Tehnologia, religia noastra din umbra (II)

Sarkozy vs. Traditie

Pe 11 aprilie 2011 Franta a adoptat o lege prin care se interzice portul islamic traditional in spatiile publice, devenind prima tara europeana care face acest pas. Burqa sau niqab-ul este un voal, de obicei de culoare neagra, care acopera chipul femeilor lasand la vedere doar ochii. Legea franceza care interzice acest port traditional vine sa completeze o alta lege mai veche a Frantei care interzicea din 15 martie 2004 afisarea de icoane in scolile primare publice pana la licee. Aceasta din urma se aplica si pentru purtarea de insemne religioase, cum ar fi valul islamic integral sau partial, cruci crestine, turbane (detaliu obligatoriu al religiei sikh), etc. Cei care nu respecta acest lucru risca sa fie exmatriculati, iar reglementarile se extind pana la parintii care-si insotesc copiii la scoala.

Burqa este un port tot mai controversat, iar interzicerea ei pune in lumina doua probleme: una este punerea sub semnul intrebarii a drepturilor omului si a doua este argumentul teologic.

In ciuda acestor lucruri, burqa ramane in continuare ceva de condamnat. Guvernele amenintate de acte teroriste se simt amenintate de acest port, deoarece sub misteriosul voal negru, care nu lasa la vedere decat ochii persoanei, se poate ascunde oricine, iar pentru un stat care vrea sa controleze populatia cu orice pret, nevinovata burqa este un inamic de temut.

In ultimii ani, si mai ales de la prabusirea turnurilor americane din 2001, statele vestice au implementat o politica anti-terorista ferventa. Numarul camerelor video a crescut considerabil in marile orase, s-au introdus pasapoarte cu cipuri, s-a inzecit minutiozitatea controalelor din aeropoarte etc, sa nu mai vorbim de gadget-urile celor de la Apple care au in componenta lor (fara sa fie declarat) un sistem de tansmitere in orice moment a coordonatelor geografice pentru a localiza posesorul aparatului. Aceasta explozie de tehnologie vine ca un val de neoprit, iar scopul nostru nu este sa-l oprim, ci sa-l imbunatatim. Partea proasta este ca la un moment dat acest val a intrat pe nevazute intr-un conflict direct cu traditia si cu etica.

De exemplu, din 2004 incoace, in scolile din Franta este interzisa afisarea unei poze cu Papa, sau orice alta figura religioasa. Totusi, se permite afisarea oricarei figuri ilustre a doctrinei stiintifice moderne, cum este cea a lui Charles Darwin.

In partea intai a editorialului am putut observa ca stiinta moderna prezinta multe puncte comune cu religia organizata. Putem observa ca stiinta nu tolereaza alte religii, incercand in schimb sa castige si mai mult teren in constiinta oamenilor, incepand de la cele mai fragede varste.

Stiinta moderna vs. Superstitie

Aceasta noua lege a Frantei nu este doar o ofensa la adresa traditiilor islamice, dar si o desconsiderare a superstitiei.

Gandirea si obiceiurile traditionale ale oamenilor se bazeaza in mare parte pe superstitie; pe credinta oamenilor intr-o inteligenta superioara lui, omniprezenta, care nu poate fi explicata pe calea tehnologiei actuale. Astfel, de mii de ani, traditia a servit drept un izvor de constrangeri morale, omul s-a ferit sa faca ceva, sa spuna cutare lucru, sa iasa in evidenta cu ceva anume, din cauza unui anumit factor de constrangere, o anume frica sau simtire interioara.

Astazi, din cauza acestui val tehnologic, vedem copii care au mai multa incredere in Internet decat in parintii lor, care le spun cu caldura ca ‘Maine va fi soare; mergem in vizita la bunica!’ Omul ajunge pas cu pas sa creada orbeste in tehnologie si sa catalogheze drept superstitie tot ceea ce nu poate fi explicat stiintific.

‘Nu vezi, nu crezi!’ aceasta este maxima pe care este fondata stiinta moderna. Ea nu crede ceea ce nu vede. La randul lor, adeptii mentalitatii stiintifice moderne nu cred ceea ce nu vede stiinta. Ei nu cunosc cum anume lucreaza stiinta, nu-i cunosc limitele, dar dintr-o comoditate greu de inteles, prefera sa creada orbeste in stiinta. Dar nu cumva este asta pura superstitie, din moment ce se crede orbeste in ceva?

Stiinta moderna are puternice caracteristici religioase, nu tolereaza alte religii, incercand in schimb sa castige si mai mult teren in constiinta oamenilor, incepand de la cele mai fragede varste.

Daca ceva nu poate fi explicat stiintific, unii vor numi acel ceva o superstitie. Mai sunt si unii care declara ca stiinta nu este suficient de avansata, dar aceasta afirmatie claseaza insasi elita oamenilor de stiinta intr-o adunatura de superstitiosi. Trebuie sa recunoastem ca teoriile actuale n-au fost inventate, ci descoperite, deoarece adevarata stiinta este infinita. Ce este finit e modul de abordare al stiintei moderne si, mai mult, ea isi pune singura bete in roate din cauza ca neaga tot ceea ce nu vede. Daca nu vedem undele radio, nu inseamna ca ele nu exista, iar principiul se aplica si pentru elitistii contemporani ai stiintei.

Daca erai prins cu un telefon mobil pe strazile Romei renascentiste, mureai ars pe rug impreuna cu tablourile lui Boticelli care slaveau Divinitatea. Elicopterele si calculatoarele de azi sunt pura superstitie si nebunie pentru un om al Epocii de Piatra, totusi nu este exclus ca ei sa nu-si fi imaginat asemenea lucruri, altfel nu le-ar mai fi inventat nimeni si nu s-ar mai pune problema evolutiei noastre ca specie. Deci superstitia a fost oarecum un catalizator al stiintei anticilor.

Adevarul, desi intrigant pentru unii, este ca oamenii nu pot trai fara superstitie. Fara a crede orbeste in parinti, un copil n-ar putea sa dezvolte un psihic normal; fara a crede in victorie, un soldat n-ar avea curajul sa ridice arma de jos si sa mearga la razboi; fara a crede in profesia sa, un inginer n-ar mai misca un deget ca sa termine un proiect; fara a crede ca exista o stiinta superioara celei de azi, cercetatorul de la NASA si-ar parasi laboratorul de cercetare si, dezamagit de viata, poate ca si-ar pune capat zilelor.

Daca incercam sa o intelegem in adevaratul sens, vom vedea ca superstitia pune bazele bunei dispozitii, ale curajului, optimismului, dorintei de munca si cea de a trai. O simtim fara sa stim, o experimentam, dar o intelegem foarte gresit. Fara ea n-am avea un scop plauzibil in viata, constrangerile morale ar fi inexistente si nu ne-am da inapoi de la nici o crima.

Singurul lucru care mentine astazi moralitatea oamenilor este constiinta faptului ca binele este rasplatit cu bine si raul cu rau. Daca este asta o superstitie sau nu, lasam raspunsul la alegerea cititorului, dar principiul acestei retributii este inexplicabil cu ajutorul tehnologiei actuale. Cu cat ne indepartam mai mult de la acest principiu, cu atat ne asemanam mai mult cu animalele, si cu atat constrangerile morale slabesc spre disparitie.

Omul vs. El insusi

Superstitia din inimile oamenilor a palit cu timpul, cedand locul unui idealism pragmatic. Si totusi, daca superstitia nu ar fi dominat civilizatia umana atatea secole la rand, nu s-ar fi obosit nimeni sa proiecteze un Notre-Damme, sa scoata in relief un bust de David, sau sa-si puna atata speranta intr-un tablou precum "Libertatea" pictat de Delacroix si care indemna poporul francez sa lupte impotriva despotismului. Am ajuns sa luptam astazi cu superstitie impotriva superstitiei, cu stiinta impotriva stiintei si cu constiinta impotriva constiintei universale.

Degeaba incercam sa construim zgarienori pe piloni elastici, pentru a face fata unui cutremur; o singura surpare de pamant ii poate pune la sol. Degeaba incercam sa ne dezvoltam asezarile urbane, consumand tot mai multe resurse naturale si poluand in stanga si-n dreapta; un singur uragan ne poate rade orasul de pe harta. Degeaba ne-ndopam cu mic cu mare de medicamente si vaccinuri; vor exista intotdeauna boli necunoscute.

Oare vor mai fi necesare multe cutremure, catastrofe naturale si victime umane ca omul sa constientizeze nevoia imediata de a crede intr-o stiinta suprema? O stiinta care a planuit toata structura moleculara in care existam? In ceva ce deznoada toate lucrurile si labirinturile mentale din care nu ne mai putem scoate singuri? Se pare ca doar in urma unei catastrofe se va opri omul sa reflecte asupra lucrurilor eterne. Doar atunci cand va ramane pe pamant cu mana goala va avea intelepciunea sa inteleaga ca lucrurile sunt trecatoare si ca singurul lucru care ramane este superstitia, acea credinta intr-o ordine universala tinuta in frau de o constiinta superioara.

Atunci, in acele momente, dezamagit ca si-a pierdut atata timp degeaba, el va intelege ca tehnologia nu este totul. Ca ea trebuie sa lucreze in balans cu valorile traditionale, nu impotriva lor. Va intelege ca e in folosul nostru sa avem unele constrangeri morale, ca e bine sa respectam traditiile noastre, dar si pe ale altora si ca e bine sa fim, chiar si putin, superstitiosi.