Scrisoarea lui Aleksandr Soljenitin adresată liderilor Uniunii Sovietice (I)

Această scrisoare a remarcabilului scriitor rus Aleksandr Soljenitin (1918-2008), adresată şi trimisă liderilor URSS, a fost scrisă pe 5 septembrie 1973. Pentru prima dată versiunea scurtă a scrisorii a fost publicată de către YMCA-PRESS Paris în 1974.

Scrisoarea conţine şapte secţiuni. Pe site-ul nostru vom publica toate secţiunile, în versiune lungă.

Cuvânt înainte al autorului, înainte de a fi publicată

Scrisă înainte de a ajunge "Arhipelag”-ul la KGB, scrisoarea, cu toate aceste sugestii, am trimis-o la destinatar cu şase luni în urmă. De atunci, nu a fost nici o reacţie, răspuns sau să aud vreo mişcare. În şedinţele închise ale sistemului multe idei au fost nimicite şi fără îndoială - de genul acestora. Nu îmi rămâne nimic decât să fac publică scrisoarea. Campania ziaristică împotriva "Arhipelag” -ului, nedorinţa de a recunoaşte trecutul incontestabil, puteau fi considerate un refuz definitiv. Dar eu şi acum nu îl găsesc irevocabil. Pentru pocăinţă niciodată nu este prea târziu, această cale este deschisă pentru oricine care trăieşte pe acest Pământ, pentru toate fiinţele capabile de a trăi.

Această scrisoare s-a născut, a evoluat, de la un singur gând: cum să evităm dezastrul naţional care ne ameninţă? Pot uimi unele din sugestiile sale practice. Sunt gata imediat să le exclud dacă cineva va prezenta nu o critică isteaţă, ci o cale constructivă, soluţie optimă şi, cel mai important, reală, cu rezultate clare. Intelectualitatea noastră este unanimă privind viitorul ţării noastre (libertăţi cât mai extinse), dar sunt de asemenea unanimi în privinţa inacţiunii pentru acest viitor. Cu toţii aşteaptă captivaţi: oare nu se va întâmpla ceva de la sine? Nu, nu se va întâmpla.

Sugestia mea a fost înaintată, desigur, cu o speranţă minimă, cu toate acestea, ea nefiind zero. Motiv pentru speranţă constituie, cel puţin, "miracolul lui Hruşciov" din anii 1955-1956 — neaşteptat de nimeni, un miracol incredibil de eliberare a unor milioane de prizonieri nevinovaţi, cuplat cu rudimente fragmentate de legislaţie umană (deşi în alte sectoare, cu o altă mână, apărea contrariul). Acest exces de zel a lui Hruşciov a depăşit măsurile politice necesare acestuia, şi a fost, fără îndoială, o acţiune condusă de inimă, în esenţa ei - ostilă ideologiei comuniste, necompatibilă cu aceasta (din care cauză atât de repede s-au depărtat de el şi metodic s-au retras). Să-ţi interzici presupunerea că ceva similar s-ar putea întâmpla din nou, înseamnă a sugruma integral speranţa la evoluţia paşnică a ţării noastre.

Scrisoare

Eu nu sunt încurajat că veţi binevoi să va aprofundaţi în consideraţiile nesolicitate din serviciul dumneavoastră, deşi un rar compatriot ca mine, care nu stă pe scara subordonată vouă, nu poate fi demis sau retrogradat, promovat sau recompensat, şi astfel, este foarte probabil să auziţi de la el o opinie sinceră, fără vreun interes de serviciu - aşa cum nu se întâmplă nici chiar în cazul celor mai buni experţi în aparatul dumneavoastră de stat. Nu sunt încurajat, dar încerc să spun aici, pe scurt, principalul lucru: ce cred eu că este salvarea şi binele pentru poporul nostru, la care, prin naştere îi aparţineţi voi toţi - şi eu.

Doresc binele tuturor popoarelor şi cu cât mai aproape trăiesc de noi — cu atât mai bine. Dar mai ales mă preocupă soarta poporului rus şi ucrainean, cum se spune în proverbul “unde te-ai născut, acolo te-ai potrivit mai mult”, din cauza suferinţei de neegalat pe care am suportat-o.

Şi această scrisoare o scriu cu IPOTEZA că aceloraşi îngrijiri prioritare sunteţi supuse domniile voastre şi nu va sunt străine de origine, părinţii, bunicii, străbunii şi plaiurile natale, căci nu sunteţi fără naţionalitate. Dacă am greşit, atunci continuarea lecturii acestei scrisori este inutilă.

Nu voi sta aici să mă cufund în detalii minuţioase despre ultimii 60 de ani. Cum s-a desfăşurat istoria noastră şi ce a fost aceasta, încerc să clarific în cărţile mele, pe care nu cred că le-aţi citit vreodată sau le veţi citi. Dar această scrisoare o adresez chiar vouă: pentru a-mi expune înţelegerea despre viitor, şi poate chiar să va conving. Să va propun o soluţie potrivită pentru a preveni principalele pericole care ne aşteaptă în următorii 10-30 de ani.

Aceste pericole: război cu China şi dispariţia noastră cu tot cu civilizaţia occidentală în aglomeraţia şi duhoarea Pământului putrezit.

Va continua ...

Aleksandr Isaievici Soljenitin (n. 11 decembrie 1918, Kislovodsk, Rusia, d. 3 august 2008, Moscova) romancier rus, dizident anticomunist, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1970. Lucrarea sa Arhipelagul Gulag în 3 volume, despre viaţă şi moarte în lagărele sovietice consternează intelectualitatea occidentală cunoscătoare doar a sistemului concentraţionar nazist, şi năruieşte imaginea orbitoare despre paradisul bolbolşevic, construită cu atâta trudă de agenţii de influenţă ai Cominternului, ai PCUS şi ai KGB-ului.