A fost recreat ţârâitul unui greiere fosilizat, de acum 165 de milioane de ani

Sunetul de împerechere al unui greiere de tufiş din perioada Jurasicului Mijlociu a fost recreat de o echipă internaţională de oameni de ştiinţă.

Specimenul fosilizat al unor specii nou-identificate, Archaboilus musicus, are aripile foarte bine conservate, aspect ce a ajutat cercetătorii să-i observe organele care ţârâiau.

Prin compararea acestor structuri cu cele ale 59 de specii de greieri de tufiş şi lăcuste existente în prezent, echipa a stabilit că această insectă genera sunete, formate din frecvenţe unice.

"Această descoperire indică faptul că sunetele de comunicare erau deja folosite de animalele din Jurasicul Mijlociu, cu 165 de milioane ani în urmă", a declarat coautorul studiului Daniel Robert de la Universitatea Bristol din Marea Britanie într-un comunicat de presă.

"Atât pentru Archaboilus, cât şi pentru speciile vii de greieri de tufiş, ţârâitul constituia o componentă-cheie a împerecherii", a adăugat el, explicând că apelurile zgomotoase evidenţiau prezenţa unui mascul pentru femele, dar îl făceau şi vulnerabil în faţa prădătorilor.

Coautorul studiului, Fernando Montealegre-Zapata, tot de la Universitatea din Bristol, a dezvoltat o tehnică biomecanică specială, care a permis ca ţârâitul greierului să fie recreat.

El a descoperit că sunetele scoase de Archaboilus musicus aveau o înălţime a sunetului de 6,4 kHz, fiecare repriză durând 16 milisecunde. Cercetătorul crede că ţârâitul era nocturn, la fel ca în cazul tuturor greierilor se astăzi, cu un sunet grav, ce permitea comunicarea la lungă distanţă.

"Fiind nocturn, este posibil ca Archaboilus musicus să fi scăpat de animalele de pradă diurne, cum ar fi Archaeopterix, dar nu poate fi exclus ca mamiferele insectivore, cum ar fi Morganucodon şi Dryolestes să fi ascultat ţârâitul Archaboilus şi să îl vâneze," a concluzionat Montealegre-Zapata în comunicatul de presă.

"Acest greiere de tufiş din Jurasic a relevat existenţa capacităţii auditive a altor animale şi ne ajută să învăţăm un pic mai mult despre ambianţa unei lumi de mult apuse."

Oamenii de ştiinţă cred că mediul acustic de atunci era deja destul de complex, alte artropode şi amfibieni scoţând la rândul lor diverse sunete, probabil în cor, împotriva zgomotului natural al apei şi vântului.

Rezultatele au fost publicate online în Proceedings of the Naţional Academy of Sciences.