Tunisia, a fost publicată "cartea neagră" a jurnaliştilor plătiţi de Ben Ali

''Cartea neagră'' a jurnaliştilor în slujba regimului lui Ben Ali este un masiv rechizitoriu cu nume, prenume, fapte şi detalii neobişnuite.

La aproape trei ani de la revoluţia poporului care l-a înlăturat pe fostul preşedinte, apare în Tunisia o dezvăluire a sistemului de propagandă care a asigurat longevitatea politică a lui Ben Ali. Pe lista întocmită cu ajutorul arhivelor prezidenţiale din Cartagina, se află 356 de ziarişti bine plătiţi în mod regulat de către Agenţia tunisiană de comunicare externă, o instituţie-cheie a regimului. Aceasta recompensa ziarele prietene tunisiene cumpărând anunţuri publicitare şi promitea excursii şi alte premii corespondenţilor străini care, prin articolele lor, răspândeau o imagine pozitivă a lui Ben Ali şi a guvernul său.

Organul de propagandă al regimului, în funcţie de reconstrucţia pe care a făcut-o vineri, 6 decembrie, ziarul Le Monde, avea chiar şi un tarif pentru jurnaliştii "colaboratori": de la 50 la 100 de dinari (între 25 şi 50 de euro) pentru a scrie un comunicat de presă, în mod evident dictat; 320 de dinari (160 de euro) pentru difuzarea de ştiri împotriva adversarilor săi; 150 de dinari (75 de euro) pentru "editare şi corectare" articole în reviste; 800 de dinari pe lună (400 de euro) pentru a obţine prietenia unui corespondent străin, şi până la 3.000 de dinari (1.500 de euro) pentru a scrie o carte şi a promova regimul. Chiar şi reporterii locali, folosiţi de jurnaliştii străini ca interpreţi şi ghizi, primeau salarii pentru "direcţionarea" activităţii mass-mediei internaţionale.

Ben Ali a fost foarte atent la imaginea regimului său în străinătate. Agenţia Naţională de comunicare nu numai că elibera sau refuza vizele pentru presă, dar delega agenţiilor din Franţa, Belgia, Elveţia un rol de manipulare. De exemplu, în bugetul pe 2009, au fost utilizaţi 1,8 milioane de dinari (900.000 de euro) pentru a finanţa invitaţii şi cazări pentru presă, sumă de care ar fi beneficiat 376 de reporteri străini. De fiecare dată, cartea indică atât numele jurnaliştilor cât şi al ziarelor. De asemenea, sunt şi unele revelaţii jenante, cum ar fi faptul că un celebru săptămânal francez a promis un număr special pentru a lăuda regimul, în schimbul anunţurilor publicitare plătite de guvernul tunisian, sau că un jurnalist al unui binecunoscut ziar britanic a cerut 20.000 de euro pentru biografia lui Ben Ali.

Publicarea acestor arhive, care până în prezent erau secrete, a fost decisă de către preşedintele tunisian Moncef Marzouki. Oficial, aceasta este o iniţiativă care ar trebui să responsabilizeze jurnaliştii şi să accelereze tranziţia în sectorul mass-media. Dar există, de asemenea, cei care îl acuză pe Marzouki că vrea să regleze conturile personale şi că nu a însărcinat pe nimeni să se ocupe de verificarea documentelor deţinute de vechea Agenţie a lui Ben Ali. Multe persoane menţionate în ''cartea neagră'' au promis deja că vor depune o plângere pentru calomnie. Într-o declaraţie comună, Uniunea Jurnaliştilor tunisieni şi Liga Drepturilor Omului au subliniat că aceste revelaţii sunt "incorecte şi parţiale" lipsind unele „semnături” istorice în slujba fostului regim, în timp ce unele nume au fost incluse doar pentru a ruina reputaţia jurnaliştilor care îl critică pe actualul preşedinte.