Rusia începe să „încaseze” în Siria: a câştigat dreptul de a exploata depozitele de petrol şi gaze

După ce a evitat raidurile aeriene şi rachetele franco-americane la Damasc, a furnizat arme armatei lui Bashar Assad şi a sprijinit regimul acestuia la Consiliului de Securitate al ONU, Rusia trece la „încasat” în Siria: a câştigat dreptul de a exploata depozitele de petrol şi gaze off-shore. Damascul a semnat miercuri, 25 decembrie, un acord, care permite companiei ruse Soyuzneftegaz (deja activă în exploatarea de ţiţei în sudul Irakului), uzul exclusiv pentru 25 de ani a primei rezerve off-shore de petrol şi gaze naturale siriene. Acordul a fost semnat de către ministrul sirian al Petrolului, Suleiman Abbas, de către compania siriană de stat General Petroleum şi de compania rusă. Zona atribuită Soyuzneftegaz cuprinde 2.190 de kilometri pătraţi, situaţi pe coasta din faţa porturilor siriene Tartus şi Banias, zonă în care s-ar extinde câmpurile gigantice de ţiţei descoperite de-a lungul coastei de Israel şi Liban.

Compania rusă, înfiinţată în anul 2000 şi condusă de fostul ministru al energiei, Iuri Shafranik, va suporta costurile de explorare estimate la aproximativ 90 de milioane dolari, iar în cazul în care depozitele sunt confirmate, şi investiţiile ulterioare în infrastructura necesară pentru extragerea gazului şi petrolului, relatează publicaţia online Il Sole 24ore.

Valoarea politică a acordului dintre Moscova şi Damasc nu a scăpat atenţiei rebelilor din Coaliţia Naţională Siriană care au respins acordul cu o declaraţie denunţând "schimbul între averea ţării şi armele ruseşti care ucid poporul sirian”. În perspectivă, exploatarea noilor câmpuri petroliere siriene off-shore ar putea oferi un sprijin puternic pentru reconstrucţia post-război a ţării atât în termeni de disponibilitate energetică cât şi financiară datorată exportului de petrol şi gaze. Lovită dur de sancţiuni internaţionale şi conflicte civile, producţia de gaze naturale a scăzut la 16,7 milioane de metri cubi pe zi, de la 30 de milioane din martie 2011, în timp ce extracţia de ţiţei a scăzut cu 95%, de la 380.000 de barili pe zi la doar 20.000.

În ciuda rezervelor, care sunt estimate la 2,4 miliarde de barili, majoritatea sondelor de petrol sunt situate în regiunile estice şi nordice aflate sub controlul rebelilor, forţând astfel Damascul să importe petrol pentru nevoile interne, inclusiv cele militare. În ciuda sancţiunilor internaţionale, între februarie şi octombrie ar fi intrat în Siria, sub acoperire, 17 milioane de barili de petrol irakian transportat de petroliere iraniene cu contracte gestionate de companii egiptene şi libaneze.

O triangulaţie apărută dintr-o investigaţie jurnalistică efectuată de Reuters (http://24o.it/links/?uri=http://uk.reuters.com/article/2013/12/23/syria-oil-idUKL5N0J041G20131223&from= ), care a citat documente de încărcare şi de plăţi care implică "axa şiită" Iran - Irak - Siria. Jumătate din livrările de ţiţei au ajuns în Siria direct din Iran, iar restul prin portul egiptean Sidi Kerir. Protagoniştii operaţiunii sunt companiile petroliere de stat Damasc Sytrol şi National Iranian Tanker Co (NITC) , amândouă supuse sancţiunilor de către Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană. Petrolierele Camellia, Daisy, Lantana şi Clove ale companiei iraniene NITC au fost redenumite şi acum arborează pavilionul Tanzaniei şi în conformitate cu documentele de trafic au transportat petrol irakian din portul egiptean Sidi Kerir în Siria.

O societate de tranzit libaneză, Overseas Petroleum Trading Beirut, a trimis cel puţin două transporturi de ţiţei pentru rafinăria siriană Sytrol Banias pentru cifra de 250 de milioane dolari între martie şi mai şi a fost implicată într-o a treia expediţie prin societatea egipteană Tri-Ocean Energy. Toate societăţile implicate în anchetă au negat orice ilegalitate.