Este ştiinţific: mirosul găinilor ţine la distanţă ţânţarii

Un experiment curios a demonstrat că, punând o găină în dormitor, prezenţa insectelor potenţial periculoase se reduce cu 90-95%.

Odată cu trecerea timpului, expresiile "ai creier de găină" sau "eşti prost ca o găină" sunt contrazise de ştiinţă. De fapt, într-un studiu publicat pe 13 iunie a.c. în La Libre Belgique, Suzana Herculano-Houzel, profesor de neuro-ştiinţe la Universitatea Vanderbilt (SUA), afirma: "Multă vreme, am auzit spunându-se că a avea un creier de pasăre nu este ceva măgulitor, dar acum, remarca ar trebui să fie un compliment".

Şi cine ştie dacă, în aceste vremuri tumultuoase, nu vor fi chiar găinile cele care pot deveni o armă eficientă pentru a combate răspândirea malariei, un veritabil flagel, în special în regiunile din Africa Subsahariană.

Dar cum est posibil? Pur şi simplu dormind în aceeaşi cameră cu ele. De fapt, simpla prezenţă a găinii ar reduce riscul de a fi înţepaţi de ţânţari, vectorul care transmite parazitul responsabil de infecţie. Pe scurt, găinile, cu mirosul lor special, ar trebui să fie întotdeauna prezente în casele celor care trăiesc în zone cu risc, alături de celelalte protecţii clasice, cum ar fi plasele de ţânţari.

Ipoteza acestui tip de "protecţie" legată de utilizarea găinilor este rezultatul unui studiu - realizat de o echipă de cercetători condusă de Rickard Ignell de la Universitatea suedeză de Ştiinţe Agricole -, publicat în Malaria Journal şi preluat de Corriere Salute. Studiul ar putea reprezenta, cel puţin în parte, soluţia unei infecţii neglijate şi adesea nu prea luată în considerare, şi care, potrivit statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, a înregistrat anul trecut 215 milioane de cazuri, cu aproape 440.000 de decese, în cea mai mare parte concentrate chiar în Africa Subsahariană.

Mirosul de găină

Ipoteza de lucru a oamenilor de ştiinţă pleacă de la un fapt obiectiv. În afara omului, ţânţarii atacă chiar şi animalele. Printre animalele domestice, se poate întâmpla, dar rar, ca oile şi caprele să fie înţepate, în timp ce găinile aproape niciodată nu sunt atinse de insecte. În prima fază a acestei cercetări mai puţin obişnuite, analizând aproximativ 1.200 de ţânţari din specia Anopheles arabiensis care tocmai îşi terminaseră masa, se pare că doar unul singur înţepase o găină. Dar cum este posibil? Care este caracteristica acestor păsări de curte care ţine departe ţânţarii? Răspunsul ar putea fi anumite mirosuri emanate de găini, care ar funcţiona precum insecticidele reale.

Experimentul în dormitoare

Pentru a dovedi această ipoteză, au fost luate în considerare dormitoarele a peste 6.700 de persoane. În unele dintre acestea au fost plasate cuşti cu o găină, în altele au fost folosite alte mijloace de protecţie împotriva ţânţarilor. La sfârşitul experimentului, oamenii de ştiinţă au verificat câţi ţânţari au rămas în interiorul încăperilor şi au văzut că în cele unde se aflau găinile numărul de insecte potenţial periculoase era semnificativ mai mic, ca şi cum aceste animale de curte au fost capabile să producă compuşi cu acţiune anti-insecte. Ajunşi la acest rezultat, rămânea de văzut ce compuşi erau tipici găinilor iar cu aceştia să se încerce ţinerea ţânţarilor departe, comparând desigur efectele cu cele ale "aromelor" altor animale de companie.

Ţânţarii reduşi cu 90%

Cele patru substanţe identificate au fost apoi testate în unele sate din Etiopia, direct pe voluntari umani, comparând efectele compuşilor cu cele ale altor animale de companie sau de crescătorie. Rezultatul a fost pur şi simplu uimitor. În medie, reducerea ţânţarilor care circulau în camerele persoanelor care au "impregnat" mediul cu miros de găină, a fost de 90-95 la sută, comparativ cu cea observată în prezenţa unor stimuli olfactivi legaţi de alte animale. În plus, s-au obţinut rezultate excelente ţinând pur şi simplu o găină în casă, chiar dacă eficacitatea protectoare în ceea ce priveşte "accesul" ţânţarilor a fost redusă.

Natura ne învaţă

Pe scurt, într-un moment în care medicamentele clasice şi repelentele de origine chimică împotriva ţânţarilor au început să determine rezistenţă, cercetarea suedeză recomandă o întoarcere la natură, în mod evident, pe baza unor dovezi ştiinţifice clare. Iar pentru cei care nu cred în virtuţile protectoare ale găinilor, ajutoarele pot proveni din alte mijloace naturale. Aceeaşi echipă de cercetători suedezi a descoperit că anumiţi compuşi chimici similari cu cei identificaţi în găini sunt prezenţi în gălbenele mexicane şi în cojile citricelor. Uneori, natura poate fi un real ajutor pentru a reduce atacurile ţânţarilor şi riscul de a contracta malaria şi alte boli transmise de aceştia.