Cine îl va auzi pentru a treia oară pe Putin?
alte articole
Cele 33 de cuvinte ale jurământului prezidenţial din Rusia fac dintr-un 'preşedinte ales' un 'preşedinte' pur şi simplu. Învestirea este o ceremonie destul de nouă pentru Rusia. Cu toate acestea, astăzi puţini îşi mai amintesc că primul jurământ de învestire a fost pronunţat nu de Boris Elţin ci de Mihail Gorbaciov, în 1990, relatează cotidianul rus Utro.
Gorbaciov a jurat pe Constituţia Uniunii Sovietice şi a promis solemn să respecte prevederile acesteia, să garanteze drepturile şi libertăţile cetăţenilor şi să-şi îndeplinească în mod conştiincios obligaţiile sale.
În ceea ce-l priveşte pe Boris Elţin, acesta a depus primul său jurământ prezidenţial în 1991, pe Constituţia 'Republicii Socialiste Federative Sovietice Ruse (RSFSR)', 'devenind' preşedinte tocmai al acestei republici sovietice. Preşedinte al 'Federaţiei Ruse' Elţin a devenit abia în 1996, când a depus jurământul pe noua Constituţie, adoptată în 1993.
Vladimir Putin şi-a rostit jurământul de ambele dăţi (în 2000 şi în 2004) în Marele Palat al Kremlinului, în faţa tronului ţarilor ruşi. Se spune că înainte de Putin aici a fost încoronat Alexandru al II-lea, 'Ţarul Eliberator'. Potrivit Utro, este puţin probabil ca o asemenea alegorie să fi fost aleasă întâmplător de Serviciul de Protocol al Preşedinţiei, după cum la fel de puţin probabil este ca, depunând jurământul pentru a treia oară, Putin să schimbe acest ritual.
Cotidianul Utro aminteşte de modul în care cetăţenii ruşi au urmărit, de-a lungul timpului, toate aceste reportaje de la depunerea jurământului. Atunci când jurământul a fost depus de Gorbaciov, a fost ca 'o deschidere de trapă pe un submarin ieşit la suprafaţă', atunci când toţi respiră avid aerul proaspăt, fără a se putea sătura, şi abia după aceea îşi rotesc ochii în jur, conştientizând că au ajuns 'din lac în puţ'.
Atunci când Elţin jura pe Constituţia RSFSR părea că, în sfârşit, a apărut un om care va putea duce într-o zonă liniştită 'submarinul rus' ieşit la suprafaţă. În schimb, în 1996 Elţin a fost ascultat cu mult mai mult scepticism, este de părere Utro.
În 2000, Vladimir Putin a fost ascultat cu precauţie: pe de o parte Putin era omul care a pus capăt războiului din Cecenia, pe de altă parte el venea din KGB, faţă de care majoritatea ruşilor nu nutreau simpatie.
În 2004, în pofida cazului Iukos, jurământul lui Putin reales a fost primit cu mult mai mult entuziasm: în timp ce un mic grup de intelectuali moscoviţi se plângea că 'Rusia s-a prostit', majoritatea ruşilor aproba că 'preşedintele s-a pus pe capul oligarhilor' şi aştepta ca demult promisul 'viitor luminos' să devină, în sfârşit, realitate. Între timp, oligarhii au rămas la locul lor, cu excepţia unuia, Mihail Hodorkovski. De asemenea, datorită preţurilor ridicate la petrol, 'la dolce vita' a început într-adevăr, dar s-a dovedit o 'capcană creditoare': în 2008, ruşii au trebuit să plătească pentru aceasta un preţ dureros.
Însă, încă înainte de aceasta jurământul lui Dmitri Medvedev era considerat din nou o speranţa la mai bine. În parte, aceste speranţe s-au realizat. De fapt, recunoaşte cotidianul Utro, aceste speranţe în cel 'care şi-a permis să se numească preşedinte în exerciţiu al Rusiei' au fost puternic exagerate.
Cel de-al treilea jurământ al lui Putin va fi ascultat deja de cetăţeni ruşi 'mult mai maturi', care nu nutresc speranţe deşarte, dar care nu doresc să facă vreo concesie în ceea ce priveşte esenţialul. Cetăţeni care încep să conştientizeze că, în realitate, mult mai multe depind de ei înşişi decât de preşedinte, care astăzi elaborează cu efort o listă de cereri faţă de putere. Vin vremuri interesante, conchide Utro.