Familia ordonă: Servicii de pretutindeni, uniţi-vă!

În vara lui 2012, când asupra României s-a revărsat mareea de demagogie şi ilegalităţi, având scopul aparent de a-l detrona pe Băsescu, unora ni s-a părut că preşedintele era doar ţinta aparentă, diversiunea. Aşa că am reacţionat, deşi asta nu însemna că îl luăm în braţe pe preşedinte.

Caracterul ilegal al acţiunilor puciştilor a uimit atât prin agresivitate dar mai ales prin retorica anti occidentală, pe care România nu o mai auzise de pe la începutul anilor ’90, când Iliescu zbiera că nu vrea să vândă ţara străinilor.

Puciul avea mai toate caracteristicile unei noi revoluţii comuniste: ieşirea la rampă pe post de salvatori ai naţiunii, instigarea la ură faţă de grupuri bine definite (în cazul asta Băsescu, UE, Merkel şi cine o mai fi fost), demagogie, populism, discursuri lipsite de o morală elementară, minciuni amestecate cu prostii crase, încălcarea unor principii şi instituţii democratice elementare. S-a putut remarca chiar şi o paralizare a “opoziţiei”, cooptare a unor rătăciţi oportunişti, PP-DD etc etc. toate acestea erau cunoscute, reţetele erau încercate, şi răsîncercate de Iliescu în ’90 – dar la vremea respectivă nu au fost sprijinite de climatul politic extern.

Diferenţele faţă de prima instaurare a comunismului în România (căci trebuie să fie cel puţin una, altfel bate rău la ochi) ar cam fi lipsa unei persecuţii sângeroase (încă), faptul că menţine proprietatea privată şi lipsa formală a unei ideologii (lucru care face mai grea coagularea oricărei forme de opoziţie pentru a o contracara). Dar deşi ideologia pare să nu fie cea marxistă, reflexele mentale, valorile, scopul - controlul absolut, sunt exact de acolo, la fel şi idolii vehiculaţi – Che Guevarra, Mao, Ceauşescu etc.

Lenin, reloaded, versiunea doi

Deci, poate, o revoluţie comunistă reloaded, de data aceasta cu economie “de paiaţă”.

Dacă am pune un steag roşu la intrare cu secera, ciocanul şi o stea galbenă, tabloul ar seamănă îngrozitor de mult cu modelul chinez.

Cine, atunci, ar putea finanţa toată aceasta aventură? UE nu prea, SUA nici atât (poate doar prin lipsa de reacţie). Toată lumea este prinsă în problemele financiare, în afară de China.

Vizita lui Ponta în China, făcută fără mandat şi din senin, la repezeală, fără vreo aparentă noimă, nu a fost deloc întâmplătoare. O mulţime de jurnalişti au scris că premierul s-a întors de acolo cu mâna goală. Nimic mai fals. Premierul nu se dusese acolo să semneze documente, ci să vorbească la Centru. Aşa cum fac nord coreenii de câte ori este nevoie, aşa cum făceau şi Dej şi marele anti-sovietic Ceauşescu, în momentele importante. Apoi urma reciprocitatea. Marele Frate vine în vizită, este primit cu fast, UE este dată mai la spate ca vreun văr de la ţară, mai nătâng.

Asta s-a petrecut acum, la Bucureşti.

Un amănunt care poate scapă este forţa puciului din iulie 2012. Lumea politică a României, super divizată aşa cum este, nu ar fi avut niciodată coeziunea necesară pentru asaltul din vara lui 2012.

Regizorii piesei din iulie 2012 nu au fost Ponta/Antonescu sau Voiculescu, ci vechea, omniprezenta reţea subterană formată din ofiţeri de securitate de rang înalt, politicieni ai regimului comunist şi beizadelele/urmaşii acestora.

Cu alte cuvinte Familia. Compania. Orhestra.

România este condusă de Familie, către Estul controlat de întuneric. Planul e minuţios gândit şi pare că nimic nu-i poate sta în cale. Dar este atât de malefic încât merită să i te opui chiar dacă nu s-ar întrevedea nicio şansă de reuşită.

Care acum execută pasul doi, chiar înainte de Vilnius - nu pentru a vota bugetul mai uşor a fost aleasă această dată. Cu majoritatea din Parlament, Ponta poate scrie ce vrea în buget. Miza acestei date este Vilnius.

Lucrurile sunt pregătite cu mare grijă, de ani de zile, minuţios, de către înalţi Maeştri Păpuşari.

Socrul lui Adrian Năstase (unul dintre mentorii politici ai lui Victor Ponta), Angelo Miculescu, a fost ambasador la Beijing ani în şir. Iulian Vlad, alt mentor, fostul şef al Direcţiei Securităţii Statului, a primit în 1993, când se afla în închisoare, vizita lui Jia Chunwang, ministrul lor al Securităţii Statului (mirare, în scurt timp după vizită, Iulian Vlad, care condusese anchetarea revoltei din Braşov 1987 şi primise 25 de ani, a fost eliberat de Anul Nou, servind numai 4 ani de puşcărie, cadou din partea “familiei care nu uită serviciile aduse”).

Ponta a fost educat pentru rolul pe care îl are de jucat şi nu are altă cale decât să-l joace. Cei care au montat puciul de asta vară, cei care pregătesc cotropirea Europei de către Asia, cei care ţin cu orice preţ să implementeze coşmarul numit Eurasia, monstrul care combină religia cu comunismul, crima cu Dumnezeu, şi care se îmbată cu visul supremaţiei, zămislit în creierul lui Alexei Dughin - sunt mult mai puternici decât s-ar crede.

Dughin, care astă vară se întâlnea cu nou eliberatul Adrian Năstase în privat.

Băsescu

Poate vă întrebaţi: "Băsescu?".

Băsescu este măturat de acest val ca o frunză. De altfel nici nu se opune, fiind oricum o parte din Matrix. Ştie că nu se poate pune cu acest colos. Declaraţiile sale recente, China vs UE, care îi miră chiar pe susţinătorii săi, apoi declaraţiile sale mai vechi inclusiv despre Năstase, pentru care arăta pseudo-milă după ce acesta ieşise, deşi Băsescu se chinuise să-l bage, etc etc trebuiesc înţelese în contextul valului care vine dinspre est.

România este o ţară mică, dar geopolitic, aici se termină şi începe civilizaţia occidentală, aşa că presiunile se simt aici. Cutremurele încep aici. Principiile Europei, civilizaţia ei, se opresc în aceşti munţi Carpaţi. Aşa că aici se duc bătăliile, chiar şi subterane, iar românii plătesc un tribut imens, zăcând mai întotdeauna morţi în urma acestora.

Dacă până acum s-a dormit şi s-a furat, România este acum condusă de Familie către Estul controlat de întuneric. Planul e minuţios gândit şi pare că nimic nu-i poate sta în cale. Dar este atât de malefic încât merită să i te opui chiar dacă nu s-ar întrevedea nicio şansă de reuşită.