Victor Ponta merge să-şi prezinte omagiile la funeraliile tovarăşului de luptă

Premierul Victor Ponta a declarat, luni, că va pleca în Africa de Sud, la Johannesburg, pentru a participa la ceremonia de înmormântare a liderului sud-african Nelson Mandela.

"Luni seara, voi pleca la Johannesburg, pentru a participa la funeraliile fostului preşedinte sud-african Nelson Mandela," a declarat premierul pentru Mediafax.

Graba premierului român de a merge la Johannesburg este de înţeles. Şefii de state se îmbulzesc la asemenea ceremonii: unu că dă bine, doi că se mai întâlnesc şi ei unii cu alţii, săracii, că uite cât de greu le este.

Totuşi în cazul lui Victor Ponta, legăturile sunt mult mai strânse. Este vorba de idealurile pierdute ale Revoluţiei Comuniste. Ponta declara acum câţiva ani că îl admiră pe Che Guevarra, doctorul sud-american preschimbat în măcelar comunist, cunoscut pentru furia cu care îşi împuşca în cap soldaţii care nu erau de acord cu el.

Mandela, pe de altă parte - fie-i ţărâna uşoară - nu sărea nici el departe de copac. În anii '60 Africa era şi ea zguduită de Războiul Rece. Pe de parte coloniştii albi nu erau minunaţi pentru localnici, pe de altă parte KGB-ul arunca resurse imense pentru a extinde "lupta" în Africa.

Prin '60, atitudinea lui Mandela s-a radicalizat complet, acesta ajungând liderul organizaţiei teroriste ”Umkhonto we Sizwe” (Vârful de Lance al Naţiunii), pe care o co-fondase. Umkhonto a fost facţiunea armată a Congresului Naţional African, având strânse legături cu comunismul internaţional militant, în special facţiuni aparţinând Chinei, Rusiei şi Cubei.

Organizaţia Umkhonto a organizat, cu ajutor extern, campusuri unde profesori est-germani de terorism antrenau oameni în lupte de gherilă, în special atentate cu bombe. Una dintre bazele iniţiale a fost fondată în Rivonia, o suburbie a Johannesburg-ului, la o fermă care aparţinea lui Arthur Goldstein, unul dintre co-fondatorii organizaţiei Umkhonto, comunist (sau în orice caz anarhist), cu vastă experienţă în atentate, dobândită pe vremea când activa în Israel într-o altă organizaţie "militantă" - Hagana.

Avându-l pe Mandela ca lider, Umkhonto s-a făcut responsabilă de numeroase atacuri cu bombă ce încercau să aducă un sfârşit politicii de apartheid. Mărturii adunate de TRC (Comisia pentru Adevăr şi Reconciliere, fondată pentru a pacifica Africa de Sud) atestă că Umkhonto folosea în mod sistematic tortura şi tratamentele abuzive aplicate prizonierilor, funcţionând foarte asemănător cu structurile poliţieneşti ale regimului împotriva căreia lupta. Procesul Rivonia la care a fost condamnat Mandela, a adus mărturii conform cărora liderul sud-african ordona ca “trădătorii şi informatorii să fie eliminaţi fara milă”, el recomandând de asemenea “să li se taie nasul” o tortură folosită pe scară largă de trupele pro-comuniste din Angola.

Ca urmare a activităţii sale criminale, Mandela a fost arestat în 1962 şi condamnat pe viaţă la 12 iunie 1964, fiind eliberat după 27 de ani de închisoare, la 11 februarie 1990, în urma unei campanii internaţionale de lobby mediatic, pentru cauza sa.

Norocul este că după 1990, Mandela a ales (iar aici întrebarea este dacă a ales el sau alţii, având în vedere ca URRS era pe geantă) o cale a reconcilierii. Dar merită pomenit că a fost totuşi un pion al "luptei împotriva capitalismului" pe vremea când "amicii" noştri cu stea în frunte, erau mult mai ticăloşiţi în rele. Indiferent cât declamă acum presa festivistă şi idiotizantă.

Nu-mi mai rămâne decât să sper că cel mai tânăr premier al României nu se va întoarce cu forţe proaspete şi idei novatoare inspirate din activitatea lui Mandela, căci deja avem destule asalturi asupra jurnaliştilor şi societăţii civile.