Supermajoritatea USL şi deriva ARD

USL a câştigat detaşat, îndeplinindu-şi obiectivul principal: supermajoritatea constituţională, dar votul nu a fost pro-USL, ci vehement anti-PDL/ARD. Dacă viitoarea putere, care va controla în următorii patru ani aproape toate instituţiile ţării, nu va performa, ar putea ajunge în situaţia ARD de astăzi. Iar PDL ar trebui să ”profite” de eşec pentru a-şi schimba garnitura la vârf.

Potrivit primelor rezultate parţiale oficiale prezentate de BEC, USL a obţinut 58,61% la Cameră şi 60,08% la Senat, în timp ce ARD a strâns 16,58%, respectiv 16,79%. Cifrele acestea vorbesc de la sine. Majoritatea colegiilor uninominale au fost câştigate de Uniunea Social-Liberală, iar mulţi lideri importanţi ai PDL stau cu ”inima” strânsă, doar-doar or prinde un vot la redistribuire. Printre ei sunt nume precum preşedintele PDL, Vasile Blaga, preşedintele Forţei Civice Mihai Răzvan Ungureanu, vicepreşedintele PDL şi PPE Anca Boagiu, vicepreşedinţii Ioan Oltean şi Mihai Stănişoară, secretarul general Gheorghe Flutur şi mulţi alţii. Ei au fost surclasaţi de candidaţi cvasinecunoscuţi ai USL care abia dacă şi-au făcut campanie şi care nu se bucurau de o notorietate semnificativă. Deci, prima concluzie pe care o putem trage este că a fost un vot politic negativ, ca şi la locale. Nu a fost votată persoana, că tot se agita ideea asta legată de votul uninominal, ci partidul, sau mai bine zis s-a votat anti-PDL alias ARD pe linie, indiferent cine era oponentul ARD din partea PSD.

”Candidaţii noi” din Forţa Civică şi Noua Republică pe care s-a bătut atâta monedă – vă amintiţi doar sloganul cu Noi avem 75% oameni noi – nu au fost percepuţi de electorat ca personalităţi politice noi, distincte, proaspete, nepătate, ci ca o anexă sau o extensie a PDL şi respinşi ca atare. A predominat respingerea faţă de cei care le-au tăiat pensiile şi salariile şi faţă de preşedintele Traian Băsescu, considerat responsabilul pentru tot ce au făcut guvernările PDL. Aici cred că au greşit MRU şi Neamţu intrând în hora pierzătoare cu PDL. Ei şi-au pierdut credibilitatea şi oportunitatea de a fi consideraţi ca alternativă reală odată ce s-au afişat ca junior partner sau chiar ca egali alături de figuri total nepopulare precum Adriean Videanu. De partea sa şi PDL a greşit grav pentru că a mizat exact pe aceleaşi figuri profund nepopulare ca vectori de imagine şi purtători de mesaj. Cum MRU şi Neamţu n-au avut curajul să candideze în Bucureşti şi să meargă pe cont propriu în alegeri ca noi forţe politice, nici PDL nu a avut curajul să-i scoată de pe liste pe liderii cu imagine proastă precum Elena Udrea, Roberta Anastase, etc. Iar electoratul a reacţionat, chiar şi în fieful lui Falcă. În prezent, cu toţii stau şi aşteaptă să le mai pice câteva colegii la redistribuire. N-au înţeles însă că electoratul nu ar fi dat un vot atât de zdrobitor pentru USL şi nu ar fi taxat PDL şi ARD atât de puternic, dacă ar fi simţit vreun semn de schimbare a atitudinii PDL măcar prin curajul de a trage pe linie moartă nişte lideri impopulari.

Nu că asta ar fi fost de ajuns. PDL ar fi trebuit să vină în faţa oamenilor să explice de ce a luat măsurile de austeritate, ce s-ar fi întâmplat dacă nu le luau, care este situaţia altor ţări care nu le-au luat, şi ce măsuri gândesc pentru viitor. În loc de asta, ARD a preferat să vină cu sloganuri de genul Sus inima! Reporneşte inima României” şi a făcut o campanie centrată pe cum USL ameninţă statul de drept şi cum ne va scoate din Europa. A fost insuficient pentru ca românii n-au votat cu ”inima”. În acest sens, nici ieşirile publice ale preşedintelui Băsescu, care a răspuns dur atacurilor venite din partea USL, aşa cum făcea înainte, după o lungă perioadă de tăcere, nu au fost de ajutor. O parte dintre cei care au votat pentru demiterea sa au fost motivaţi astfel să iasă din nou la vot pentru a-i scoate de pe harta politică pe ”oamenii lui Băsescu”. Preşedintele a încercat să intre încă odată în lupta electorală de partea PDL, dar intervenţiile sale nu au făcut decât să întărâte un mare număr de alegători.

Rezultatul tuturor acestor greşeli este un ARD care obţine un scor de aproximativ 17%, sub obiectivul fixat de măcar 20% şi cu o conducere în derivă. Desigur, Alianţa România Dreaptă nu se poate compara cu scorul obţinut de CDR 2000, alianţă care a ratat intrarea în Parlament, făcând istorie din partidul istoric PNŢCD. PDL a decontat nemulţumirea populară, dar pedeapsa nu a fost atât de dură. Rămâne însă problema de fond: cine va conduce partidul dacă principalii săi lideri sunt pierzători în alegeri. Se vehiculează deja ideea că Vasile Blaga va demisiona din funcţia de preşedinte dacă nu obţine mandatul de deputat. Problema este însă cu cine ar putea fi înlocuit. Singurul care nu va avea stigmatul de pierzător al alegerilor va fi probabil Cristian Preda, europarlamentar şi actual prim-vicepreşedinte al PDL. El nu este însă nicidecum un lider carismatic, un bun organizator cum se spunea despre Blaga şi nu ar avea nici sprijinul celebrei triplete Berceanu-Videanu-Blaga care va rămâne influentă în partid. Se va gândi cineva la Monica Macovei în fruntea PDL, ca schimbare radicală de brand? Puţin probabil, mai ales dacă Elena Udrea va reuşi să intre în Parlament după redistribuire. Cu lideri ca Ioan Oltean sau Elena Udrea, care-şi anunţă victoria după redistribuire, PDL nu are nicio şansă. Iar partidul s-ar putea rupe în două cum s-a întâmplat cu PNŢCD.

Supermajoritatea USL

În tabăra învingătorilor, lupta este câştigată la scor. USL nu-şi mai pune problema că Băsescu nu-l va numi pe Ponta premier, iar fostul nou prim-ministru a enunţat deja priorităţile USL. Schimbarea legii electorale pentru a împiedica ”inflaţia de looseri care au pierdut colegiul” încurajată de actualul sistem (citez din Victor Ponta) şi modificarea Constituţiei. USL are acum cele două treimi necesare pentru a revizui legea fundamentală în sensul instituirii unei republici parlamentare. Preşedintele va avea un rol simbolic, iar premierul şi Parlamentul vor decide totul. Deja o fac. Iar Curtea Constituţională, una dintre instituţiile care au deranjat cel mai tare puciul parlamentar din vară, nu va mai conta pentru că se va putea trece peste deciziile ei cu o majoritate de două treimi în Parlament.

Parlamentul va fi deci o instituţie hegemonică, nesupusă niciunui control. Singura redută care mai rămâne de câştigat de către PSD este justiţia. Miza este deci enormă în cazul numirii procurorilor şefi de la Parchet şi DNA. Chiar dacă preşedintele Băsescu se va opune, ministrul Pivnicieru va numi alţi oameni la fel de ”competenţi” ca şi Irimia şi Niţu.....

Aparent USL a învins pe toate fronturile. Chiar şi deputatul Ioan Stan, acuzat de procurorii DNA de trafic de influenţă şi acoperit de actuala majoritate din Parlament, a câştigat în colegiul său. În capitala care era un fief al dreptei, PSD obţine un scor important. Iar PNL se laudă cu un număr istoric de parlamentari. Adversarii de la PDL sunt striviţi în colegiile din mai toată ţara. USL va trebui să facă însă faţă la două provocări majore: să se menţină unită cât mai mult timp şi să nu dezamăgească un electorat care a administrat o înfrângere electorală dureroasă ARD.

În mod clar în USL sunt diferenţe de opinie în multe chestiuni. PNL va încerca să-şi consolideze prezenţa la dreapta spectrului politic după această victorie. Fostul premier Tăriceanu şi alţii au declarat de mai multe ori că la un moment dat drumul partidului trebuie să se despartă de PSD, pentru că sunt două curente politice diferite.

Tirania majorităţii parlamentare se instalează democratic în România, printr-un vot anti-ARD. Să ne amintim însă că ea nu a dus la nimic bun în Ungaria. Acolo celălalt Victor (Orban) a modificat Constituţia şi apoi legea electorală, paşi pe care vrea să-i facă şi USL după alegeri.

Pe de altă parte, va fi greu să împarţi portofoliile ministeriale şi funcţiile importante între patru partide care încearcă toate să-şi maximizeze câştigurile. Pe lângă PSD şi PNL, PC şi UNPR îşi vor cere şi ele tainul. Iar în această ecuaţie complicată urmează să intre şi UDMR, care va fi primit la masa învingătorilor. Am auzit deja voci iritate precum Puiu Haşotti de la PNL că nu este nevoie de UDMR. Sau Gigi Becali care susţine acelaşi lucru, motivând că-şi va face un grup parlamentar Becali pentru că deja a atras 10 deputaţi de la PPDD şi PDL de partea sa. Aceste declaraţii arată că este posibil să asistăm la conflicte în arcul noii puteri. Tensiunile rămân prezente între grupul marginalizaţilor in PNL Tăriceanu, Orban şi liderul PNL, Crin Antonescu. Iar Becali va mai provoca şi alte conflicte prin mârlănismul său caracteristic. Cooptarea UDMR la guvernare nu îi va aduce nici ea mari beneficii lui Victor Ponta, ci doar noi presiuni legate de autonomie, un subiect care rămâne foarte delicat.

Cât despre cea de-a doua provocare pentru USL, aceasta este şi mai mare. Supermajoritatea lui Ponta şi Antonescu va trebui să nu dezamăgească din punct de vedere al măsurilor luate, în caz contrar urmând să fie taxată peste patru ani ca ARD acum. Într-un context economic dificil, în care Europa este din nou lovită de recesiune, guvernul Ponta va trebui să performeze. Până acum nu a făcut decât să-şi subordoneze toate instituţiile incomode, afectând grav statul de drept.

Tirania majorităţii parlamentare se instalează democratic în România, printr-un vot anti-ARD. Să ne amintim însă că ea nu a dus la nimic bun în Ungaria. Acolo celălalt Victor (Orban) a modificat Constituţia care acum conţine un preambul care descrie comportamentul cetăţeanului dezirabil pentru putere. În plus, ea restrânge atribuţiile Curţii Constituţionale şi subminează principiul neretroactivităţii legilor. Apoi a urmat schimbarea legii electorale.

Modificarea îi obligă pe alegători să se înscrie într-un registru cu 15 zile înainte de alegeri. Altfel, ei nu vor putea vota. Orban încearcă astfel să-şi asigure realegerea în 2014, deşi tot pierde electorat. Să vedem dacă USL îi va călca pe urme.

Ce câştigăm noi?

După o campanie dezolantă prin promisiuni fără acoperire, programe pe hârtie nerealiste şi sloganuri ridicole, sentimentul lipsei de alternativă este mai puternic ca niciodată. N-a mai fost nici măcar un independent în colegiul meu pe care să-l pot vota. Un Nicuşor Dan, care să fie altfel, să nu fie un candidat al sistemului. Am ajuns să votez cu minorităţile alta decât cea maghiară, ca apoi să aflu ca şi cei 18 reprezentanţi ai minorităţilor au protocol de colaborare cu PSD şi PNL. Iar noua putere PSD-UNPR-PNL-PC mă duce cu gândul la patrulaterul roşu format din PDSR, PRM, PUNR şi PSM în timpul guvernării Văcăroiu. Oricum o largă majoritate nu garantează un act guvernamental de calitate, ci poate să ducă la abuzuri grave. Iar evoluţiile din ultima vreme ne arată foarte clar că USL nu se dă înapoi de la încălcarea legii şi a statului de drept, a separaţiei puterilor în stat etc.

Deci ce soluţie avem? În timp ce USL preia toată puterea iar PDL îşi linge rănile, noi, cetăţenii trebuie să construim de la zero o nouă forţă politică post-ideologică şi bazată pe oameni cinstitiţi şi buni profesionişti în domeniul lor. Despre cum ar putea arăta aceasta, într-un articol viitor.