Va fi Xi Jinping ultimul lider comunist al Chinei?

Săptămâna aceasta a avut loc eliminarea altor oficiali care făceau parte din facţiunea rivală a lui Xi Jinping din cadrul Partidului Comunist Chinez (PCC) - aşa-numita bandă de la Shanghai.

Şi de această dată, oficialii luaţi în vizor au legături cu fostul lider al Partidului, Jiang Zemin. Cel mai senior oficial afectat în ultima serie de epurări din sânul Partidului a fost Li Dongsheng, secretar cu propaganda comunistă, cel care a condus campania Partidului de demonizare a practicii spirituale Falun Gong înainte să fie transferat la Biroul 610 (o forţă specială de securitate a Partidului, asemănătoare cu Gestapo-ul nazist) astfel încât să se poată implica mai direct în torturarea practicanţilor Falun Gong.

Este foarte probabil să nu fie nicio coincidenţă că toate aceste mişcări au loc înaintea celei de-a Cincea Sesiuni Plenare a celui de-al 18-lea Congres al Partidului Comunist Chinez. Astfel de sesiuni au loc de obicei pentru prezentarea unor Planuri Cincinale, sau pentru planificarea altor schimbări semnificative în sânul Partidului.

Pedepsirea acestor oficiali şi speculaţiile (posibil lansate de Beijing) privind potenţialele promovări acordate de Xi Jinping, sunt indicii ale puterii tot mai mari pe care o acumulează liderul chinez.

Dacă va continua cu epurările din Partid, Xi Jinping va ajunge să exercite acelaşi nivel de putere precum, să spunem Mao Zedong. Puterea Partidului este întotdeauna discreţionară, bineînţeles - regimurile comuniste funcţionează după regula satanistului Aleister Crowley "Do what thou wilt" ("Fă ce pofteşti") - dar niciodată de la Mao încoace nu a fost capturată de un singur om într-o asemenea măsură.

Un rezultat al acestei acumulări de putere este cel maoist: ruinarea Chinei. Celălalt lasă loc speranţei: ruinarea Partidului.

O aluzie la cea de-a doua opţiune a fost făcută într-un interviu la Radio Free Asia cu Xia Ming, un profesor de ştiinţe politice la City University of New York. Gazda interviului a citat din Chiang Ching-kuo, fiul lui Chiang Kai-shek, omul care a avut un rol esenţial în democratizarea Taiwanului. “Ştiu că sunt un dictator. Dar voi folosi dictatura pentru a pune capăt dictaturii”, a declarat el.

Gazda interviului a făcut de asemenea o referire la o declaraţie a fostului ambasador american în China, Jon Huntsman, care a comparat guvernarea lui Xi cu cea a lui Deng Xiaoping - arătând că ambele s-au rupt de trecut.

“Xi Jinping a făcut multe lucruri mari, într-adevăr. Dar să fie lucrurile pe care le dorim noi, liberalii, care sperăm la democraţie, aplicarea legii şi la o economie de piaţă? Nu prea cred”, a declarat Xia Ming.

“Pe când dacă Xi Jinping creează cu adevărat un sistem legal atunci, în cele din urmă, va da peste cap modul de operare al Partidului Comunist. 'Elitele' sistemului îşi vor pierde spiritul comunist şi greutatea oficială. În cele din urmă, acest lucru ar putea produce o transformare profundă”.

Dacă asta este sau nu ceea ce doreşte Xi Jinping este o altă întrebare a declarat Xia. “Nu e neapărat adevărat.”

Dar niciodată nu este clar ce anume se întâmplă mai exact în acel sistem super-opac, şi nici nu este clar cât de multă putere deţine în realitate Xi Jinping. A ordonat el personal, de exemplu, aparenta incursiune în Myanmar pentru a-l răpi pe fiul avocatei pentru drepturile omului Wang Yu şi al activistului Bao Longjun? A inventat el minciunile difuzate de televiziunea centrală chineză în legătură cu acel incident? În ciuda tuturor puterilor pe care pare să le fi acumulat, poate cineva să afirme cu siguranţă că Xi Jinping are într-adevăr putere deplină?

Totuşi, aşa cum a declarat Xia Ming în interviul cu RFA, “el [Xi] a transformat poziţia de şef de stat dintr-o imitaţie în ceva cu putere extraordinară”.

Însă tot mai clar este faptul că, la un moment dat, va exista o bifurcaţie în drumul lui Xi Jinping şi al Chinei comuniste. După ce îşi va elimina cu adevărat toţi rivalii, s-ar putea ca el să continue să consolideze puterea Partidului, pe măsură ce economia ţării se prăbuşeşte iar ţara întoarce spatele exteriorului şi se retrage - posibil, în haos şi izolare. (Această posibilitate este discutată în excelenta carte “China Alone”, scrisă de Anne Stevenson-Yang).

O altă variantă ar fi ca Xi să abandoneze dictatura de fier a Partidului şi să încerce să construiască altceva. Această variantă ar putea suna ca o speranţă deşartă pentru mulţi oameni, dar, dacă ar face într-adevăr acest lucru, Xi ar putea deveni ultimul lider comunist al Chinei.

În absenţa unei reforme radicale, China intră într-o perioadă de stagnare. Alegerile pe care le are Xi la dispoziţie vor deveni tot mai evidente. Ar trebui cu toţii să sperăm la un rezultat fericit – şi Xi Jinping ar trebui, de asemenea. Aşa cum a notat Xia Ming: “Familia şi viaţa lui sunt la mijloc” [asupra lui Xi Jinping, banda din Shanghai a făcut încercări de asasinat în momentul în care se pregătea să preia puterea, n.r].