Aerul din Insulele Canare, cel mai poluat din lume în zilele acestea - praf şi toxine aduse de “calima”

Concentraţiile admisibile de particule în suspensie este de 50 de micrograme pe metrul cub de aer, potrivit OMS, dar sâmbătă, 22 februarie, în insula Gran Canaria au fost înregistrate aproape 2.000, de patruzeci de ori mai mult decât este recomandabil.
Efectul fenomenului "calima" în Vecindario, Gran Canaria 23.02.2020
Efectul fenomenului "calima" în Vecindario, Gran Canaria 23.02.2020 (captură web)

Întreaga populaţie din Insulele Canare - peste 2,1 milioane de persoane, la care se adaugă turiştii - este expusă în aceste zile la aerul de cea mai slabă calitate din lume, cu mult peste cel pe care îl respiră cei aflaţi în cele mai poluate megalopolisuri de pe planetă. Potrivit recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, nu se recomandă expunerea în aer liber când există o concentraţie de particule mai mare de 50 de micrograme pe metrul cub de aer, dar aerul respirat sâmbătă, 22 februarie în Insulele Canare depăşeşte cu mult acest prag, atât din cauza prafului, cât şi a toxinelor.

Valorile înregistrate în Insulele Canare: Gran Canaria, 1.872 de micrograme pe metrul cub de aer; Tenerife - 1.000; El Hierro - 981; Lanzarote - 969; Fuerteventur - 941; La Palma - 938 şi La Gomera - 572 micrograme.

Atât Agencia Estatal de Meteorología (AEMET) cât şi Centro Nacional de Supercomputación din Barcelona au avertizat în prealabil că fenomenul denumit calima care afectează acum arhipelagul va fi de o intensitate foarte mare. Ambele agenţii fac predicţii ale calimei în cadrul unui program global de meteorologie şi folosesc modele numerice care le permit să prezică care va fi ciclul prafului.

(Centro Nacional de Supercomputación de Barcelona)

Predicţiile s-au arătat precise în fenomenul pe care arhipelagul canar îl suferă în acest moment, chiar şi în concentraţia de particule, care a fost estimată între 500 şi 2.000 de micrograme pe metru cub de aer. Cu toate acestea, autorităţile canare au acordat mai multă atenţie riscurilor datorate forţei eoliene anunţate, care era de aşteptat să ajungă la 150 de kilometri pe oră, decât concentraţiei foarte mari de praf şi toxine pe care vântul le-ar transporta.

Nivelurile de concentraţie de praf şi toxine înregistrate în Insulele Canare pe 22 februarie 2020
Nivelurile de concentraţie de praf şi toxine înregistrate în Insulele Canare pe 22 februarie 2020 (CSIC)

Calima nu a adus doar praf, ci, potrivit oamenilor de ştiinţă, este însoţită de o concentraţie mare de toxine din centralele termice, petrochimice şi minerit din ţările vecine, cum ar fi Algeria şi Maroc, şi într-o măsură mai mică din Tunisia, ceea ce agravează pericolele pentru sănătatea persoanelor care respiră acest aer, în special cei care prezintă simptome respiratorii sau cardiace. Aceste particule pătrund pe căile respiratorii, ajung în bronhii şi pot provoca procese inflamatorii.

Expunerea la praful din Sahara creşte riscul mortalitatăţii la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, potrivit cercetătorilor de la Consiliul Superior pentru Cercetări Ştiinţifice (CSIC) şi al Spitalului universitar Canarias din Insulele Canare (HUC). Un studiu publicat în Journal of Clinical Medicine stabileşte o legătură între episoadele de praf saharian cu o mai mare mortalitate crescută în rândul pacienţilor cu boli de inimă, a informat CSIC luni, 17 februarie.

Cercetătorii au studiat factorii de risc ai celor 829 de pacienţi internaţi la HUC între 2014 şi 2017 cu insuficienţă cardiacă. Dintre cei 829 de pacienţi, 6% au murit. Printre cei decedaţi, 86% au fost expuşi la concentraţii mari de praf saharian, care este transportat de vânt în timpul aşa-numitelor episoade de calima.

Dar în Insulele Canare mai sunt şi alte probleme. Potrivit ziarului local Canaria Ahora, datorită insuficientei preocupări a instituţiilor publice şi a neactualizării protocoalelor de notificare a populaţiei, senzorii instalaţi în staţiile de măsurare au devenit inutili şi sunt slab calibraţi. Potrivit experţilor, unii dintre aceştia opresc înregistrarea datelor atunci când ajung la praguri care sunt mai periculoase. Directivele europene obligă ca datele referitoare la calitatea aerului să fie prezentate populaţiei în timp real, dar aceste măsurători nu se fac cu exactitatea necesară.