Variola maimuţei: Dovezi ale minciunii privind "Pregătirea pentru pandemie"
„Pregătirea pentru pandemii” şi cercetarea privind câştigul de funcţii ['gain-of-function' - în engleză - un eufemism pentru programele care încearcă să facă virusurile mai letale - n.n.] care stă la baza acesteia funcţionează pe baza unei mari înşelătorii, a unei mari minciuni.
Convenţia privind Armele Biologice, semnată de toate naţiunile importante, „interzice dezvoltarea, producerea, achiziţionarea, transferul, stocarea şi utilizarea armelor biologice şi cu toxine”. Prin urmare, cercetarea în domeniul câştigului de funcţii - procesul de preluare a viruşilor şi a altor agenţi patogeni din natură pentru a-i face mai transmisibili şi mai periculoşi pentru oameni - trebuie justificată prin definirea sa ca fiind altceva decât ceea ce este cu adevărat - şi anume, crearea de arme biologice şi de contramăsuri pentru aceste arme.
Marea înşelătorie - marea minciună - folosită pentru a justifica cercetarea în domeniul câştigului de funcţii sună cam aşa: „Trebuie să modificăm agenţii patogeni în laborator pentru a anticipa mutaţiile care ar putea apărea în natură şi pentru a promova producerea de vaccinuri care să protejeze omenirea de aceste superbacterii teoretice”.
În realitate, nu există niciun motiv legitim pentru a crea superbacterii în laborator. Nu se salvează Tokyo prin crearea lui Godzilla. Din păcate, ştiinţa poate fi complicată şi confuză, mai ales atunci când „experţii” sunt intenţionat mincinoşi. Prin urmare, această mare înşelătorie a funcţionat de decenii, iar drept rezultat s-a dezvoltat o industrie gigantică, profitabilă şi de-a dreptul terifiantă a pregătirii pentru pandemii, care implică guverne, organizaţii neguvernamentale, Big Pharma şi universităţi.
Pentru a expune şi a discredita o mare minciună care a persistat atât de mult timp, uneori este nevoie de o „armă fumegândă” - adică o dovadă clară şi evidentă că premisa susţinută de mult timp este falsă. În cazul marii minciuni care înconjoară cercetarea în domeniul câştigului de funcţii şi industria pregătirii pentru pandemii, virusul monkeypox îndeplineşte rolul de „smoking gun”.
Virusul monkeypox revine în actualitate în 2024, ca unul dintre principalii candidaţi ai complexului industrial pandemic pentru aşa-numita „Boală X” despre care Organizaţia Mondială a Sănătăţii a tras un semnal de alarmă neîncetat. (Bineînţeles, aceasta este a doua oară când monkeypox a fost scos în evidenţă în ultimii ani, după campania de frică de monkeypox din 2022 din Statele Unite, care a eşuat în cele din urmă).
Citiți și Mpox (variola maimuţei): De la urgenţă sanitară la oportunitate pentru Pharma
Odată ce se obţine o înţelegere aprofundată atât a istoriei specifice a virusului monkeypox în SUA, cât şi a caracteristicilor naturale ale virusului, se poate vedea cu uşurinţă prin marea înşelăciune - marea minciună - care este utilizată pentru a justifica cercetarea cu scop lucrativ şi întreaga industrie a „pregătirii pentru pandemii”.
Monkeypox ajunge în America
În 2003, prin importul de animale exotice, s-a confirmat că 35 de persoane din şase state americane au fost infectate cu tipul clade II al virusului monkeypox. Oamenii au contractat boala de la câini de prerie infectaţi, ţinuţi ca animale de companie, care fuseseră expuşi fie la animale importate contaminate, fie la alte persoane infectate cu virusul. Toate cazurile umane s-au vindecat complet, fără efecte de durată.
Această epidemie a fost o apariţie ciudată, autolimitată şi cu totul întâmplătoare a unui virus rar şi în esenţă neletal, care a ajuns în SUA în circumstanţe specifice şi evitabile. Într-o lume a practicilor de sănătate publică rezonabile şi etice, acest eveniment ar fi trebuit să determine o reacţie rezonabilă şi proporţională, cum ar fi sporirea precauţiilor privind comerţul cu animale exotice.
În schimb, acest incident a deschis porţile unor cercetări periculoase ale oamenilor de ştiinţă care au încercat să identifice o tulpină de monkeypox care ar putea fi transmisă cu uşurinţă oamenilor prin intermediul aerosolilor.
În 2009, Christina Hutson şi echipa sa de la CDC au colaborat cu Jorge Osorio de la Universitatea din Wisconsin pentru a investiga transmisibilitatea virusului monkeypox. Din nou, în 2012, Hutson a colaborat cu alte universităţi pentru a testa şi a compara transmisibilitatea virusului monkeypox la rozătoare, determinând în cele din urmă în aceste experimente că „transmiterea virusurilor din fiecare cladă MPXV a fost minimă prin transmitere respiratorie”.
Din nou, într-o lume sensibilă şi etică, aceste constatări ar fi putut închide uşa cercetărilor nechibzuite privind monkeypox. După cum vom vedea, nu a fost cazul.
Citiți și OMS confirmă primul caz de nouă tulpină mpox (variola maimuţei) în afara Africii
Monkeypox: Un virus uriaş şi greoi
Virusul monkeypox în sine este, într-adevăr, un candidat ciudat pentru a încerca manipularea sa în modul în care au încercat Hutson şi Osorio. Spre deosebire de virusurile respiratorii ARN mici, simple, care suferă mutaţii rapide, cum ar fi virusurile gripale sau coronavirusurile, virusul monkeypox este, în lumea viruşilor, un gigant care se deplasează lent şi greu.
Cea mai „reuşită” armă biologică din istoria omenirii este coronavirusul SARS-CoV-2 care provoacă boala Covid. Acesta codifică doar 29 de proteine în genomul său de ARN monocatenar, care este proporţional de mic - cu mai puţin de 30.000 de baze în lungime. Datorită simplităţii sale genetice şi a genomului său ARN monocatenar, virusul suferă mutaţii foarte rapide. Virusul în sine este, de asemenea, mic - are doar aproximativ 100 nanometri în diametru şi cântăreşte aproximativ 1 femtogramă (sau 0,000000000000001 gram).
După cum era de aşteptat, acest virus se transmite uşor pe cale aeriană.
Virusul Monkeypox, în schimb, este unul dintre cele mai mari şi mai complexe virusuri existente. Acesta poate avea o lungime de 450 nm şi o lăţime de 260 nm, iar genomul său ADN bicatenar are aproape 200.000 de perechi de baze. Cu acest genom lung şi complex, codificat în ADN dublu catenar mai stabil, virusul suferă mutaţii lente. Acest virus mare - un gigant, după standardele virale - nu se transmite pe calea aerosolilor. Mai degrabă, se transmite prin contact apropiat, inclusiv prin relaţii sexuale (aşa cum a devenit bine cunoscut în timpul sperieturii provocate de monkeypox în 2022), precum şi prin vânarea, sacrificarea şi consumul de carne de animale sălbatice.
Citiți și OMS anunţă o nouă urgenţă de sănătate globală. Ce este variola maimuţei şi unde sunt focarele?
De asemenea, ia în considerare că variola maimuţei care apare în mod natural este mult mai puţin mortală pentru oameni decât o promovează, de obicei, planificatorii pandemiei şi cei care răspândesc frica. De atunci, OMS a raportat cu privire la epidemia internaţională de monkeypox care a avut loc în 2022. În ianuarie 2023, numărul total de cazuri confirmate era de 84.716, cu 80 de decese în total. Prin urmare, rata de mortalitate în timpul acestei epidemii a fost mai mică de un deces la o mie de cazuri, de 100 de ori mai mică decât rata de mortalitate de 10%, frecvent citată.
Strict vorbind, rata de fatalitate de 10% menţionată frecvent se referă numai la clada I mai virulentă de monkeypox. Cu toate acestea, multe autorităţi au preluat prostul obicei de a răspândi cifra de 10% fără a face distincţie între clade. În plus, chiar şi în cazul cladei I, această rată pare a fi o exagerare semnificativă.
De exemplu, în pagina sa web privind Monkeypox endemic clade I în Republica Democrată Congo, CDC afirma că „De la 1 ianuarie 2024, Republica Democrată Congo (RDC) a raportat mai mult de 31 000 de cazuri suspecte de mpox şi aproape 1 000 de decese”. Aceste cifre conduc la o rată de mortalitate de aproximativ 3%.
Citiți și "Boala X": Oamenii de ştiinţă britanici încep să dezvolte vaccinuri împotriva unei noi pandemii
Există numeroase alte ameninţări la adresa sănătăţii umane care merită mai mult timp, fonduri şi eforturi. De exemplu, în Republica Democrată Congo, unde monkeypox-ul este endemic, mor de aproximativ 80 de ori mai mulţi oameni de malarie decât de monkeypox. Malaria poate fi prevenită şi vindecată cu un diagnostic corect şi acces la medicamente ieftine. Acest număr tragic de decese cauzate de malarie ilustrează modul în care bolile comune, mortale, dar relativ neprofitabile sunt neglijate de entităţi presupus filantropice precum OMS.
În schimb, acestea promovează intens marea înşelăciune a pregătirii pentru pandemii şi a cercetării privind câştigul de funcţii.
Având în vedere dimensiunea uriaşă, complexitatea, rata scăzută de mutaţie, genomul ADN relativ stabil şi instabilitatea virusului monkeypox atunci când este expus la oxigen, probabilitatea ca acesta să se transforme vreodată în mod natural într-un agent patogen transmis pe calea aerului este redusă. Pur şi simplu, nu există niciun motiv legitim pentru a modifica genomul său în laborator.
Adăugaţi la toate acestea transmisibilitatea sa limitată şi mortalitatea scăzută (în special pentru clada II) şi orice om de ştiinţă onest şi competent care doreşte cu adevărat să servească umanitatea ar recunoaşte că monkeypox-ul natural este o prioritate relativ scăzută în materie de sănătate publică şi un candidat la vaccin marginal - în special pentru populaţia mondială în general.
Dar Anthony Fauci şi acoliţii săi de la NIAID au văzut lucrurile altfel.
Citiți și Sub jurământ, Fauci ar trebui să răspundă la toate aceste întrebări esenţiale
Fauci şi prietenii, din nou la treabă
În 2015, Institutul Naţional de Alergii şi Boli Infecţioase (NIAID) al lui Anthon Fauci a aprobat pe ascuns un experiment periculos de câştig de funcţie care ar manipula genetic virusul monkeypox pentru a crea un agent patogen mai virulent şi mai transmisibil care ar putea reprezenta o ameninţare gravă pentru oameni.
În loc să tragă un semnal de alarmă cu privire la această propunere de creare a unui virus hibrid mortal al variolei maimuţelor, Departamentul de Sănătate şi Servicii Umane (HHS), Institutul Naţional de Sănătate Publică (NIH) şi NIAID însuşi au ascuns în mod înşelător aprobarea proiectului de supraveghere a Comitetului pentru Energie şi Comerţ al Camerei , îngropând finanţarea experimentului într-un grant alternativ.
Proiectul a fost propus de Dr. Bernard Moss, un vechi prieten şi coleg al lui Fauci la NIAID. Moss, care a acumulat mai multe brevete americane legate de monkeypox, intenţiona să introducă gene de virulenţă ale formei mai severe de monkeypox, clada I (clada Bazinului Congo), în „coloana vertebrală” a virusului monkeypox mai transmisibil, clada II (clada Africii de Vest). Acest proiect ar crea o versiune mult mai periculoasă a monkeypox cu virulenţa cladei I şi transmisibilitatea cladei II. Această formă chimeră de monkeypox nu ar proveni din natură, deoarece cladele diferite de virusuri ADN nu transpun gene în mod natural.
Nu se ştie dacă acest proiect nechibzuit, extrem de periculos şi aprobat prin înşelăciune a fost finalizat. Şmecheria lui Fauci şi a lui Moss a fost descoperită în 2022, provocând o anchetă de şapte luni a Congresului. Raportul Comitetului Camerei Reprezentanţilor (pagina 6) afirma că „HHS, NIH şi NIAID continuă să insiste că experimentul GOFROC (gain-of-function research of concern - Cercetare de tip 'câştig de funcţii' de îngrijorare) de transfer de material din clada I în clada II nu a fost efectuat niciodată, deşi a fost aprobat pentru o perioadă de peste 8 ani. Cu toate acestea, HHS a refuzat în mod repetat să prezinte documente care să confirme această afirmaţie.”
Există o formă armată de monkeypox? Dacă da, Fauci, Moss şi prietenii nu spun nimic.
Ceea ce se ştie este că nu a existat niciun motiv legitim pentru a efectua astfel de experimente şi că cei implicaţi ştiau acest lucru, deoarece au ascuns proiectul de supraveghetorii lor. Singura presupunere logică cu privire la intenţia cercetării este că aceasta a fost de a crea o versiune militarizată a variolei maimuţei.
Concluziile Comitetului Camerei Reprezentanţilor cu privire la NIAID al lui Fauci în ansamblu sunt condamnabile:
Principala concluzie trasă în acest moment al anchetei este că nu se poate avea încredere în NIAID pentru a supraveghea în mod responsabil propriile cercetări asupra agenţilor patogeni. Nu se poate avea încredere în acesta pentru a determina dacă un experiment cu un agent patogen potenţial pandemic sau un agent patogen potenţial pandemic îmbunătăţit prezintă un riscinacceptabil de biosecuritate sau o ameninţare gravă la adresa sănătăţii publice. În cele din urmă, nu se poate avea încredere înNIAID pentru a comunica onest cu Congresul şi cu publicul despre experimentele controversate GOFROC. (pagina 8)
Nu s-a putut avea încredere în NIAID în legătură cu Covid.
Nu se poate avea încredere nici în ceea ce priveşte monkeypox.
Potrivit Comisiei pentru Energie şi Comerţ a Camerei Reprezentanţilor, nu se poate avea încredere în ei, punct.
Citiți și Farsa COVID se desluşeşte treptat
Pentru a rezuma: în natură, variola maimuţelor este o boală virală relativ rară, de obicei uşoară, transmisă prin forme de contact apropiat modificabile din punct de vedere comportamental, cum ar fi relaţiile sexuale şi vânătoarea şi consumul de carne de animale sălbatice. Agentul infecţios este un virus ADN foarte mare, complex, care se transmite greu de la o persoană la alta şi este mult mai puţin predispus la mutaţii decât numeroase alte virusuri.
Odată ce ne dăm seama de toate acestea, devine de-a dreptul absurd să încercăm să justificăm cercetarea de tip 'câştig de funcţie' asupra unui astfel de agent patogen în orice scop legitim. Singurul motiv plauzibil pentru a face astfel de cercetări asupra variolei maimuţelor este de a crea o armă biologică - un virus transformat în armă - şi, de asemenea, de a crea şi profita de pe urma contramăsurii sale - un vaccin brevetat.
Pregătirea pentru pandemie este o mare înşelătorie, o mare minciună. Nebunia monkeypox demonstrează acest lucru, la fel de convingător ca un pistol fumegând la locul unei crime. Trebuie să punem capăt tuturor cercetărilor privind 'câştigul de funcţii' şi scuzei false a pregătirii pentru pandemii pentru cercetarea ilegală în domeniul armelor biologice.
