Cum se explică succesul fenomenului Beppe Grillo în Italia

Mişcarea de Cinci Stele (M5S) a comicului Beppe Grillo a zguduit establishmentul politic italian, obţinând un scor de peste 19% la ultimele alegeri parlamentare, cu un discurs anti-sistem, cu un lider carismatic şi populist şi o prezenţă puternică în mediul online. Mario Tarchi, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Florenţa, a explicat în cadrul unei conferinţe organizate de Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti cauzele şi limitele acestui fenomen.

Profesorul italian a arătat cum s-a dezvoltat această mişcare grass-roots, de jos în sus, care pune foarte mult accent pe participarea directă a aderenţilor săi. Mişcarea de 5 stele este diferită de partidele politice tradiţionale, ea neavând o structură clasică de organizare, ci fiind bazată pe 24.000 de aderenţi care operează în mediul online.

Tarchi a reamintit cum în 8 septembrie 2007, Grillo a organizat un protest masiv împotriva întregii clase politice, când peste două milioane de oameni s-au adunat în peste 200 de oraşe – din Italia şi din străinătate – pentru a le trimite un mesaj parlamentarilor lor. Mii de membri implicaţi în comunitatea activă a blogului lui Grillo au arătat mass-media, dar şi-au demonstrat şi lor înşişi, că sunt o mişcare largă de cetăţeni cu adevărat angajaţi, care sunt capabili să organizeze un protest naţional, să semneze o petiţie, să voteze în alegeri, să-i influenţeze pe alţii şi să schimbe status quo-ul ţării.

După această mobilizare, Grillo a lansat prin blogul său, Liste Civiche, o nouă iniţiativă menită să fie o provocare deschisă la adresa establishmentului politic în alegerile locale din 2010. Această iniţiativă a reprezentat baza politică pentru Mişcarea de 5 stele. Listele civice sunt create prin colaborare, formate din administratori locali, care îndeplinesc standardele promovate pentru a primi pecetea de aprobare a blogului – cele cinci stele. Candidaţii nu trebuie să aibă legătură cu niciun partid, trebuie să aibă un cazier curat, fiecare să aibă rezidenţa în circumscripţia sa şi să nu fi deţinut anterior decât maximum un mandat, fie la nivel local sau naţional.

Tarchi a mai arătat că Beppe Grillo a înaintat o propunere de lege prin iniţiativă cetăţenească care să interzică candidatura la alegerile parlamentare persoanelor condamnate penal, în contextul în care 20% dintre parlamentarii italieni aveau probleme cu justiţia. Propunerea a strâns 330.000 de semnături, mult mai mult decât necesarul pentru supunerea ei la vot. Aceste iniţiative au inspirat un număr de grupuri locale care au început să se organizeze pe Internet ca liste de Amici ai lui Beppe Grillo şi s-au prezentat la alegerile municipale.

Din 2010, aceste liste au început să aibă succes la alegerile regionale, dar clasa politică mainstream nu a luat în serios Mişcarea de Cinci Stele. Au urmat însă alegerile locale, în cadrul cărora M5S a câştigat primăria oraşului Parma pe fondul adâncirii clivajului dintre blocurile pro-şi anti-Berlusconi. Mai apoi, cu peste un sfert din voturi la parlamentare, Mişcarea 5 Stele a devenit primul partid politic italian în Parlament şi a treia forţă după coaliţiile de dreapta şi de stânga, cu 106 din 630 de deputaţi şi cu 50 de senatori din 315.

Modul în care şi-a făcut campanie electorală a fost original. Grillo a refuzat duelurile televizate cu alţi candidaţi şi invitaţiile de a participa la talkshow-uri şi a mizat în schimb pe mitinguri de stradă în marile pieţe din toată ţara şi pe campanii intense pe Internet.

”Există interpretări diferite ale cercetătorilor privind succesul electoral al lui Grillo. Sunt unii care îl pun pe seama discreditării şi decredibilizării puternice a partidelor mainstream şi a instituţiilor democratice şi alţii care consideră că se intră într-o nouă eră în care există o dorinţă mai mare a populaţiei de a participa direct la deciziile luate de politicieni, prin consultare online”, explică profesorul italian. El a mai arătat că Grillo a beneficiat de sprijinul unui specialist în new media, Gianroberto Casaleggio, care l-a sfătuit să meargă pe ideea interacţiunii directe cu oamenii, prin mitinguri publice şi comunicare online. În opinia profesorului italian, Mişcarea de 5 Stele este ”una de stânga 2.0, post-post-materialistă, deşi Grillo susţine că etichetele ideologice dreapta şi stânga sunt complet depăşite”.

Un lider populist

Din cauza caracterului ei anti-sistem şi anti-politic, Mişcarea de cinci stele se autoizolează în Parlamentul italian, iar viaţa în opoziţie nu îi este uşoară. Parlamentarii M5S sunt prinşi între ideile lui Grillo şi dorinţele aderenţilor care adesea sunt divergente.

Pentru a explica succesul mişcării, Tarchi consideră că trebuie subliniat şi caracterul de lider populist al lui Grillo. Astfel potrivit anchetelor postelectorale, majoritatea celor care au votat Mişcarea de cinci Stele nu cunoşteau programul acesteia, ci au rezonat cu discursul lui Grillo.

Mario Tarchi susţine că ”populismul este o mentalitate, nu un stil politic sau o ideologie” şi că pentru Grillo clivajul principal nu este cel ideologic dreapta/stânga, ci cel între oamenii puternici şi bogaţi/ oamenii simpli de pe stradă. În viziunea comedianului, politica nu trebuie să fie apanajul politicienilor de carieră, pe care îi acuză că au distrus Italia, ci trebuie redată cetăţenilor.

Profesorul de la Universitatea din Florenţa consideră că Beppe Grillo întruneşte mai multe caracteristici ale liderului populist precum poziţia anti-instituţională, izolaţionismul în politica externă, discursul conspiraţionist împotriva forţelor oculte precum Trilaterala, grupul Bilderberg şi masoneria şi o viziune ideală asupra societăţii. Mai mult, discursul său este presărat cu multe referinţe populare precum proverbe şi alte trimiteri la tradiţie.

În viziunea lui Grillo, ”nu doar politicienii şi marea finanţă sunt duşmanii poporului, ci şi intelectualii deoarece sunt snobi şi complică lucrurile simple”. Pe de altă parte, el nu se percepe ca liderul mişcării, ci ”ca un megafon, purtător de cuvânt al acesteia”. Viziunea sa este aceea a unui stat fără partide, guvernat direct de cetăţeni, ceea ce este imposibil în practică.

Din cauza caracterului ei anti-sistem şi anti-politic, Mişcarea de cinci stele se autoizolează în Parlamentul italian, iar viaţa în opoziţie nu îi este uşoară. Parlamentarii M5S sunt prinşi între ideile lui Grillo şi dorinţele aderenţilor care adesea sunt divergente. Tarchi dă exemplul participării lor la negocierile cu Matteo Renzi, noul premier al Italiei pentru formarea guvernului. Grillo le-a cerut parlamentarilor săi să nu se ducă, dar s-a realizat şi un sondaj pe blogul său iar aderenţii au votat exact invers. Până la urmă Beppe Grillo s-a dus cu ei la întâlnire, dar nu l-a lăsat pe Renzi să vorbească şi a făcut o tiradă televizată, care nu a fost apreciată de proprii parlamentari.

”Meciul se va juca în interiorul mişcării în sensul că motorul succesului până acum a fost Grillo, dar parlamentarii săi se delimitează încet de el şi ar putea să fie susţinuţi de aderenţi să schimbe foaia, către programe şi soluţii mai concrete. Va conta mult ce scor va obţine Mişcarea la europarlamentare”, a concluzionat Tarchi.