Oamenii buni, cu o moralitate înaltă, au un creier diferit

Altruismul, compasiunea şi evaluarea avansată a situaţiilor complexe din punct de vedere moral afectează creierul nu doar în sensul ideologic, aşa cum cred majoritatea oamenilor, ci şi fiziologic.

Mai multă materie cenuşie

Persoanele cu un nivel înalt de moralitate au mai multă materie cenuşie în anumite părţi ale creierului asociate cu comportamentul social, luare a deciziilor şi tratarea conflictelor, conform unui studiu publicat pe 3 iunie în revista Plos One.

În cadrul studiului, realizat de cercetătorii de la Şcoala de Medicină Perelman şi Şcoala Wharton de la Universtiatea din Pennsylvania, au fost folosite etapele raţionamentului moral descrise de psihologul american Lawrence Kohlberg (1927-1987).

Cei 76 de participanţi la studiu au fost rugaţi să evalueze dileme morale complexe, cum ar fi sinuciderea asistată medical. În baza răspunsurilor s-a putut determina în care dintre etapele raţionamentului moral descrise de Kohlberg se încadrează fiecare participant.

Subiecţii au fost supuşi apoi la imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM) pentru a compara şi a analiza volumul de materie cenuşie din creierele lor.

"Vor fi necesare cercetări suplimentare pentru a determina dacă aceste modificări reprezintă cauza sau efectul nivelurilor mai ridicate de raţionament moral", a declarat dr. Hengyi Rao, autorul principal al studiului, în cadrul unui comunicat de presă.

Practicarea compasiunii alterează răspunsurile neuronale

Oamenii care încearcă să devină din ce în ce mai plini de compasiune au o activitate crescută în anumite părţi ale creierului asociate cu empatia şi înţelegerea faţă de ceilalţi, precum şi în părţile creierului responsabile de reglarea emoţiilor şi a sentimentelor pozitive.

Studiul a fost realizat de cercetătorii de la Center for Investigating Healthy Minds (Centrul pentru investigarea minţilor sănătoase) din cadrul Universităţii din Wisconsin-Madison şi a fost publicat pe 21 mai 2013 în Psychological Science. Principalul obiectiv al studiului a fost de a vedea dacă adulţii ar putea fi instruiţi să devină mai plini de compasiune.

Subiecţii au fost rugaţi să-şi imagineze un moment în care cineva a suferit şi să-şi dorească ca suferinţa persoanei respective să fie curmată. Au început prin a se gândi la persoane cu care au o relaţie bună şi au terminat prin a se gândi la cei cu care au avut un conflict. Treptat au învăţat să simtă compasiune pentru toţi, şi pentru prieteni şi pentru duşmani.

După antrenament, participanţii la studiu au fost supuşi la imagistică prin rezonanţă magnetică în timp ce se uitau la imagini cu oameni suferind. Răspunsurile lor neuronale la suferinţă s-au schimbat, reflectând o mai mare empatie.

"Folosind această abordare sistematică, am constatat că oamenii îşi pot consolida de fapt compasiunea şi pot să răspundă la suferinţa altora cu grijă şi dorinţa de a ajuta", a declarat Helen Weng, absolvent de psihologie clinică şi autor principal al studiului.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.