Acordul de încetare a focului în Gaza: ce s-a convenit pentru "prima fază" şi de ce tocmai acum?

Israelul şi Hamas au convenit asupra unei faze iniţiale a planului pentru Gaza propus săptămâna trecută de preşedintele SUA, Donald Trump. Multe lucruri rămân incerte, dar acesta ar putea fi cel mai important pas făcut până acum către încheierea durabilă a războiului care durează de doi ani, scrie Guardian.

Ce s-a întâmplat?

Un acord a fost încheiat între cele două părţi după discuţii indirecte care au avut loc săptămâna aceasta în Egipt şi a fost anunţat de Trump pe platforma sa socială Truth Social.

Acesta a intrat în vigoare joi, la ora locală 12:00, şi va suspenda ostilităţile din Gaza, trupele israeliene retrăgându-se în noi poziţii. Ostaticii deţinuţi de Hamas – dintre care aproximativ 20 se crede că sunt în viaţă – vor fi eliberaţi în termen de 72 de ore, urmând ca rămăşiţele celorlalţi să fie returnate. Între 1.700 şi 2.000 de prizonieri palestinieni vor fi eliberaţi din închisorile israeliene. Ajutorul umanitar, atât de necesar, va fi sporit, deşi nu se ştie în ce grad.

De ce acum?

O combinaţie de factori a contribuit la schimbarea echilibrului.

Războaiele Israelului s-au încheiat în repetate rânduri atunci când liderii SUA au intervenit cu fermitate. Deja izolat pe plan internaţional şi supus unei presiuni crescânde în ţara sa, prim-ministrul Israelului Benjamin Netanyahu pare să fi calculat că nu poate risca să piardă sprijinul celui mai fidel şi mai puternic aliat al ţării sale refuzând să pună capăt ofensivei implacabile a Israelului.

Probabil că a considerat, de asemenea, că poate face faţă opoziţiei faţă de orice acord din partea membrilor de extremă dreapta ai coaliţiei sale guvernamentale – mai ales dacă termenii acordului sunt favorabili Israelului, aşa cum pare să fie cazul în momentul de faţă.

În acelaşi timp, Hamas nu a reuşit să provoace pierderi semnificative forţelor israeliene din Gaza sau să le încetinească în mod eficient avansul. Organizaţia islamistă militantă este supusă presiunilor din partea Qatarului, Egiptului şi Turciei pentru a face concesii, iar viitorul său ar părea periculos fără un anumit grad de sprijin din partea acestor puteri regionale sau, cel puţin, fără înţelegerea lor.

Liderii Hamas, care trăiesc în mare parte în afara Gazei, par să fi fost cel puţin parţial convinşi de argumentul că ostaticii pe care îi deţin au devenit o povară, oferind Israelului doar un motiv pentru a continua conflictul. La urma urmei, ei pot susţine că supravieţuirea este o victorie.

Dar este acesta doar un prim pas?

Da, şi probabil cel mai uşor.

Încă nu este clar cât teren vor ceda forţele israeliene – mass-media israeliană vorbeşte despre păstrarea a mai mult de jumătate din Gaza pentru moment – şi care ar putea fi calendarul pentru o retragere chiar şi parţială.

De asemenea, nu este clar dacă Hamas se va dezarma şi în ce măsură, iar acest lucru este probabil să fie extrem de problematic. Şi pare puţin probabil că Hamas şi militanţii săi din Gaza să accepte amnistia sau să plece în exil, aşa cum specifică planul în 21 de puncte al lui Trump.

Apoi, mai sunt şi alte întrebări care trebuie rezolvate – forma exactă a guvernării în Gaza după încheierea definitivă a războiului, reconstrucţia potenţială a teritoriului devastat, cine ar putea furniza trupe pentru o forţă internaţională de „stabilizare” şi multe altele. Toate aceste aspecte trebuie încă negociate pe deplin şi chiar convenite în mod explicit, în principiu.

Deci războiul ar putea reîncepe?

Există multiple căi potenţiale care ar putea duce la reînnoirea conflictului, dar pare puţin probabil să se ajungă la o reluare rapidă a ostilităţilor. Mai probabil, dacă războiul ar reîncepe, ar fi ca un armistiţiu fragil să se menţină timp de săptămâni, chiar luni, pe măsură ce negocierile privind etapele următoare se împotmolesc, iar apoi să se destrame când una dintre părţi decide că poate obţine un nou avantaj prin continuarea luptelor.

Însă, dintr-o perspectivă mai optimistă, ceea ce se întâmplă acum pare foarte diferit de armistiţiile anterioare din noiembrie 2023 şi ianuarie 2025, iar atât Hamas, cât şi Netanyahu par să creadă că pot obţine mai mult dintr-un acord decât din continuarea conflictului.

Puteri regionale vor trebui să rămână implicate, liderii internaţionali vor trebui să îşi asume riscuri pentru a împinge ambele părţi să facă lucruri pe care nu vor să le facă, gruparea Hamas trebuie să rămână convinsă că violenţa suplimentară nu va servi cauza sa – sau cauza mai largă a tuturor palestinienilor – iar campania pentru alegerile iminente din Israel trebuie să consolideze, mai degrabă decât să submineze, orice acord.

Poate că, mai presus de toate, Trump trebuie să continue să fie interesat de asigurarea unei păci pe termen lung în Gaza şi chiar de o nouă resetare diplomatică mai amplă în Orientul Mijlociu. Toate acestea sunt mari „dacă”, dar, la aproape exact doi ani după raidul mortal al Hamas din octombrie 2023, care a declanşat războiul şi ofensiva israeliană nemiloasă care a redus Gaza la o ruină sângeroasă, acest conflict s-ar putea apropia acum de sfârşit.