Stănişoară, traseismul şi noua alianţă PDL-PNL

S-a (re)deschis sezonul migrator de la PDL spre PNL. Mihai Stănişoară a fost primit cu braţele deschise de către Crin Antonescu pe care-l ataca vehement cu doar câteva săptămâni înainte şi s-a ales şi cu o funcţie. Se pare că urmează noi dezertări din aripa Blaga. Sau mai bine zis urmează reunificarea forţelor de dreapta prin absorbţia PDL de către PNL, cu faţa spre PPE şi cu Crin în frunte.

Mihai Stănişoară este din 1997 în PD, puţin cunoscut publicului, dar a deţinut funcţii importante precum cea de consilier prezidenţial pentru securitate naţională al preşedintelui Băsescu şi ministru al apărării în cabinetul Boc. În partid, el a fost multă vreme vicepreşedinte şi apoi în final prim-vicepreşedinte după ultimele alegeri şi numit şef al grupului deputaţilor PDL de către Vasile Blaga, al cărui apropiat era. Deci, omul a primit toate funcţiile posibile, deşi nu se remarcase printr-o activitate bogată.

Îl bănuiesc pe Stănişoară că a vrut mai mult, ca orice politician român care se respectă. El aspira se pare chiar să-i ia locul lui Blaga la şefia PDL. Se aştepta ca filialele să se înghesuie să-i ceară să prezinte a patra moţiune, despre care se tot vorbea, dar care n-a mai fost să fie. Văzând că nu are susţinere să intre în marea competiţie, Stănişoară a decis să lanseze o moţiune separată . Dacă Macovei, Voinescu şi Preda au lansat moţiunea Reformiştii, Stănişoară a optat pentru moţiunea Traseiştii.

Desigur păcatul migraţiei politice este unul vechi şi rămâne din păcate în continuarea nesancţionat de lege. În cadrul unei conferinţe despre reforma electorală în contextul revizuirii Constituţiei, politologul Alexandru Radu îmi spunea că ”toate partidele se opun unui pact cu privire la traseişti pentru că s-au folosit de aceştia pentru scopuri electorale, guvernamentale”. Aşa se construiesc majorităţile în România, cu oameni care sar dintr-o barcă în alta în funcţie de interesul propriu sau fondează partide care n-au fost votate niciodată ca atare şi nu ar trece pragul, dar care fac diferenţa în Parlament – vezi UNPR. Declaraţia premierului Ponta de la aceeaşi dezbatere potrivit căreia nu trebuie inclusă în legea electorală prevederea ca parlamentarii, consilierii şi primarii care schimbă brusc partidul să-şi piardă automat mandatul, ci aceasta poate să fie asigurată printr-un consens al partidelor, arată că actuala clasă politică nu este dispusă în niciun caz să rezolve această problemă şi-i sfidează pe alegători.

Aceasta este problema de fond. Ştiu că este vorba despre un mandat reprezentativ, nu imperativ, dar traseismul arată că parlamentarii pot face ce vor ei, fără ca alegătorii să aibă vreun control asupra lor. Dacă-şi schimbă ideile, doctrina precum şosetele, cum pot ei să apere interesele cetăţenilor? Nu degeaba nivelul de încredere al Parlamentului este unul dintre cele mai scăzute dintre instituţiile statului. Să nu uităm de asemenea că în Bulgaria miile de oameni ieşiţi în stradă au cerut dreptul să-şi revoce parlamentarii care nu le apără interesele şi nu se îngrijesc decât de interesele proprii. Votul uninominal nu a dus nici el din păcate la o mai puternică responsabilizare a aleşilor de către alegători, dar nici revenirea la liste (închise) nu va rezolva această problemă.

O alianţă PDL-PNL?

Revenind la trecerea lui Stănişoară la PNL, acesta declarase cu scurt timp înainte ca ”altădată, PNL era un ca un cocoş vioi care se făcea auzit în politica românească prin mai multe voci, de când este condus de Crin Antonescu, doar discursul acestuia se mai aude, mai spre prânz, când atotştiutorul lider se trezeşte. Este stilul dictatorial al lui Antonescu de a-şi teroriza colegii de partid, speriat de prăbuşirea lui în sondaje şi de lipsa de încredere a electoratului în viziunea sa politică”. Acum liderul PDL a descoperit brusc că ”singurul partid care poate susţine şi poate implementa cu succes politici de dreapta în România este PNL. PDL reprezintă trecutul, PNL prezentul şi viitorul ”.

La rândul său, Crin Antonescu a uitat atacurile şi a spus că ”Stănişoară este un om de dreapta, un om pe care orice partid l-ar dori în rândurile sale, este vorba despre statura sa politică şi o importantă experienţă într-un domeniu de competenţă politică specială”. Prima întrebare care se pune este de ce avea nevoie PNL de Stănişoară. Când ai o asemenea majoritate în Parlament ce-ţi mai trebuie un soldat în plus? Putem să acceptăm că este o lovitură de imagine dată PDL, dar Stănişoară a şi fost recompensat cu o funcţie de vicepreşedinte de către Crin, care a declarat nervos la întrebările presei că ”nu putem să blocăm proiecte politice, pentru ca la un moment dat uite ce a spus Stănişoară despre mine”.

Traseismul arată că parlamentarii pot face ce vor ei, fără ca alegătorii să aibă vreun control asupra lor. Dacă-şi schimbă ideile şi doctrina precum şosetele, cum pot ei să apere interesele cetăţenilor? Nu degeaba nivelul de încredere al Parlamentului este unul dintre cele mai scăzute dintre instituţiile statului. Să nu uităm de asemenea că în Bulgaria miile de oameni ieşiţi în stradă au cerut dreptul să-şi revoce parlamentarii care nu le apără interesele.

Deci un proiect politic care devine mai clar în următoarele zile. Blaga a criticat nervos dezertarea lui Stănişoară, care a primit toate funcţiile pe care le-a vrut în partid, dar alţi apropiaţi ai săi au început să vorbească despre un proiect comun cu PNL. “Principala obligaţie a viitoarei conduceri este reconstituirea Dreptei. Trebuie încetate experienţele cu partidele mici, care nu au decât un singur membru. Dreapta nu poate fi reconstruită decât cu PNL-ul, cu care trebuie să ne armonizăm acţiunea politică viitoare”, a spus Romeo Raicu, preşedintele PDL sector 4, în urmă cu câteva săptămâni.

Vicepreşedintele Cristian Boureanu, dat pe surse ca următorul care va sări în barca PNL, a spus că PDL şi PNL ar trebui să aibă un proiect comun care să ducă la un mare partid de dreapta. Până acum un critic acerb a partidului care l-a exclus şi al liderului dictatorial Crin Antonescu, Boureanu a descoperit brusc: „Crin Antonescu e preşedintele PNL, este susţinut şi până la urmă este un om de dreapta”. Dacă până acum PNL şi Antonescu erau nefrecventabili, anti-europeni, atentatori la statul de drept, toate episoadele din vară, totul a fost uitat pentru o eventuală fuziune care i-ar aduce pe unii pedelişti din nou la putere, din prăpastia marginală a unei opoziţii neputincioase. Tristă ipocrizie.

Scenariul este următorul: USL se rupe – deja există certuri între liberali şi pesedişti pe ministere. Antonescu îi acuză pe Dragnea şi Ponta de colaborare cu Băsescu, dar primeşte traseişti din PDL şi nu exclude ca PNL să intre în PPE, acelaşi PPE acuzat de USL că acţionează împotriva României în cârdăşie cu Băsescu, că n-a respectat rezultatul referendumului şi a falsificat voinţa poporului. Acelaşi Antonescu care acuza trecerea PDL din familia socialiştilor europeni în cea a popularilor. Încă o ipocrizie maximă. Mai mult, şi culmea grotescului, Antonescu a avut o revelaţie, în timpul lungului său somn, devenit deja proverbial, şi a declarat recent într-un interviu pentru Adevărul că „în ce o priveşte pe doamna Merkel, în ciuda campaniei isterice care se face în România pe această temă împotriva mea sau împotriva USL, am avut cuvinte de laudă la adresa ei de foarte multe ori. E, probabil, de câţiva ani buni, cel mai bun politician din Europa şi, da, e un om de dreapta”. Nu mai reproduc ce spunea liderul PNL despre cancelarul german nu demult.

Oricum este încă o piesă din acest puzzle de reorientare a PNL care pare să se potrivească şi să confirme scenariul fuziunii prin absorbţie cu PDL şi a intrării în PPE. Asistăm în fapt la o încercare de a cosmetiza imaginea dezastruoasă a lui Antonescu în Europa, la o încălzire a relaţiilor cu oamenii de dialog din PDL şi la o moderare a criticilor reciproce.

Acest scenariu al dispariţiei PDL în PNL ar putea fi zădărnicit însă de faptul că multe filiale, chiar dacă au preşedinţi care-l susţin pe Blaga, vor vota pentru Elena Udrea. Deja există semnale în acest sens iar faptul că locotenenţii lui Blaga se pregătesc să dezerteze ar putea arăta şi altceva, că departe de a avea o înţelegere cu PNL, aripa Blaga se teme că va pierde puterea în partid şi recurge la gesturi disperate, de dezertare. Dacă până şi Mircea Hava, ales pentru a cincea oară primar de Alba Iulia, un alt apropiat şi susţinător al lui Blaga, declară că ar putea părăsi partidul cu condiţia ca Alba Iulia să fie facută capitală de regiune de „către cei care pot să ia această decizie”, ce să mai zici? Mai rămâne să plece Blaga la PNL şi să spună că acolo îi e viitorul, după ce a pierdut şefia PDL. În orice caz, sezonul de transferuri politice abia s-a deschis.

Oricum ipocrizia, oportunismul şi migraţia politică nu trebuie iertate, ci sancţionate măcar prin vot, dacă politicienii se opun interzicerii traseismului prin lege.