Agenda grupului Bilderberg de anul acesta? Donald Trump, China şi alte fleacuri

În fiecare an, cei mai bogaţi şi mai puternici dintre CEO, bancherii şi mogulii de presă ai lumii se întâlnesc la câte un hotel luxos şi super păzit, pentru a discuta modul în care vor dezvolta lumea astfel încât profitul lor să fie maximizat şi, în acelaşi timp, starea prezentă de lucruri să fie menţinută pentru a perpetua ierarhia şi privilegiile momentului.

Întâlnirea dintre regii globalizării, care de obicei este secretă până cu o săptămână înaintea datei de începere, este numită Grupul Bilderberg, după numele hotelului unde a avut loc prima oară.

Deşi discuţiile sunt secrete, agenda este de obicei schiţată sumar înaintea fiecărei şedinţe. Anul acesta, nu surprinzător, pe agenda grupului subiectul principal este nimeni altul decât noul preşedinte al SUA, outsiderul politicii şi establishmentului - Donald Trump.

La fel de interesant este că întâlnirea de anul acesta se ţine nu în Europa, ci foarte aproape de Casa Albă - în Chantilly, Virginia.

Întâlnirea secretă, care va dura trei zile, începe astăzi, odată ce mai marii acestei lumi - cunoscuţi sau nu - încep să sosească la Westfields Marriot, unul dintre hotelurile de lux aflate în proximitatea Biroului Oval.

Agenda conferinţei de anul acesta este, după cum am menţionat, "Administraţia Trump. Un raport al progresului", iar la cât de mult a atacat Trump globalizarea, există şanse ca titlul să aibă conotaţii pozitive.

Poate tocmai de aceea, Casa Albă a trimis la întâlnire unele dintre cele mai grele nume ale establishmentului din componenţa sa. Consilierul naţional pentru Securitate, Gen. H. R. McMaster; secretarul pentru Comerţ, Wilbur Ross, precum şi noul strateg al lui Trump, Chris Liddell.

Comportamentul ieşit din comun al lui Trump la NATO, cu ocazia întâlnirii de la Bruxelles, va fi şi el pe agenda conferinţei: Grupul Bilderberg l-a convocat pe şeful NATO, Jens Stoltenberg, pentru a da cu săru'mâna. Acesta va conduce panelul numit "Alianţa de apărare transatlantică: gloanţe, biţi şi dolari" împreună cu ministrul olandez al Apărării şi o pleiadă de politicieni şi lideri europeni de partide, probabil în speranţa că tensiunile generate de prezenţa lui Trump la întâlnire se vor disipa.

Merită menţionat că, cu câteva săptămâni în urmă, chiar în momentul în care Trump a declanşat un uragan la Washington prin demiterea directorului FBI James Comey, preşedintele american se întâlnea în Biroul Oval cu nimeni altul decât Henry Kissinger, unul dintre liderii tradiţionali ai conferinţelor Bilderberg, oficial pentru a discuta "Rusia şi alte lucruri".

China

Super neobişnuit, sau poate că nu - dată fiind tensiunea în Peninsula Coreeană - anul acesta conferinţa îl are ca invitat pe Cui Tiankai, ambasadorul chinez la Washington.

În mod normal prezenţa Chinei dar şi a Rusiei în clubul Bilderberg este extrem de redusă, lucru care a cauzat numeroase tensiuni cu Kremlinul, care se simte lăsat la o parte.

Conform agendei, subiectul "China" va fi şi el discutat la conferinţă, un alt lucru demn de notat, mai ales că Dragonul Roşu se află într-un moment extrem de sensibil: epurarea pornită de actualul preşedinte Xi Jinping împotriva unui grup obscur de putere de la cârma Partidului Comunist - aşa numita bandă din Shanghai - se apropie de sfârşit, iar liderul Partidului Comunist Chinez începe acum să demanteleze polii corupţiei din industria financiară chineză - lucru care poate lesne genera o criză dură a celei de-a doua economii a lumii şi reverberaţii nedorite în Occident.

Notabil, panelul de discuţie al Chinei va include în afară de secretarul pentru Comerţ şi consilierul naţional de securitate, reprezentanţi ai complexului industrial-financiar-militar - şeful serviciilor financiare al Grupului Carlyle şi al companiei KKR.

Şeful Google, Eric Schmidt, cel care s-a implicat până în gât în campania prezidenţială de partea clanului Clinton va fi şi el prezent, proaspăt întors din China (unde Google este proscrisă... ).

Conform Zerohedge, la întâlnire participă mai mulţi "oameni de presă", însă în nume propriu. În principiu niciunul dintre ei nu poate fi numit jurnalist, din cauza afilierii mult prea strânse cu cercurile întunecate ale puterii - George Osborne de la London Evening Standard şi Cansu Camlibel de la ziarul turc Hürriyet.