Scade ratingul în ţările în care a avut loc primăvara arabă

Ţările în care protestele intitulate primăvara arabă au oferit odată speranţa unui viitor mai bun - cum ar fi Egipt, Bahrain, Libia, Siria şi Tunisia – au fost toate evaluate mult mai rău, comparativ cu un an înainte, în clasamentul Indicelui anual al Statelor Ratate (FSI), publicat luni de Fondul pentru Pace cu sediul în Washington DC.

Declinul Libiei a fost "cel mai remarcabil" şi a stabilit un nou record de creştere a scorului indicelui per an, crescând cu 16,2 puncte, asta însemnând că cu cât este mai mare scorul cu atât este mai puţin stabil acel stat. Deţinătorul recordului precedent a fost Libanul, între 2006 şi 2007, care a crescut cu 11,9 puncte din cauza războiului cu Israelul.

Fondul pentru Pace a observat că evaluarea Libiei a fost afectată de războiul civil, dar ţara şi-a revenit oarecum la sfârşitul anului, după ce generalul Moammar Gaddafi a fost ucis şi după ce Consiliul Naţional de Tranziţie a preluat controlul. În caz contrar, schimbarea ar fi fost mult mai rea.

FSI clasează 178 de ţări, utilizând 12 indicatori sociali, economici şi politici, plus 100 de sub-indicatori care presează statul. Dezvoltarea inegală, drepturile omului, nemulţumirile grupurilor sociale, numărul de refugiaţi sau persoane strămutate şi intervenţiile externe sunt o parte din factorii luaţi în considerare. Un scor ridicat indică o presiune mare asupra statului, traducându-se printr-un risc mai mare de instabilitate. Ţările cel mai puţin stabile se află în fruntea clasamentului.

Probabil că cea mai mare surpriză în categoria statelor declasate a fost Japonia, indicele crescând cu 12,5 puncte şi înregistrând un record, acesta fiind considerat cea de-a doua schimbarea majoră a FSI în cei opt ani de raportare.

În ciuda faptului că are unul din cei mai mari indici de dezvoltare umană din lume şi cel de-al treia produs intern brut nominal, evaluarea slabă a Japoniei a fost cauzată de haosul provocat de tsunami-ul şi criza nucleară din martie 2011.

Japonia a fost obligată să declare starea de urgenţă în nord-est, sute de mii de persoane fiind strămutate, fără a mai vorbi de decesele şi dificultăţile economice. Calamitatea a devenit cel mai costisitor dezastru natural din istorie, costând aproximativ 200 miliarde de dolari.

"Evaluarea slabă a Japoniei de către FSI demonstrează că şi cele mai stabile naţiuni sunt sensibile la şocurile bruşte", a spus Fondul pentru Pace.

Somalia, Congo şi Sudan au ocupat primele trei locuri în topul statelor ratate. Fără un guvern central din 1991 şi suferind din cauza terorismului, insurgenţei militante şi pirateriei, Somalia a ocupat locul întâi fiind ţara cea mai instabilă, patru ani la rând.

Şi Grecia a fost declasată pe fondul crizei economice înrăutăţite, pe măsură ce conducerea ţării a luptat să asigure un plan de salvare de la zona euro. Grecia s-a descurcat slab când vine vorba de factori cum ar fi încrederea redusă în stat şi capacitatea slăbită a guvernului de a furniza servicii publice.

Între primele 20 de ţări din clasament, cele mai multe sunt în principal din Africa, dar Afganistanul şi Irakul - două state unde a existat o intervenţie militară americană - precum şi Haiti, care încă nu şi-a revenit după cutremurul devastator de acum doi ani, s-au aflat şi ele printre primele locuri de pe listă.

La capătul opus al spectrului, ţările scandinave Finlanda, Suedia, Danemarca şi Norvegia au fost considerate cele mai stabile din lume, împreună cu Elveţia.

Statele Unite au pierdut teren în 2011, şi se află acum pe locul 159 din 177 de state, un loc mai bun decât Regatul Unit, dar nu sunt considerate la fel de stabile ca Franţa şi Germania, care s-au clasat pe locul 162 şi, respectiv, 164.

Fondul pentru Pace spune că o ţară cu instituţii guvernamentale puternice şi stabile, bazate pe statul de drept şi democraţie, este considerată stabilă.

Fondul pentru Pace îşi bazează indicele pe statistici compilate din diverse surse, inclusiv de la Naţiunile Unite şi Banca Mondială, plus organizaţii non-guvernamentale, cum ar fi Freedom House şi Transparency Interntţional, precum şi surse comerciale, cum ar fi The Economist Intelligence Unit.