Jocurile Olimpice de la Soci, umbrite de critici şi de evenimentele din Ucraina

Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci au fost orice altceva, mai puţin o pură celebrare a sportului, în condiţiile în care, chiar înainte de aprinderea flăcării olimpice, au existat mari semne de întrebare cu privire la pregătirea acestui eveniment sportiv, iar ulterior au intervenit evenimentele de la Kiev, scrie Der Spiegel.

Joia trecută a fost o zi frumoasă la Soci. Un soare cald de primăvară strălucea deasupra Satului Olimpic. Mulţi vizitatori au ales să îşi petreacă ziua la o cafenea, în aer liber, în faţa unei beri sau fotografiindu-se cu mascota Jocurilor, în timp ce la Patinoarul Iceberg, sportivii evoluau graţios pe muzica lui Ceaikovski şi Grieg.

În aceeaşi zi însă, aproape 100 de oameni şi-au pierdut viaţa la Kiev, iar cadavrele lor au fost lăsate pe străzi sau înghesuite într- un hol de hotel. Graniţa cu Ucraina se află la mai puţin de 600 de kilometri de Soci, ceea ce, pentru o ţară de mărimea Rusiei, nu înseamnă nimic. Violenţele aveau loc la o aruncătură de băţ.

De la bun început, aceste jocuri, încheiate duminică, au fost marcate de griji. Mulţi au pus la îndoială logica alegerii unei staţiuni la mare, cu climă subtropicală, drept gazdă a Jocurilor de Iarnă, iar pregătirile, care au presupus exproprieri ale rezidenţilor, afectarea rezervaţiilor naturale, arestarea şi detenţia unor activişti din opoziţie şi o creştere fără precedent a preţurilor - nu au reuşit să reducă la tăcere criticii. Ar fi fost, deci, nevoie de un miracol pentru aceste jocuri să exulte bucuria perpetuă a Jocurilor Olimpice anterioare.

Soci a avut, desigur, momentele sale importante: ultima participare olimpică a legendarului patinator Evgheni Pluşenko, turneul de hochei masculin extrem de intens; dominaţia germană la sanie sau competiţia puternică de la proba de slalom femei.

Însă Soci nu a reuşit niciodată să scape de greutatea care a planat asupra sa încă de la început şi nu a fost niciodată în stare să devină o adevărată sărbătoare a sportului. Mai mult, atunci când violenţele au izbucnit la Kiev, totul s-a terminat. În timp ce flacăra olimpică ardea în centrul oraşului Soci, fumul negru se ridica din Piaţa Independenţei din capitala ucraineană. În acest context, chiar un titlu inofensiv ca 'Rusia, devastată de pierderea de la hochei pe gheaţă' părea dintr-o dată cinic.

Pacea olimpică este, desigur, o iluzie, scrie Der Spiegel. Este posibil să fi existat în antichitate, însă în 1992, la Jocurile Olimpice de la Barcelona, purificarea etnică din Balcani era în curs de desfăşurare. De asemenea, la Olimpiada de la Lake Placid din 1980, armata sovietică invada Afganistanul, iar în 1936, Jocurile s-au desfăşurat la Berlin, capitala Germaniei naziste. Chiar şi în aceste condiţii însă, evenimentele de săptămâna trecută, cu atât de mulţi oameni împuşcaţi în imediata vecinătate a Jocurilor Olimpice, au fost şocante, comentează publicaţia germană.

Pe de altă parte, Comitetul Olimpic Internaţional a încercat să păstreze aparenţa de normalitate, deşi evenimentele dramatice de la Kiev dominau ştirile. În aceste condiţii, chiar şi purtarea unei simple banderole de doliu de către sportivii din Ucraina s-a dovedit o acţiune prea controversată pentru CIO.

În cele din urmă, sportiva Bogdana Matsotska nu a mai putut suporta. Schioarea ucraineană a părăsit Soci-ul joia trecută, chiar dacă cea mai bună probă a sa, cea de slalom, era programată pentru vineri. În contextul violenţelor din Ucraina, sportiva nu a mai putut mima o normalitate care nu exista. Până la sfârşit, Jocurile Olimpice de la Soci s-au aflat în căutarea unei identităţi. În Bogdana Matsotska, ele şi-au găsit această identitate, subliniază Der Spiegel.