Mihai Botez - Matematicianul ilustru condamnat la exil de „comunismul primitiv” din România lui Ceauşescu

Recenta apariţie a cărţii Intelectualii din Europa de Est-Un punct de vedere românesc, la editura Vremea, e un bun prilej de a-l readuce pe autorul ei, Mihai Botez, în actualitate.

Matematician (cercetător, profesor, directorul Centrului Internaţional de Metodologie a Studiului asupra Viitorului şi Dezvoltării), om de cultură şi disident anti-comunist, Mihai Botez a devenit o figură publică în 1977, când şi-a manifestat opoziţia faţă de regim printr-un mesaj citit la radio de crainicii Europei Libere. În 1988 a primit azil politic în America, iar după 1989 a fost ambasador al României la ONU şi la Washington.

Într-o discuţie cu Margaret Mead, la Bucureşti, în 1974, el pronunţase, mai degrabă din întâmplare, expresia de „comunism primitiv” atunci când s-a referit la sistemul politic din România.

„Înţelegeam prin asta faptul evident că, în România, comunismul Stalinist, scăpat de sub orice control ideologic ori politic, se manifestă sub forma sa cea mai nesofisticată, începând cu refuzul oricărei forme de piaţă şi proprietate privată şi terminând cu cultul ostentativ al liderului ”? (Mihai Botez - În loc de prefaţă)

În cadrul emisiunii "Actualitatea românească" de miercuri, 13 noiembrie 1985, postul de radio "Europa Liberă" a difuzat un interviu acordat de Mihai Botez lui Vlad Georgescu, din care extragem un fragment:

Vlad Georgescu: Şi atunci, care ar trebui să fie menirea unui cărturar român care trăieşte în ţară? Deseori, în scrisorile tale şi în luările de poziţie publice spui că ai vrut să arăţi că se poate trăi şi în România spunând adevărul.

Mihai Botez: Nu cred că acest lucru este aşa de original. Mie mi se pare că e foarte normal să spui ceea ce gândeşti şi ţi se pare că este natural să gândeşti. Din punctul meu de vedere, nu e vorba de nici un fel de lucru cu totul deosebit.

Vlad Georgescu: Dar intelectualii din România s-au manifestat în diferite feluri. Unii au luat atitudine făţişă şi ostilă, dacă vrei, dar au fost marginalizaţi, au trebuit să plece. Poate că din punct de vedere intern nu mai există. Au fost alţii, ca tine, care continuă să spună adevărul, dar de asemenea au fost marginalizaţi. Deci nici formula pe care o promovezi şi în care crezi nu se arată totuşi a fi o formulă de succes. Atunci, care este varianta?

Mihai Botez: Nu ştiu dacă m-am gândit vreodată la succes când m-am exprimat într-un mod firesc. Eu continui să cred că, la un moment dat, raţionalitatea va birui, totuşi, şi în ţara noastră, şi că trebuie să rămânem acolo măcar ca purtători, să zicem, ai unei competenţe de care s-ar putea într-o zi să fie nevoie.

Vlad Georgescu: Din acest punct de vedere, cum ţi se par anii '80 faţă de anii '50?
Mihai Botez: în anii '50 eram foarte tânăr şi nu-mi aduc aminte ce s-a întâmplat atunci. Totuşi, anii '50 au fost din acest punct de vedere ani mai buni pe care i-am străbătut noi cu toţii. În acelaşi timp însă, ar fi foarte trist dacă n-am vedea nici un fel de sfârşit.

Vlad Georgescu: Dacă îl asculţi pe Calciu, de pildă, el spune că singura soluţie este întoarcerea la divinitate, la credinţă, dacă o asculţi pe Doina Cornea, de la Cluj-Napoca spune că soluţia e să ne regăsim pe noi înşine; soluţia ta este, de asemenea, să redescoperim adevărul şi să ni-l spunem. Eu cred că românii acum ar trebui să nu mai creadă în acele proverbe de genul "Capul plecat sabia nu-l taie", pentru că îl taie.
Deci cu toţii suntem de acord că este necesară acum o renaştere spirituală. Dar cum să se ajungă la această re­naştere?

Mihai Botez: Cred că problema este foarte complicată. Mie mi se pare că priorităţile ar fi tangibile. Desigur, nu m-aş gândi atât de departe. Eu aş începe cu nevoia de a recunoaşte că sunt nişte probleme de rezolvat. Ele nu se pot rezolva însă câtă vreme nu sunt formulate. De aceea, eu aş face primul apel la un fel de activare a resurselor de sinceritate socială. În cadrul unui asemenea dialog cred eu că s-ar putea găsi soluţiile de mai bine. Iar câtă vreme acest dialog nu există, evident că nu pot decât să am eu nişte păreri, Gheorghe Calciu alte păreri, ş.a.m.d., iar aceste păreri nu ajung să se încrucişeze, nu au timp să nască, să zicem, o strategie de acţiune.

Puteţi citi restul interviului aici