Un lagăr de tortură chinez îşi schimbă “părul, dar năravul ba”

Timp de ani de zile, relatările despre torturile petrecute în Lagărul de Muncă Forţată pentru Femei Masanjia din nord-estul Chinei au fost o demonstraţie clară a abuzurilor comise în sistemul chinez de muncă forţată. În schimb, aparenta închidere a lagărului Masanjia de anul trecut a fost văzută ca un semn de speranţă că sistemul de reeducare prin muncă a fost abolit, de fapt, aşa cum au promis autorităţile.

Dar rapoartele recente din China spun o altă poveste: Lagărul de Muncă Forţată Masanjia este încă în picioare, exceptând faptul că nu se mai numeşte Lagărul de Muncă Forţată Masanjia. În schimb, clădirile „vechiului” lagăr sunt acum folosite atât ca „centru pentru dependenţii de droguri”, cât şi ca parte a sistemului de închisori din provincia chineză Liaoning. Aceste modificări birocratice maschează faptul că aceiaşi gardieni, în aceleaşi clădiri, abuzează şi exploatează aceiaşi deţinuţi sau alţii ca ei – la fel ca înainte.

Masanjia a ajuns pe paginile principale ale ziarelor internaţionale în 2013, când o femeie din Oregon, Julie Keith, a descoperit o scrisoare trimisă din acest lagăr şi ascunsă într-un set de jucării din plastic pentru Halloween livrat din China. Şocată, ea a contactat presa, care a căutat să afle cât mai multe informaţii despre acest lagăr.

Acest tip de expunere a plasat Partidul Comunist Chinez într-o poziţie extrem de stânjenitoare, şi acesta a fost unul dintre motivele pentru mult discutata sa decizie – cel puţin pe hârtie – de a închide sistemul de reeducare prin muncă forţată. Acest sistem a făcut parte din arsenalul de arme folosit de PCC pentru constrângerea, îngenuncherea şi terorizarea continuă a populaţiei încă din anii 1950.

Când o echipă de filmare a CNN a vizitat Masanjia anul trecut, aceasta a avut impresia că totul a fost părăsit acolo. Fără gardieni în turnurile de pază, nimeni nu a venit sa îl deranjeze pe corespondentul CNN David McKenzie pe când se plimba la câţiva paşi de gardul de sârmă. Minghui.org, un website care publică rapoarte la prima mână despre persecutarea practicanţilor Falun Gong în China, a raportat de asemenea anul trecut că practicanţii ce erau încă închişi în Masanjia urmau să fie eliberaţi. Falun Gong este o practică spirituală ce este persecutată în China din 1999.

Acelaşi lagăr

Shang Liping, o practicantă Falun Gong, a fost transferată recent din Închisoarea pentru Femei Shenyang în Centrul Masanjia pentru Tratarea Dependenţei de Droguri, conform unui raport publicat în luna martie de Minghui. Raportul a susţinut că personalul şi poliţiştii centrului erau aceiaşi oameni care au lucrat în Masanjia pe când acesta era oficial un lagăr de muncă.

Yu Shuxian şi Chi Xiuhua, două practicante Falun Gong, au fost închise în acelaşi Centru Masanjia pentru Dependenţă de Droguri în ianuarie 2014, conform Minghui. Când familia a vizitat-o pe Chi, a descoperit că „fata era complet schimbată; era palidă şi nepăsătoare, nu şi-a ridicat capul şi nici nu şi-a deschis ochii, şi nu avea energie să vorbească”, conform website-ului Minghui. “Familia ei era tulburată, foarte speriată şi nu putea ghici prin ce chinuri a trecut fata.”

Alte secţiuni ale lagărului de muncă forţată au fost transferate sistemului provincial de închisori şi operează sub numele de Închisoarea Districtuală Masanjia din cadrul Închisorii Shenyang pentru Femei din provincia Liaoning.

Închisoarea Provincială Shenyang pentru Femei este cunoscută pentru acte extrem de violente, website-ul Minghui raportând că 20 de practicante Falun Gong au fost ucise acolo începând cu 1999. În prezent, cel puţin 84 de practicante Falun Gong sunt încarcerate în închisoarea Shenyang, multe dintre ele servind sentinţe de până la 13 ani.

Un grup de practicante Falun Gong închise în centrul din Shenyang a fost transferat la Închisoarea Districtuală Masanjia, majoritatea lor în acest an. Numeroasele apeluri telefonice făcute de Epoch Times la numerele de contact pentru Masanjia au rămas fără răspuns.

În urma unui proces încărcat cu ilegalităţi, practicanta Falun Gong, Niu Gufang, a fost condamnată şi trimisă la închisoarea pentru femei în martie 2013 şi apoi transferată la Masanjia la sfârşitul lui 2013. Deşi mâinile i-au fost rănite de poliţiştii închisorii şi nu putea să ţină cu mâinile obiecte mai grele, totuşi, ea a fost forţată să lucreze în fiecare zi într-un atelier din Masanjia, a raportat Minghui în aprilie.

Schimbare administrativă

Când Partidul Comunist a anunţat închiderea sistemului de reeducare prin muncă forţată la începutul anului 2013, unii observatori ai sistemului de securitate chinez au început să se aştepte la ceea ce transpare acum în cazul lagărului Masanjia.

Fata era complet schimbată; era palidă şi nepăsătoare, nu şi-a ridicat capul şi nici nu şi-a deschis ochii, şi nu avea energie să vorbească

“Schimbările cosmetice” nu vor opri abuzurile, a spus Sophie Richardson, director pe problemele legate de China la organizaţia Human Rights Watch. În schimb, ele “ar putea doar să protejeze şi mai mult sistemul”, a adăugat ea.

Un raport detaliat al Amnesty Internaţional, publicat aproape un an mai târziu, a susţinut: “Abolirea sistemului RPM [reeducare prin muncă] este un pas în direcţia cea bună. Totuşi, acum se pare că aceasta este doar o schimbare cosmetică pentru a preveni nemulţumirea publică cu privire la sistemul abuziv RPM, unde torturile sunt din belşug”, a spus Corinna-Barbara Francis, cercetător în problemele Chinei, într-un articol publicat în decembrie 2013.

“Este clar faptul că practicile de pedepsire a oamenilor pentru activităţile lor politice sau credinţele lor religioase au rămas neschimbate. Abuzurile şi tortura continuă, doar într-o manieră diferită”, a spus ea.

În aceeaşi lună, Centrul Tibetan pentru Drepturile Omului şi Democraţie a notat, în propriul său raport despre această chestiune, că reeducarea prin muncă forţată a fost înlocuită cu alte forme de detenţie, precum dezintoxicare forţată şi “clase de educaţie legală”. Grupul a spus că “aceste sisteme sunt deja folosite în Tibet şi ele pur si simplu continuă abuzurile asociate cu RPM sub un nume diferit.”

Aceeaşi activitate

Noua diviziune de la Masanjia pare să se încadreze între o închisoare şi un centru de dezintoxicare. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte prizonierii de conştiinţă, se pare că acest centru de dezintoxicare este folosit în acelaşi mod precum era folosit vechiul lagăr: practicanţii Falun Gong sunt trimişi acolo de poliţie, fără un proces şi în ciuda faptului că nu sunt consumatori de droguri.

Amestecarea tipurilor de prizonieri are loc de ani de zile în China. “Personalul Biroului de Educaţie prin Muncă din provincia Liaoning a venit să ne audieze în 2011 şi a ordonat ca fiecare practicant Falun Gong să dea un test. Documentul nostru pentru examinarea medicală ne-a declarat dependenţi de droguri, dar, de fapt, din cei aproape 400 de deţinuţi, doar 4 luau medicamente”, a scris Qiu Tieyan, fostă deţinută în Masanjia, în octombrie 2013, despre încarcerarea ei.

“A trebuit să muncim câte 6 ore pe zi şi să facem paltoane militare, haine şi jachete de pompieri pentru compania Jihua 3504 Limited Corporation din oraşul Changchun. În faţa atelierului, noi trebuia să încărcam şi să se descărcăm diverse lucruri, să facem curăţenie şi alte treburi. Paznica Wang Guangyun îşi aducea hainele murdare de acasă şi trebuia să i le spălăm. A trebuit să păstrăm secretul asupra acestei sarcini şi să o îndeplinim rapid”, a spus ea.

Conform aceluiaşi raport Minghui, aproximativ 300 de prizonieri se află în Închisoarea Districtuală Masanjia, fără a menţiona numărul total de practicanţi Falun Gong închişi acolo.

Cei închişi în centrele de dezintoxicare sunt trataţi în acelaşi mod ca atunci când centrele erau numite lagăre de reeducare. Ei sunt forţaţi să lucreze în fabrici, în domeniul confecţiilor şi să presteze munci repetitive.

După ce sunt închişi acolo, ei nu vor fi supuşi programelor de reabilitare, ci vor avea parte doar brutalitate şi muncă forţată, a spus Human Rights Watch (HRW) într-un raport din 2012.

“Dacă oamenii nu lucrau suficient de mult îi loveam cu bastoanele sau cu pumnii”, a declarat pentru HRW un fost gardian al unui lagăr de reeducare prin muncă din provincia Guangxi. “Uneori, oamenii erau ucişi în bătaie. Aproximativ 10% dintre oamenii ce intră în lagărele de reeducare prin muncă mor în interiorul acestora.”