Studiu: Talentul muzical e nativ, genele responsabile pentru urechea muzicală au fost descoperite

Dar ADN-ul nu este de ajuns, aptitudinile muzicale sunt favorizate de factorii de mediu. Studiul a analizat mostre de ADN de la 767 de persoane cu vârste cuprinse între 7 şi 94 de ani.

Multiple regiuni ale genomului uman par a favoriza aptitudinile muzicale. Totuşi trebuie spus că mediul cultural în care se creşte este fundamental pentru dezvoltarea ulterioară a talentului muzical. Acestea sunt rezultatele studiului publicat în revista Molecular Psychiatry, care a comparat "urechea muzicală" şi abilităţile unor sute de persoane. Conform acestei cercetări, muzicalitatea unei persoane depinde de câteva gene care detectează şi interpretează sunetele, inclusiv Gata 2, responsabilă pentru crearea de "celule ciliate" în urechea internă, ale căror fibre delicate se mişcă în răspuns la frecvenţe diferite. PCDH7 este o altă genă care joacă un rol important în partea creierului care controlează emoţiile.

Acestea sunt doar o parte din ceea ce ar putea constitui o cale mai largă oferită de zestrea genetică, dar în orice caz, potrivit cercetătorilor, ADN-ul este responsabil până la un anumit punct de abilităţile muzicale ale unui individ. "Atitudinea muzicală este o trăsătură de comportament complexă", a explicat revista. "Factorii de mediu, cum ar fi mediul muzical din copilărie, exemplul reprezentat de părinţi şi de fraţi precum şi educaţia muzicală influenţează abilităţile muzicale", a adăugat.

Cercetătorii au analizat testele de sânge ale celor 767 de persoane care proveneau din 76 de familii, variind de la vârsta de 7 ani la 94 de ani. Unele familii cu o puternică tradiţie muzicală au lansat mai mulţi muzicieni profesionişti. Oamenii de ştiinţă au analizat codul genetic şi au comparat datele voluntarilor, în căutarea variaţiilor în ADN-urile lor. Participanţilor la experiment le-a fost cerut, de asemenea, să efectueze trei teste muzicale: distingere între notele cu un ton şi durabilitate uşor diferite precum şi identificarea secvenţelor de note uşor diferite unele de altele.

În conformitate cu o teorie comună, aptitudinea muzicală are o componentă "primară" - capacitatea fizică de a distinge nuanţe şi secvenţe (note) - şi aceasta este o pre-condiţie pentru componenta "secundară", respectiv capacitatea de a da viaţă muzicii, care depinde de cultura şi mediul persoanei.

Celula ciliată - actorul principal al auzului

În urechea internă se află “beneficiarul” acestui sistem de amplificare şi prelucrare sonoră – celula ciliată - actorul principal al transformării vibraţiilor sonore în informaţie neuronală interpretabilă de către creier. Celula ciliată este dotată cu un platou de cili care plutesc liber în lichidul urechii interne. Acesta este capabil să genereze un curent electric atunci când se mişcă odată cu deplasările infime ale lichidului înconjurător. Procesul poartă numele de transducţie mecano-electrică. Celulele ciliate sunt dispuse în urechea internă sub forma unor plaje cu cilii plutind liber în lichidul urechii medii. (http://www.orlonline.ro/hipoacuzia)