Rezistenta armata impotriva comunismului 1944-1960 (I)
Sub aceste generic redam in serial episoadele grupurilor de rezistenta armata relatate de Traian Golea in lucrarea sa “Romania dincolo de limitele rabdarii. Un apel disperat catre Lumea Libera,” (Miami Beach 1988).
Cititorii nostri care au trait sau cunosc aceste file de istorie ale neamului nostru si doresc sa aduca completari la cele expuse sunt rugati sa ne ajute. Orice inadvertenta trebuie luata in virtutea carentei de informatie in conditiile regimului totalitar.
Grupurile de Rezistenta
Prin august 1947 orice protest cetatenesc impotriva dictaturii sangeroase comuniste a fost inabusit. Toate celelalte partide in afara de Partidul Comunist fusesera distruse. Valurile de arestari nocturne lichidasera o parte a natiunii si reusisera sa intimideze restul. Un grup de studenti din Bucuresti condus de Ionut Stoica si Nelu Jijie a inceput antrenamentul de lupta si tras cu arma, cu cateva pistoale pe care reusisera sa le obtina. Au obtinut de asemenea un plan al instalatiei telefonice subterane a Bucurestiului si incercau sa stabileasca contacte cu partizanii care au luptat in muntii Fagaras si Bucegi. Ionut Stoica a fost ucis in Bucuresti de catre Securitate in 1949 in timp ce incerca sa fuga. Peste 50 de alti studenti au fost arestati. Trei dintre ei, Serban Secu, Spiru Obreja si Florescu au fost condamnati la moarte si executati, iar Nelu Jijie a fost torturat pana la moarte inaintea condamnarii, in beciul Securitatii.
In octombrie 1948 Stalin a proclamat public controlul total al partidelor comuniste in toate tarile, restabilind “Biroul Informativ al Partidelor Comuniste si Muncitoresti” prin care controla acum in mod deschis toate activitatile in asa numitele miscari comuniste autonome din toata lumea. In acelasi an, Iugoslavia a aratat semne de nealiniere si a fost condamnata de alte regimuri “fratesti” ale lumii controlate de sovietici. Concentrari militare masive au fost loc in Ungaria si Romania, la granita iugoslava. Taranii romani care au locuit de-a lungul Dunarii au fost fortati sa construiasca zona de frontiera cu sarma ghimpata.
In mai 1948 cei suspectati a fi fost membri ai “Legiunii Arhanghelului Mihail” si toate rudele lor au fost arestati, indiferent daca erau copii sau la varsta senila. In iulie 1948 fostii politisti au fost arestati, fie ca au colaborat cu regimul comunist sau nu. Bande de huligani pe care regimul isi sprijinea controlul populatiei au fost instalate pe pozitii de forta in orase si sate, unde incepeau sa ii scoata pe oameni din casele lor confiscandu-le orice marfa sau imobil pe care il socoteau. Taranii au rezistat. Au fost multe revolte taranesti locale in decada urmatoare, in mod deosebit in tinuturile Babadag, Vrancea si Bihor si multi tarani au trebuit sa fuga si sa se alature partizanilor din munti.
Grupurile lui Spiru Blanaru, Gheorghe Ionescu si Ion Tanase
Colonelul Ion Uta, fost presedinte al filialei locale Lugoj a Partidului National Taranesc, care mai tarziu a murit in lupta pentru libertate din munti, stia numele celor care tradasera victimele inocente arestate si persecutate. El planuia sa ia legatura cu grupurile de luptatori liberi din Muntii Fagaras si Banat precum si din Muntii Apuseni. Atunci se credea ca un conflict intre Iugoslavia si restul statelor satelite ale Uniunii Sovietice era iminent, in care caz Statele Unite ar interveni si ar permite tarilor est-europene care fusesera aservite Rusiei sovietice sa se elibereze. El credea de asemenea ca cei care reusisera sa scape peste hotare nu-si vor uita patria si natiunea in suferinta.
Unul dintre cei care au reusit sa scape si a incercat sa organizeze rezistenta in Banat, dar nevoit sa fuga peste granita, Filon Verca, a condus din afara organizarea unui grup de rezistenta cu statul major in satul Teregova, tinutul Severin, sub conducerea lui Spiru Blanaru. Un alt grup de rezistenta condus de Gheorghe Ionescu, activ in acea zona, care avea in colaborare pe colonelul Uta, s-a alaturat lor dupa moartea acestuia din urma. Un al treilea grup era activ in zona Arad — Timisoara si era condus de Ion Tanase. Scopul acestor grupuri era sa atraga atentia fata de starea de disperare a romanilor, in speranta de a trezi tarile apusene libere. Ei credeau ca democratiile libere se vor interesa de a salva natiunea romana si vor fi indemnate la actiune de indata ce adevarul despre Romania va deveni cunoscut. Ei erau angajati in actiuni punitive impotriva teroristilor instalati care maltratau populatia, sperand sa le reduca cruzimea prin teama de represalii. Activitatile lor au devenit cunoscute in Muntii Semenic, Brebu, Nemanul Mare, pe raurile Golet, Slatina-Timis, Raul Rece, la Baldovin, Cerna-sat, Izverna, pe raul Cerna, la Toplet, Iablanita, Prigor si pe raul Nera.
Printre cei care au luptat au fost: Spiru Blanaru, Petre Domasneanu, Gheorghe Ionescu, Ion Tanase, Ion Uta, Petre Bocletaru, Iancu Baderca, Gheorghe Cristescu, Petre Duicu, Pantelimon Erimescu, Nistor Garabin, Nicolae Ghimboase, Modest Gladin, Dragu Grozavescu, Petre Luminosu, Romulus Maritescu, Gavrila Milos, Mihai Moater, Dumitru Mutascu-Fus, Gheorghe Popovici, Petre Puschita-Liber, Petre Puschita-Mutascu, Vichente Puschita, Tudor Roset, Pavel Stoicescu, Gheorghe Ungureanu, Aurel Vernichescu, Mircea Vladescu, Voica, Constantin Voichita, Andrei Valratiu (cf. Cicerone Ionitoiu, “Rezistenta armata a romanilor impotriva comunismului 1944-1960”).
Traducere din limba engleza: Florentin Toma
