Vladimir Putin şi „sindromul Pikalevo”

Încercând să preîntâmpine protestele, Vladimir Putin premierul a salvat cu trei ani în urmă un mic oraş din Rusia: Pikalevo. Însă, este puţin probabil ca din funcţia de preşedinte lui Putin să-i reuşească o „înnoire” a ţării prin astfel de metode, comentează cotidianul german Sueddeutsche Zeitung.

Svetlana Antropova, liderul de sindicat al uzinei de ciment din Pakalevo a fost prezentă la renumita şedinţă în timpul căreia premierul Putin l-a muştruluit în mod public pe proprietarul uzinei, oligarhul Oleg Deripaska, salvând oraşul şi pe locuitorii săi de la faliment.

Circa 80 la sută dintre locuitorii Pikalevo, oraş situat la 250 de kilometri distanţă de Sankt Petersburg, au votat în timpul alegerilor prezidenţiale pentru Putin. Ei sunt convinşi că din funcţia sa de preşedinte Putin nu va lăsa în voia sorţii principala uzină din oraş. Cu toate acestea, dacă uzina va fi ţinută în viaţă mult timp, acest lucru ar putea ameninţa cariera politică a preşedintelui însuşi, este de părere cotidianul german.

În Rusia a început să se vorbească despre aşa-zisul 'sindrom Pikalevo'. Prin aceasta se are în vedere frica Kremlinului faţă de proteste şi eforturile pe care puterea rusă le depune în vederea înăbuşirii imediate şi cu orice preţ a nemulţumirilor.

Atunci când, în 2008, Deripaska a oprit activitatea la primele trei secţii ale uzinei din Pikalevo, iar în următoarele nouă luni şi la alte două, Moscovei nu prea părea să-i pese de acest lucru. Potrivit Svetlanei Antropova, ea i-a scris de nenumărate ori lui Deripaska şi de cel puţin cinci ori lui Putin. Toate scrisorile sale au rămas fără răspuns. Abia după ce angajaţii uzinei au blocat un drum naţional, puterea le-a acordat în sfârşit atenţie. Peste două zile, Putin în persoană a sosit în oraş, aminteşte publicaţia germană.

De atunci, Pikalevo este legat de numele celui mai influent om din statul rus. Uzina este considerată nu doar simbolul fricii pe care puterea o are faţă de poporul protestatar, ci şi simbolul unei conduceri prin intervenţii directe, la care statul rus face apel atunci când are nevoie. După cum subliniază Antropova, oraşul şi uzina se află până acum într-o puternică dependenţă de ajutorul statului.

Cu toate acestea, a nu lăsa uzina şi oraşul să moară presupune altceva decât o modernizare a întregii ţări, subliniază Sueddeutsche Zeitung. Generaţia tânără încearcă să plece din Pikalevo, imediat cum apare o şansă.

'O catastrofă' - astfel descrie situaţia cu oraşele monoindustriale angajatul uzinei din Pikalevo, Nikolai Kniazev. Lăudând gestul lui Putin, care a salvat într-o clipă oraşul, Kniazev vede şi hibele cursului actualei puteri. 'Nu voi afirma că Rusia nu are viitor - sunt totuşi un patriot. Însă, avem nevoie de o nouă politică. Vedem de 12 ani aceleaşi feţe', declară Kniazev.

Potrivit Sueddeutsche Zeitung, Pikalevo are nevoie de asemenea oameni precum Gleb Ciurin şi Olga Karasina. În februarie, aceştia au înfiinţat proiectul civil 'Noul Pikalevo', al cărui scop este să insufle oraşului o nouă viaţă. 'Dacă oamenii nu-şi vor lua viaţa în propriile mâini, ei nu vor avea nicio perspectivă', atenţionează Ciurin, care sugerează mici proiecte în domeniul economiei, sportului şi ecologiei. Oamenii trebuie să se sprijine reciproc. Personal, Ciurin nu se mai bazează pe stat, indiferent cine s-ar afla la putere, conchide cu admiraţie cotidianul german.