Nelson Mandela - cel mai sărbătorit terorist al Planetei, la aniversară

18 iulie 2013 marchează cea de-a 95-a zi a lui Nelson Mandela, considerat în zilele noastre erou al luptei anti-apartheid în Africa de Sud. Deşi Mandela a câştigat într-adevăr libertatea pentru poporul său, mai puţin menţionat este modul murdar în care a dus lupta.

Nelson Mandela a fost iniţial extrem de atras de ideologia comunistă, fiind un apropiat (atât în timpul "luptei" cât şi după 1990) al lui Joe Slovo, liderul Partidului Comunist Sud-african şi colonel KGB, omul de legătură al ANC cu Moscova.

În 1960, în urma lungii campanii de radicalizare a populaţiei de culoare, conduse de Congresul Pan-African a survenit incidentul supranumit "masacrul din Sharpeville". Ofiţeri ai unei secţii de poliţie au deschis focul împotriva mai multor mii de demonstranţi de culoare, neînarmaţi, care fuseseră strânşi în jurul secţiei de poliţie. O altercaţie între un mic grup de ofiţeri care a încercat să-l captureze pe unul dintre organizatorii protestului şi demonstranţi, a declanşat o ciocnire violentă, ofiţerii din secţia de poliţie deschizând focul pentru a-i apăra pe cei aflaţi în teren. Au fost omorâţi 69 de oameni, incidentul desfăşurându-se în mai puţin de 40 de secunde.

După "Masacrul din Sharpeville" atitudinea lui Mandela s-a radicalizat complet, el ajungând liderul organizaţiei teroriste ”Umkhonto we Sizwe” (Vârful de Lance al Naţiunii), pe care o co-fondase. Umkhonto a fost facţiunea armată a Congresului Naţional African, având strânse legături cu comunismul internaţional militant, în special facţiuni aparţinând Chinei, Rusiei şi Cubei.

În plin război rece, organizaţia Umkhonto a organizat cu ajutor extern campusuri unde profesori est-germani de terorism antrenau oameni în lupte de gherilă, în special atentate cu bombe. Una dintre bazele iniţiale a fost fondată în Rivonia, o suburbie a Johannesburg-ului, la o fermă care aparţinea lui Arthur Goldstein, unul dintre co-fondatorii organizaţiei Umkhonto, comunist (sau în orice caz anarhist), cu vastă experienţă în atentate, dobândită pe vremea când activa în Israel într-o altă organizaţie "militantă" - Hagana.

Avându-l pe Mandela ca lider, Umkhonto s-a făcut responsabilă de numeroase atacuri cu bombă ce încercau să aducă un sfârşit politicii de apartheid. Mărturii adunate de TRC (Comisia pentru Adevăr şi Reconciliere, fondată pentru a pacifica Africa de Sud) atestă că Umkhonto folosea în mod sistematic tortura şi tratamentele abuzive aplicate prizonierilor, funcţionând foarte asemănător cu structurile poliţieneşti ale regimului împotriva căreia lupta. Procesul Rivonia la care a fost condamnat Mandela, a adus mărturii conform cărora liderul sud-african ordona ca “trădătorii şi informatorii să fie eliminaţi fara milă”, el recomandând de asemenea “să li se taie nasul” o tortură folosită pe scară largă de trupele pro-comuniste din Angola.

Ca urmare a activităţii sale criminale, Mandela a fost arestat în 1962 şi condamnat pe viaţă la 12 iunie 1964, fiind eliberat după 27 de ani de închisoare, la 11 februarie 1990, în urma unei campanii internaţionale de lobby mediatic, pentru cauza sa.

Cea de-a 95-a aniversare îl găseşte pe Mandela la spitalul din Pretoria unde a fost internat pe data de 8 iunie, aflându-se în stare critică, dar stabilă, în timp ce, atât în Africa de Sud, cât şi în întreaga lume au loc evenimente de celebrare în cinstea sa.

Nelson Mandela suferă de o recidivă a unei infecţii pulmonare, o sechelă a celor 27 de ani petrecuţi în închisoare.

Sărbătorind criminalii

Ştergând cu buretele istoria criminală a lui Mandela, în 2010, ONU a declarat ziua de 18 iulie, ''Mandela Day'', şi face apel la oamenii din întreaga lume să întreprindă un gest în onoarea lui Mandela şi să consacre, simbolic, 67 de minute din timpul lor în memoria celor 67 de ani de militantism al liderului sud-african. Ziua Internaţională Nelson Mandela, este o sărbătoare menită să marcheze contribuţia fostului preşedinte la destinul ţării sale.

Pentru poziţia sa în privinţa colonialismului şi discriminării, Mandela a primit o multitudine de premii internaţionale, între ele Premiul Nobel pentru Pace (1993), precum şi Ordinul Lenin acordat pentru merite aduse statului Sovietic şi "celor care promovează cooperarea între popoare".