Vizita FMI în România. Profesor de economie mondială: Vedem o tendinţă de adâncire extremă a datoriei publice

Profesorul de economie mondială Christian Năsulea a venit cu o serie de precizări relevante, la postul B1 TV, în contextul vizitei delegaţiei Fondului Monetar Internaţional în România.

Jurnalistă: Delegaţia Fondului Monetar Internaţional a fost la Ministerul Finanţelor Publice şi vedem această vizită într-un context nefavorabil ţării noastre din punct de vedere financiar. La ce să ne aşteptăm? Care ar putea fi recomandările?

Christian Năsulea: În primul rând, să ne înţelegem, este vorba despre o vizită regulată. Este pur si simplu vizita care se face an de an, indiferent dacă lucrurile merg bine sau rău într-o ţară, în aşa fel încât reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional să aibă oportunitatea să vadă la firul ierbii ce se întâmplă. Dincolo de indicatori, pe care cu siguranţă specialiştii fondului îi pot cunoaşte, îi pot vedea şi de la distanţă, vor să vadă care este sentimentul care predomină în rândul politicienilor şi în mediul economic în general, într-o ţară care este vizată de o astfel de vizită.

Deci, din acest punct de vedere, nu ne aşteptăm la altceva decât la o revizuire a prognozei, cel mai probabil o revizuire negativă, din păcate, având în vedere direcţia în care merg indicatorii noştri, şi aşteptăm să vedem exact dacă vor exista nişte reacţii şi la planul fiscal pentru anul viitor, pentru că e cumva, a trecut vremea recomandărilor.

Nu aşteptăm neapărat să vedem ce alte recomandări ne-ar mai da şi Fondul Monetar Internaţional. Am avut destule negocieri cu Uniunea Europeană pe această temă şi au fost deja destul de multe negocieri şi între partidele politice de la noi cu privire la ce ar trebui făcut în perioada următoare. Aşteptăm să vedem dacă vom avea un feedback şi din partea specialiştilor de la FMI cu privire la măsurile pe care intenţionăm să le implementăm după 1 ianuarie.

Jurnalistă: Bun, şi ne uităm la planul acesta fiscal. Am văzut că a fost deja un plan prezentat de Ministrul Finanţelor Publice, Marcel Boloş, şi oficialilor europeni pentru reducerea deficitului bugetar pe următorii şapte ani şi în acel plan fiscal vedem că sunt prevăzute anumite optimizări sau revizuiri. Însă nu este trecut foarte clar ce presupune acest aspect, adică majorări de taxe eventual sau alte consecinţe.

Pe de altă parte, nu putem să nu ne uităm, pentru că suntem şi în perioada electorală, la promisiunile de campanie şi la programele de guvernare, şi dacă ne uităm la programele de guvernare ale celor mai mari partide din ţară noastră, vedem că totul arată perfect. În sensul că nu vom avea sub nicio formă creşteri de taxe, nu vor fi modificate deloc în următorii ani, nu doar în 2025, impozitele. Şi în acest context, ne întrebăm la ce trebuie să dăm acum crezare, planului fiscal sau promisiunilor din programele de guvernare?

Christian Năsulea: Din punctul meu de vedere, există motive serioase pentru care să ne îndoim de toate lucrurile pe care le avem în faţa în acest moment. Odată, promisiunile care sunt făcute în campanie, istoric cel puţin, nu sunt respectate întotdeauna la 100%. Sunt diverse lucruri care intervin, diverse motive pentru care politicienii aleg să nu respecte, sau sunt nevoiţi să nu respecte toate promisiunile care sunt făcute.

Şi într-un mod similar şi acest plan fiscal se va confrunta anul viitor cu realitatea. În momentul în care începem să ne confruntăm cu realitatea, dacă indicatorii aceştia de creştere economică vor avea evoluţia negativă pe care o anticipează unii dintre specialişti, va fi nevoie să ne îndepărtăm de planul fiscal.

Personal, cred că problema cea mai mare pe care o avem în momentul acesta, pornind de la acest plan fiscal şi de la programele de guvernare pe care le-am văzut de la diversele partide politice, este aceea că pe termen lung, în următorii 10 ani, vedem o tendinţă de adâncire extremă a datoriei publice la noi în ţară.

Indiferent de partidul politic despre care vorbim, dintre cele mari cel puţin, avem în faţa planuri care ne vor duce într-o zonă de datorie publică mult mai adâncă decât cea în care suntem deja, care oricum mi se pare a fi exagerat de mare având în vedere dimensiunea datoriei publice pe care o avea ţara noastră în urmă cu doar 5 ani.

Din păcate, tendinţa este de a ajunge în situaţia de a avea datorie publică similară cu economiile dezvoltate din vestul Europei, lucru care nu este un exemplu demn de urmat.

Jurnalistă: Şi, în acest context, domnule profesor, ne uităm puţin şi la împrumuturile pe care le face ţara noastră. O analiză Economedia arată că împrumuturile statului au ajuns la o sumă record, mai exact în primele 10 luni ale anului, avem împrumuturi de 213 miliarde de lei, adică 42,8 miliarde de euro. Cum arată aceste împrumuturi şi care ar putea fi consecinţele, desigur? Pentru că, de fapt, aici aşteptăm răspunsuri.

Christian Năsulea: Două chestiuni, aş vrea să subliniez din toată treaba asta cu împrumuturile. Pe de o parte, vedem o încetinire relativă în luna octombrie, ceea ce este surprinzător din punctul meu de vedere, pentru că, după toate promisiunile care au fost făcute, creşteri de pensii, modificări de salarii şi aşa mai departe, ne aşteptam să fie nevoie de şi mai mulţi bani în aşa fel încât să fie completată diferenţa aceasta dintre venituri şi cheltuieli.

Însă, în octombrie, din fericire, a existat o uşoară încetinire, lucru care s-ar putea să se menţină pe ultimele două luni ale anului şi să ne trezim cu surpriza plăcută de a nu sări de 8% deficit. Asta ar fi o primă chestiune.

A doua chestiune este că avem în faţa foarte mulţi bani care sunt direcţionaţi către zona aceasta a investiţiilor, despre care tot vorbeşte guvernul. Diverşi politicieni se laudă cu faptul că avem un nivel record al investiţiilor în infrastructură, lucruri care sunt cu adevărat necesare. Problema noastră în continuare este că ne lipsesc nişte indicatori de performanţă, nişte indicatori de eficienţă în ceea ce priveşte aceşti bani pe care îi cheltuim.

Este foarte ok să împrumutăm bani şi să îi cheltuim pe investiţii cu randament mare pe termen lung, care vor duce la creşterea bazei de impozitare, la creşterea economiei româneşti. Nu este ok că nu ştim care dintre aceşti bani sunt investiţi în lucruri bune şi care sunt risipiţi în investiţii cu randament scăzut sau, pur şi simplu, în cheltuieli care, de fapt, nu au sens pentru o ţară care încearcă să-şi redreseze economia.