Analist ucrainean: ”Parteneriatul Estic nu este un mare succes, ci un eşec moderat (video)

”Valoarea adăugată a PaE este vagă. Ucraina a început negocieri intensificate cu UE în 2007, cu doi ani înainte de lansarea Parteneriatului Estic şi am avut succes. Acordul de asociere a fost negociat direct între Ucraina şi Bruxelles. Prin urmare, am fost puşi la grămadă cu alte state şi ne-a fost greu să înţelegem care este valoarea adăugată a acestui proiect pentru Ucraina, care împarte 600 milioane de euro la 6 ţări”, a explicat Maksak în cadrul conferinţei “The Eastern Partnership and civil security issues of the member states: past realities and present trends”, organizată miercuri de Centrul de Studii Est-Europene şi Asiatice.

Expertul ucrainean consideră că o a doua greşeală făcută de UE în relaţia cu Ucraina este că a dat bani, fără ca ţara să-şi implementeze angajamentele luate. În plus, Rusia a încercat să împiedice Parteneriatul Estic prin crearea Uniunii Eurasiatice, ca alternativă şi a profitat de reacţia slabă a UE la agresiunea din Georgia.

În opinia sa, PaE a rămas un proiect mai ales al statelor din Europa de Est, la care ţările din Europa de Vest au participat prea puţin.

Pe de altă parte, Maksak a arătat că dincolo de lipsa de viziune strategică, UE nu are instrumente eficiente de prevenire şi gestionare a conflictelor din vecinătate în cadrul politicii comune de securitate şi apărare. La fel, UE nu are nici capacitatea de a apăra drepturile omului în regiune.

”Mai avem totuşi o luminiţă la capătul tunelului. Avem o nouă Politică de Vecinătate, o Strategie Globală, dar aceste documente sunt generale şi este nevoie de unele mai elaborate. De exemplu, Strategia Globală spune foarte puţin despre instrumentele şi tacticile de securitate ale UE. Un semn pozitiv pentru regiunea PaE ar fi ca state din aceasta să participe la Uniunea Energetică. Pe de altă parte, odată cu Brexitul cred că poate fi pusă în mişcare şi uniunea de securitate, de care ar beneficia şi statele din PaE”, a concluzionat el.

Ce vrea Belarusul de la Parteneriatul Estic

La rândul său, Iuri Tsarik, director al Centrului pentru studii strategice şi de politică externă, a explicat cum Belarusul încearcă să-şi întărească armata şi rezilienţa ca stat şi să-şi scadă dependenţa energetică foarte mare de Rusia, păstrând în acelaşi timp relaţii bune cu Moscova şi respectându-şi angajamentele de membru al Uniunii Eurasiatice şi al CSTO.

”Apropierea Belarusului de UE a fost percepută de Rusia ca o ameninţare la adresa intereselor sale, iar Rusia a retaliat în 2010-2011. Ea a reuşit să influenţeze procesele politice interne din Belarus prin canale financiare, prin aparatul de stat şi prin infiltrarea de agenţi în cadrul protestelor. Europenii au fost dezamăgiţi de reprimarea protestelor populare din 2010. Am pierdut câţiva ani până în 2014, dar ne-am făcut temele între timp. Trebuie să acceptăm că nu avem nicio perspectivă de aderare la UE şi NATO în următorii 10-20 de ani, aşa că trebuie să fim pregătiţi să trăim cu asta şi să ne asumăm responsabilitatea pentru propriul nostru destin, pentru eficacitatea instituţiilor şi securitatea noastră. Nu are rost să provocăm Rusia şi să-i dăm pretexte”, a afirmat Tsarik.

În opinia expertului bielorus, PaE trebuie să fie neutru din punct de vedere geopolitic, dar ţara poate benefica de acesta pentru a-şi moderniza şi întări economia şi reforma instituţiile. La fel, fără să-şi dorească o perspectivă de aderare la NATO, Belarusul încearcă să profite de cooperare pentru modernizarea forţelor sale armate.

Pentru a-şi asigura suveranitatea şi a împiedica orice escaladări regionale, Minskul nu permite Rusiei accesul de trupe pe teritoriul său şi nici folosirea acestuia pentru atacarea unui stat terţ.

Pe de altă parte, Belarusul are pe agendă o diversificare a pieţelor de export între Rusia, UE şi ţări îndepărtate, o transformare structurală a producţiei, prin închiderea întreprinderilor necompetitive din vremea sovietică şi crearea unora noi, reducerea rolului statului în economie şi a aparatului de stat, reformarea pensiilor, liberalizarea pieţei muncii şi dezvoltarea surselor de energie regenerabilă pentru a scăpa de dependenţa de gazul rusesc.