RETROSPECTIVĂ Epoch Times: Egiptul, de la iarnă islamistă la contrarevoluţia militară

Deşi părea să fi impus Frăţia Musulmană ca forţa politică principală în Egipt, preşedintele ales Mohammed Morsi a fost înlăturat de la putere după doar un an, de către armata care a preluat din nou frâiele statului. Violenţele între susţinătorii Frăţiei Musulmane şi adversarii săi au escaladat, mulţi lideri islamişti au fost arestaţi iar Frăţia a fost declarată organizaţie teroristă. În 2014, Egiptul va vota o nouă Constituţie, inspirată de armată, şi se va confrunta cu acelaşi clivaj între islamişti şi non-islamişti.

Decembrie 2012-ianuarie 2013: semnarea Constituţiei elaborate de islamişti

Preşedintele Mohammed Morsi a semnat noua Constituţie controversată, adoptată de o Adunare Constituantă formată predominant de islamişti, după ce aceasta a fost supusă unui referendum. Opoziţia a acuzat însă că votul a fost viciat de fraude şi nereguli.

De asemenea, multe voci critice au acuzat faptul că noua Constituţie adoptată de Frăţia Musulmană şi salafişti este nedemocratică şi prea islamistă în sensul că permite clericilor să intervină în procesul de legiferare şi nu protejează minorităţile.

Înainte de a impune noua Constituţie, preşedintele Mursi încercase să impună un decret prin care îşi extindea puterea dincolo de orice control, dar a trebuit să-l abroge la presiunea străzii.

3 iulie 2013: Răsturnarea lui Morsi de către armată

Generalii egipteni au anunţat înlăturarea lui Morsi de la putere, suspendarea Constituţiei şi au făcut apel la alegeri anticipate la împlinirea unui an de la alegerea acestuia în funcţie, pe fundalul unor ample proteste de stradă împotriva sa şi a Frăţiei Musulmane. Preşedintele ales a acuzat ”o lovitură de stat militară”. El a fost întemniţat într-o locaţie secretă, de armată, timp de mai multe luni.

Sute de mii de oameni au ieşit în stradă împotriva confiscării statului de către agenda islamistă şi nemulţumiţi de incapacitatea Frăţiei de a opri deteriorarea economiei. Ca urmare, anunţul şefului Comitetului Suprem al Forţelor Armate (SCAF), Abdel Fattah al Sisi că Mursi a fost îndepărtat de la putere a fost sărbătorit în Piaţa Tahrir.

”Este greu de determinat ce a înclinat mai mult în balanţă: criza economică sau încercarea grupării Frăţia Musulmană de a introduce un regim islamic radical în Egipt. Foarte probabil că pentru oamenii simpli a contat mult mai mult degradarea accentuată a situaţiei economice. Asta în condiţiile în care moneda egipteană s-a depreciat cu 15% în ultimul an de zile, numărul de turişti a scăzut cu 40% iar rata şomajului a crescut simţitor. Pe de altă parte, egiptenii din clasa mijlocie, intelectualii şi marea majoritate a studenţilor au fost foarte iritaţi de ideea transformării Egiptului într-un fel de Iran, adică o dictatură religioasă islamică”, îmi explica Ciprian Răglean, un manager român din Cairo, martor al evenimentelor, într-un interviu pentru Epoch Times.

24 iulie 2013: Sisi cere undă verde pentru combaterea terorismului

Cum susţinătorii lui Mursi şi ai Frăţiei au rămas în stradă pentru a protesta împotriva răsturnării preşedintelui legitim, s-a ajuns la violenţe iar generalul Sisi a cerut egiptenilor să iasă în stradă pentru a susţine eforturile armatei de a combate ”terorismul”. Cu alte cuvinte să legitimeze acţiunile violente ale forţelor de ordine şi ale armatei împotriva islamiştilor.

Pe de altă parte, Sisi a dezvoltat un adevărat cult al personalităţii şi nu exclude o candidatură a sa la funcţia de preşedinte. “Felul în care Sisi este glorificat şi sărbătorit în acest moment duce la posibilitatea periculoasă de repersonalizare a statului şi a regimului din Egipt”, susţine Ziad Akl, specialist în problemele Orientului Mijlociu la Ahram Center for Political and Strategic Studies.

Presa occidentală s-a grăbit să scrie triumfal că Primăvara Arabă şi Piaţa Tahrir au învins în Egipt, că s-a terminat cu Iarna islamistă. Nu e chiar aşa. Armata, nu Piaţa, a învins, folosindu-se ca pretext de protestele de stradă ample împotriva lui Morsi. Dar implicarea generalilor în răsturnarea unui lider ales democratic, chiar dacă acesta a încercat să impună o agendă de islamizare ignorând o mare parte din populaţie, reprezintă un precedent periculos în sensul că guvernele depind de armată. Aceasta îşi va consolida puterea economică şi politică dincolo de orice control, ceea ce nu indică trecerea către o democraţie civilă constituţională pe care o invocă opoziţia.

Andrea Teti, directorul "Centre for Global Security and Governance" din cadrul Universităţii Aberdeen, expert în problemele Egiptului, explica într-un interviu pentru Epoch Times, că actualele violenţe „reprezintă un climax al unui proces prin care vechile structuri, ‘deep state’ –ul din perioada Mubarak, încearcă să răstoarne schimbările care au devenit posibile, cel puţin în principiu, după revolta din 25 ianuarie. Carenţele Frăţiei Musulmane la guvernare - în special eşecul ei de a construi o coaliţie a „forţelor revoluţionare” pentru a le mobiliza împotriva ‘deep state’ –ului (vechile structuri de putere) au lăsat-o izolată şi singură în faţa intereselor convergente şi a puterii combinate a armatei, a Ministerului de Interne (elemente ale vechiului regim Mubarak) şi a elitelor aşa-numite ‘liberale’ şi ‘seculare’ (adică în special elite financiare şi media)”. În opinia sa, armata nu va conduce însă ţara spre democraţie, ci doar îşi va întări puterea politică. Deci este vorba despre o contrarevoluţie a vechilor structuri şi despre o restauraţie, mai mult decât despre o democratizare.

Presa occidentală s-a grăbit să scrie triumfal că Primăvara Arabă şi Piaţa Tahrir au învins în Egipt, că s-a terminat cu Iarna islamistă. Nu e chiar aşa. Armata, nu Piaţa, a învins, folosindu-se ca pretext de protestele de stradă ample împotriva lui Morsi.

14 august 2013: Ziua morţii în Piaţa Rabaa

În ciuda avertismentelor lui Sisi, susţinătorii lui Mursi au continuat să ceară reinstituirea sa în funcţie, ocupând cu miile de oameni străzile. Iar armata a reprimat violent protestatarii adunaţi în apropierea moscheii Rabaa al-Adawiya şi în Piaţa Giza’s Nahda.
Represiunea a făcut 623 de morţi şi mii de răniţi, potrivit datelor oficiale, dar Frăţia a susţinut ca numărul celor ucişi a atins 2.200.

14 decembrie 2013: Egiptul stabileşte o dată pentru referendumul constituţional

Consultarea populară a fost stabilită pentru mijlocul lunii ianuarie 2014. Din noua constituţie au fost eliminate prevederile islamiste, dar ea acordă puteri sporite armatei, care va putea inclusiv să aducă civili în faţa tribunalelor militare.

Pe de altă parte, anunţul legat de referendum a coincis cu vestea că Mursi va fi condamnat în cadrul unui al treilea proces pentru crime şi spionaj.

Ce urmează în 2014

Chiar dacă unii spun că noua Constituţie sporeşte puterile armatei, ea conţine şi garantarea unor libertăţi care n-au mai fost incluse în nicio altă lege fundamentală egipteană, precum egalitatea de gen, criminalizarea discriminării şi reducerea puterilor extinse ale preşedintelui.

După votarea Constituţiei, vor urma alegeri parlamentare şi prezidenţiale care ar putea oferi mai multă legitimitate regimului post-Mursi.

Dacă generalul Al Sisi va deveni preşedinte, mulţi observatori prognozează că ţara se va întoarce la un autoritarism precum cel din perioada Mubarak, Anawar Sadat sau Gamal Abdel Nasser. Dar o mână forte nu garantează neapărat revenirea economică, ieşirea din criză şi sfârşitul protestelor care tot mai cer reinstaurarea lui Mursi.

Mai ales că tocmai armata este o sursă a sărăciei şi disfuncţionalităţilor economice în Egipt. ”Armata are interese economice puternice iar marile inegalităţi economice şi sociale, problemele structurale ale Egiptului – sărăcia, marginalii care locuiesc ilegal în case care nu le aparţin, şomajul – sunt cauzate şi de monopolul ei. Aceste probleme sunt vechi şi nimeni nu vine cu soluţii. Mai mult, armata menţine vechiul sistem prin care mari sume de bani din trezoreria publică sunt direcţionate către companii deţinute de stat, controlate de armată. Traseul acestor bani care circulă între companii de stat şi ministere nu poate fi urmărit pentru că este foarte opac”, îmi explică Yezid Sayigh, cercetător senior la Middle East Center din cadrul think-tank-ului Carnegie Endowment for Internaţional Peace, într-un amplu interviu pentru Epoch Times.

Deocamdată guvernul interimar a adoptat o lege de limitare a demonstraţiilor şi a declarat Frăţia Musulmană organizaţie teroristă iar egiptenii care sunt membri riscă cinci ani de închisoare.