Trei mari maeştri de Kung Fu din istoria Chinei (video)

Artele marţiale chinezeşti (cunoscute şi sub numele de kung fu) îşi au rădăcinile în cultura antică chineză şi au conotaţii foarte profunde. Ele sunt adânc înrădăcinate în filozofia Taoistă şi sunt, prin urmare, strâns legate de practica de cultivare. Practicanţii săi, dincolo de îmbunătăţirea moralităţii trebuie să preţuiască virtutea şi să-i respecte pe ceilalţi.

Caracterul chinezesc pentru „arte marţiale”, „wu” (武), este format din două caractere: „oprire” - „zhi” (止) şi „armă” - „ge” (戈).

De-alungul istoriei au existat mulţi mari maeştri de Kung Fu, dar potrivit NTD TV lista celor 10 mari maeştri de Kung Fu îi cuprinde pe Yue Fei, Zhang Sanfeng 张三丰, Wang Lang 王朗, Chen Wangting 陈王廷, Zhang Songxi 张松溪, Gan Fengchi 甘凤池, Dong Haichuan 董海川, Yang Luchan 杨露蝉, Wong Fei-hung şi Huo Yuanjia.

În rândurile care urmează vi-i prezentăm pe primii trei dintre cei zece maeştri de arte marţiale chinezeşti, consideraţi ca fiind printre cei mai buni din istoria Chinei.

1. Yue Fei

Yue Fei, considerat de mulţi cel mai mare general din istoria chineză, a devenit de-a lungul vieţii sale pline de campanii militare un simbol al loialităţii şi patriotismului.

Dar el a fost şi unul dintre cei mai mari maeştri de arte marţiale din istoria chineză, fiind considerat creatorul stilului de arte marţiale Shape Will Fist, sau Xing Yi Chan, care include mişcări liniare rapide şi lovituri explozive aplicate de la o distanţă foarte mică.

Un practicant al stilului Xing Yi se foloseşte de mişcări coordonate şi lovituri explozive puternice pentru a-şi copleşi adversarul, iar prin aceste tehnici o persoană se poate apăra şi poate ataca simultan.

Maestrul său, Zhou Tong, l-a învăţat să tragă cu arcul atât cu mâna dreaptă cât şi cu cea stângă, şi să folosească toate cele 18 arme de război.

Conform legendelor, Yue Fei avea puteri supranaturale înainte să ajungă la maturitate. Se mai spune că Zhou l-a dus pe tânărul Yue pentru a se întâlni cu un buddhist de la care a învăţat Emei Dapeng Qingong, o formă de cultivare internă care ar sta la baza puterii sale legendare şi a abilităţilor sale.

2. Zhang San Feng

Zhang San Feng este fondatorul Clanului Wudang şi cel care a fondat stilul de qiqong şi arte marţiale Tai Chi. Legenda spune că Zhang, călugăr taoist, a inventat stilul de qiqong şi de arte marţiale Tai Chi Chuan observând o luptă în Munţii Wudang între un şarpe şi un cocor. După ce pasărea l-a atacat în mod repetat, şarpele a răspuns cu un atac coordonat muşcând cocorul şi câştigând lupta.

Lui Zhang San Feng i s-a atribuit de asemenea crearea stilului Neijia (lupta internă) care acordă o importanţă deosebită cultivării interne (precum Tai Chi, Ba Gua, Xingyi), şi se afirmă că acesta nu era atras deloc de bogăţii sau faimă, după ce a refuzat mai multe funcţii importante oferite de oficialităţi.

Zhang, descris de multe ori ca purtând o sabie, l-a avut ca maestru pe Xu Xuanping, un poet Taoist din timpul dinastiei Tang, iar istoricii spun că a trăit peste 200 de ani. Legendele chinezeşti mai spun că Zhang San Feng a obţinut nemurirea prin practica artelor marţiale.

3. Wang Lang

Wang este considerat fondatorul stilului Călugăriţei, sau Tang Lang Quan, din timpul Dinastiei Song de Nord. Legenda spune că într-o zi de vară, acesta a observat, pe când mergea prin pădure, o insectă călugăriţă luptându-se cu o cicadă.

Folosind mişcări foarte rapide, călugăriţa a reuşit să prindă cicada. Lui Wang i s-a făcut milă de cicadă şi a scos sabia pentru a îndepărta călugăriţa. Când el a încercat să dea la o parte insecta, aceasta a sărit pe sabia lui Wang, surprinzându-l. Iar când a încercat din nou să o alunge, insecta a evitat mişcarea sabiei, a sărit pe braţul lui Wang şi l-a zgâriat de câteva ori în numai câteva secunde. În final, Wang Lang a fost uimit de abilităţile şi agilitatea insectei, şi, după ce a prins-o, s-a decis să-i observe stilul de luptă.

Artele marţiale adevărate înseamnă cultivarea minţii şi a corpului

În cele cinci milenii de cultură chineză au existat mai multe persoane care erau considerate ca având capacităţi extraordinare şi abilităţi remarcabile. De exemplu, într-un templu Shaolin din China se poate găsi şi acum urma unui picior imprimată în podea. Se spune că un maestru Shaolin a călcat atât de apăsat încât a imprimat urma încălţărilor sale în beton. De asemenea, există călugări care pot primi lovituri cu arme albe în diferite părţi ale corpului fără să fie răniţi, iar practicanţii de karate pot sfărâma cărămizi dintr-o lovitură.

Din păcate, majoritatea practicanţilor de arte marţiale din timpurile moderne nu sunt la nivelul pe care-l aveau predecesorii lor. În antichitate, practicanţii adevăraţi de arte marţiale nu-şi demostrau capabilităţile şi nici nu erau prea uşor de găsit căci aceştia practicau de multe ori în locuri retrase.

Totodată, în vremurile de azi, mulţi practică arte marţiale, Qiqong, sau Tai Chi, numai pentru a se menţine în formă, însă cu mii de ani în urmă practicanţii de arte marţiale puneau accentul pe partea spirituală a disciplinelor studiate.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.