Ies la iveală noi dovezi despre crimele din Coreea de Nord

Amnesty International (AI) a publicat joi noi imagini prin satelit cu lagăre din Coreea de Nord şi a dezvăluit mărturii despre abuzuri şi execuţii ale unor persoane care au fost închise în acestea. Desigur, regimul comunist neagă că pe teritoriul ţării o "oază de libertate şi prosperitate pentru cetăţeni" ar exista lagăre de muncă pentru prizonierii politici. "Desigur", toţi evaluatorii independenţi care afirmă că între 100.000 şi 200.000 de persoane sunt închise în astfel de lagăre de muncă, în condiţii de o cruzime care sfidează imaginaţia, sunt "nişte mincinoşi."

Amnesty International a publicat imagini cu lagărul 15, în sudul ţării, şi lagărul 16, în nord, imagini ce au fost înregistrate în perioada 2011-2013.

Conform imaginilor surprinse de satelit, în lagărul 16, care ocupă o suprafaţă de 560 de kilometri pătraţi şi este destinat unui număr de 20.000 de deţinuţi, s-au construit noi spaţii de locuit, ceea ce indică o "uşoară creştere a numărului de deţinuti", afirmă Amnesty.

Imaginile mai relevă "o activitate economică substanţială, legată în special de exploatări miniere, forestiere şi agricole" si, de asemenea, extinderea unei zone industriale. Aproape 40 de clădiri care erau utilizate pentru cazare au fost demolate, începând din 2011, în lagărul 15, cu o suprafaţă totală de 370 de kilometri pătraţi, situat la aproximativ 120 de kilometri de Phenian.

Cu alte cuvinte, imaginile arată că regimul comunist a mai construit oareşce noi închisori în perimetrul lagărului pentru deţinuti (cel mai adesea politici) pe care îi pune la muncă forţată, în regim de sclavie, practică obişnuită pentru un regim comunist (a se rememora cum a fost construit în Romania Canalul Dunăre-Marea Neagră, cum a fost îndiguit Oltul etc.)

Amnesty International a publicat şi o serie de mărturii cutremurătoare ale unor foşti detinuţi şi gardieni din lagărele nord-coreene, despre regimul de crimă şi teroare din închisori.

"Lee", un transfug nord-coreean unul dintre responsabilii cu securitatea lagărului 16 începând din anii '80 şi până la mijlocul anilor '90, povesteşte cum "deţinuţii erau obligaţi să îşi sape mormântul, după care erau ucişi cu lovituri de ciocan în ceafă".

Alţi deţinuţi erau strangulaţi, iar apoi bătuţi până la moarte. Femeile "dispăreau" după ce erau violate, relatează AFP.

"După ce petreceau o noapte "de serviciu" la conducători de rang înalt, femeile trebuiau să fie ucise, pentru ca nimeni să nu descopere acest secret. Acelaşi lucru se întâmplă şi în majoritatea lagărelor pentru deţinuţi politici", a mai declarat Lee.

O Comisie de anchetă a ONU privind încălcările drepturilor omului în Coreea de Nord va prezenta, în martie 2014, un raport final Consiliului ONU pentru Drepturile Omului. Este prima dată când o instanţă ONU lansează o investigaţie de această amploare vizând Coreea de Nord.

Regimul dictatorului comunist Kim Jong-Un a respins crearea acestei comisii şi i-a refuzat accesul pe teritoriul nord-coreean. Phenianul a catalogat martorii audiaţi de Comisie drept "mincinoşi".

"Deasupra Capetelor Fantomelor: Femeile din lagărul de muncă Masanjia"

Crimele, torturile, violurile sunt o practică obişnuită în lagărele din ţările comuniste. Cel mai elocvent exemplu este China, ţară unde milioane de prizonieri de constiinţă, uiguri, tibetani, creştini, Falun Gong, sunt închişi, bătuţi, torturaţi şi omorâţi pentru convingerile lor, statul mergând cu abuzurile până la a recolta organe vitale de la prizonieri vii şi a le vinde, pentru profit.

Recent, un film document despre atrocitatile din lagarele chineze a cutremurat lumea.

"Deasupra Capetelor Fantomelor: Femeile din lagărul de muncă Masanjia", este un documentar care a şocat abordând un subiect tabu în China modernă: iadul lagărelor de reeducare, fondate de pe vremea lui Mao Tsedun, unde un număr estimat la 4 milioane de chinezi lucrează ca sclavi ai Partidului Comunist.

O femeie însărcinată aproximativ în luna a 7-a, a fost atârnată de o grindă. Ambele mâini i-au fost legate cu o frânghie aspră care a fost trecută peste un scripete ataşat de grindă. Taburetul pe care stătea a fost îndepărtat, aşa că femeia a rămas suspendată în aer. Grinda se afla la 3-4 metri înălţime. Un capăt al frânghiei trecutǎ peste scripete era ţinut de paznicii închisorii. Când paznicii trăgeau de frânghie, femeia era suspendată în aer; îndată ce poliţia dădea drumul frânghiei, victima

Regizorul filmului, Du Bin, în vârstă de 41 de ani a „dispărut” fără urmă cu câteva zile înainte de comemorarea din 4 iunie a înăbuşirii în sânge a revoltei studenţilor chinezi din Piaţa Tiananmen şi există mari temeri pentru siguranţa lui.

Filmul detaliază unele dintre abuzurile suferite de prizonieri de-a lungul anilor. Femeile intervievate de Du Bin după eliberarea lor, au relatat poveşti de groază despre torturi, bătăi, violuri, tratamente inumane şi degradante.

Masanjia este de fapt simbolul persecuţiei Partidului Comunist Chinez (PCC) împotriva Falun Gong, o practică spirtuală chineză straveche, bazată pe reviriment moral şi respectarea principiilor Adevăr, Compasiune, Toleranţă. În 1999, PCC a dezlănţuit o campanie de persecuţie fără precendent împotriva acestei practici spirituale, liderul de la vremea respectivă al ţării, Jiang Zemin, fiind gelos pe popularitatea practicii, care numara în '99 în jur de 70 de milioane de practicanţi, mai mulţi decât membrii PCC, motiv pentru care a decis "eradicarea practicii cu orice preţ." Iar "orice preţ" a însemnat aruncarea în închisori, toturarea, mutilarea şi uciderea a milioane de chinezi, din 1999 până în prezent. Ţinând cont că acesta era un efort de a distruge o practică urmată de 1 din 12 cetăţeni, se poate spune că liderul PCC a lansat practic un atac împotriva societăţii chineze în general.

Masanjia este "modelul" pentru campania regimului lui Jiang Zemin împotriva Falun Gong, începută în 1999. Site-ul practicanţilor Falun Gong, Minghui.org a publicat peste 8.000 de articole despre tortură, violuri şi hrănire forţată, care au avut loc doar în acest lagăr de muncă în ultimii 13 ani. Iar Masanjia este doar unul dintre cele 200 de lagăre de pe teritoriul Chinei, pentru a avea o viziune cât de cât realistă asupra amplorii acestui fenomen.

Chiar dacă în 1988, China a adoptat Convenţia ONU împotriva torturii, în prezent tortura este încă utilizată pe scară largă în centrele de detenţie, penitenciare, precum şi alte locuri de încarcerare chineze, iar un număr mare de cetăţeni mor sau devin infirmi din această cauză.

Crimele de la Masanjia arată că regimul comunist chinez nu dă doi bani pe tratatele pe care le-a semnat.

Nu mai puţin de 87.000 de cazuri de tortură gravă au fost documentate până în prezent de ONU. "Raportorul Special continuă să fie alarmat de decesele din locurile de detenţie din China.

Rapoartele descriu scene oribile, în care deţinuţii, dintre care mulţi sunt adepţi ai mişcării Falun Gong, mor ca rezultat al relelor tratamente, neglijării sau îngrijirilor medicale neadecvate. Cruzimea şi brutalitatea acestor acte de tortură sfidează orice descriere", declară Asma Jahangir, raportor special al ONU.

Redăm mărturia unei supravieţuitoare a lagărului Wanjia, din provincia Heilongjiang, care relatează torturarea unei prizoniere Falun Gong:

"O femeie însărcinată aproximativ în luna a 7-a, a fost atârnată de o grindă. Ambele mâini i-au fost legate cu o frânghie aspră care a fost trecută peste un scripete ataşat de grindă. Taburetul pe care stătea a fost îndepărtat, aşa că femeia a rămas suspendată în aer. Grinda se afla la 3-4 metri înălţime. Un capăt al frânghiei trecutǎ peste scripete era ţinut de paznicii închisorii. Când paznicii trăgeau de frânghie, femeia era suspendată în aer; îndată ce poliţia dădea drumul frânghiei, victima cădea jos. Această femeie însărcinată a fost torturată în felul acesta până când a avortat. Chiar mai groaznic este faptul că soţul ei a fost forţat să-şi privească soţia care îndura această tortură" (conform unui raport din 15 noiembrie 2004, publicat pe website-ul Minghui, un interviu cu d-na. Wang Yuzhi, care a fost şi ea torturată mai mult de 100 de zile în lagărul de muncă forţată Wanjia.

Desigur, la fel ca şi omologii lor de la Phenian, şi liderii de la Beijing neagă că în China deţinuţii sunt puşi la muncă forţată, bătuţi, torturaţi, ucişi. Neagă că milioane de oameni sunt închişi pentru credinţa lor, neagă că se recoltează organe, neagă persecuţia împotriva practicii Falun Gong.

Cu toate acestea, investigatori independeţi, doctori, avocaţi, politicieni din diferite ţări ale lumii au dovedit cu cifre, fapte, mărturii, analize, că în spitalele de stat din China se recoltează organe de la prizoneri politici iar crimele, torturile, violurile sunt o practică obişnuită în lagărele de muncă şi "reeducare" ale Partidului Comunist Chinez.

La ONU, în Congresul American, în Parlamentul European problema recoltării ilegale de organe de la prizonieri de conştiinţă a fost ridicată în repetate rânduri în ultimii 14 ani. La fel ca şi Phenianul, nici China nu s-a arătat "nerăbdătoare" să fie vizitată de investigatori, catalogându-i "mincinoşi" pe cei care dezvăluie abuzurile partidului contra propriilor cetăţeni.