Ultranaţionaliştii ucraineni îşi atribuie tot meritul victoriei împotriva lui Ianukovici

Ultranaţionaliştii ucraineni îşi atribuie singuri tot meritul victoriei revoltei ce a condus la înlăturarea preşedintelui Viktor Ianukovici şi avertizează clasa politică de la Kiev că va trebui să ţină cont de ei de acum înainte, se arată într-un comentariu publicat marţi de agenţia EFE.

'Sectorul Dreptei a jucat un rol fundamental în revoluţie. Numai în detaşamentul nostru doi membri au murit în confruntări şi acelaşi lucru s-a întâmplat şi în celelalte grupuri', spune unul dintre liderii organizaţiei, despre care EFE scrie doar că îl cheamă Igor. 'Niciunul dintre ele, nici Batkivşcina, nici UDAR, nici Svoboda (partidele ce au alcătuit opoziţia pe vremea lui Ianukovici n.red) nu au participat cu adevărat la revoluţie. Deşi unii dintre simpatizanţii lor chiar au luat parte, ele nu au făcut decât să frâneze revoluţia prin negocierile lor cu Ianukovici', adaugă Igor.

Principala forţă combatantă a manifestanţilor din Piaţa Independenţei (zisă şi Maidan), Sectorul Dreptei este o organizaţie ce reuneşte mai multe grupări de extremă dreapta, inclusiv ultraşii echipelor de fotbal. Numele unora dintre aceste grupări vorbesc de la sine, scrie EFE: Patrioţii Ucrainei, Adunarea Naţional-Socială sau Tridentul.

Pe data 21 februarie, când preşedintele Ianukovici, atunci încă în funcţie, a semnat cu opoziţia un acord ce prevedea alegeri anticipate, formarea unui guvern de coaliţie şi o reformă constituţională, Sectorul Dreptei şi grupările cele mai radicale de pe Maidan au dat un ultimatum politicienilor, cerându-le să nu convină nimic cu Ianukovici şi cu regimul său.

După ce Ianukovici a fost nevoit să fugă din Kiev pentru a nu cădea în mâinile demonstranţilor, noul ministru de interne, Arsen Abakov, i-a invitat pe liderii şi militanţii Sectorului Dreptei să se integreze în noile forţe de ordine. Acest gest arată cât de vulnerabile sunt noile autorităţi de la Kiev în faţa acestor grupări, cărora le-au deschis porţile instituţiilor statului drept răsplată pentru lupta dusă împotriva fostului regim.

Însă nu doar politicienii se tem de ascensiunea grupărilor naţionaliste, ci şi unii cetăţeni care o percep drept capitularea politicii moderate în faţa radicalilor. Dar Igor, cel citat mai sus, încearcă să tempereze temerile. 'Suntem acuzaţi de extremism, că vrem vărsare de sânge, dar ceea ce dorim este o schimbare de regim. Am dori s-o obţinem pe cale paşnică, dar când suntem atacaţi trebuie să răspundem', spune el, susţinând că ideologia organizaţiei din care face parte este definită de un 'naţionalism ucrainean auto-suficient', care nu se inspiră din ideologiile trecutului. 'Nu este nici fascism, nici nazism. Chestiunea fascismului este pentru istorici, pentru că tot ce se va întâmpla în viitor va fi diferit', consideră el.

Acesta mai afirmă că grupările de genul celei pe care o reprezintă doresc recunoaştere socială şi reprezentare politică în Ucraina post-Ianukovici, să nu mai fie percepute drept 'un grup de tineri însetaţi de sânge', şi de asemenea o reînnoire completă a Radei Supreme (Legislativul de la Kiev). 'Toţi cei care sunt acum în Radă, atât cei care au fost cu Ianukovici cât şi cu opoziţia, sunt aceiaşi care au fost mereu', spune Igor în încheiere.