Relaţiile de familie pot fi o sursă de fericire

Toţi ne dorim să avem o familie fericită, dar puţini ajung la o astfel de performanţă. Majoritatea familiilor de azi sunt disfuncţionale şi au deficienţe în comunicare. Nu prea se întâlnesc, se ceartă, se critică, luând în grabă decizii negative. Ceea ce urmează nu sunt lucruri noi, dar vom aminti lucruri pe care le ştim şi cărora poate că nu le-am acordat prea mare importanţă din diferite motive.

Fericirea prin excelenţă este o aspiraţie umană, o stare ce presupune aspecte fizice, mentale şi sociale, ce variază de la o persoană la alta în funcţie de modul în care se simt şi de armonia cu care trăiesc. Relaţiile bune de familie sunt definite ca o sursă importantă de fericire dincolo de bani, muncă sau condiţii materiale. Fericirea familiei este un proiect afectiv comun, ce nu se întâmplă spontan, ci trebuie construit zi de zi cu efort şi multă voinţă. Acesta este un proces de învăţare ce impune membrilor săi capacitatea de a experimenta dragoste, empatie, bucurie, speranţă, consideraţie, într-un mod constructiv, dar cuprinde şi tristeţe, furie, durere şi suferinţă, înţelegând totuşi că fiecare este diferit. Lucrurile triste fac parte din structura familiei, astfel că toate problemele apărute se vor gestiona cu inteligenţă şi înţelegere, pentru că fără ele nu se poate şi nu ne-am putea înălţa spiritual.

Familia nu este perfectă, iar confruntarea zilnică ne testează răbdarea, toleranţa, dragostea dar mai ales capacitatea de control, cheia fiind să obţinem echilibru când avem dificultăţi. O familie optimistă şi prietenoasă va face acţiuni simple cum ar fi aprecierea lucrurilor bune ale familiei, organizarea unor momente surpriză, acordarea de sprijin şi ajutor în momente dificile, manifestând tot timpul interes pentru ceilalţi şi reducând astfel stresul şi grijile ce apar.

Secretul marii fericiri constă în gesturi şi mici atenţii aparent nesemnificative, dovezi de amabilitate în lucrurile mărunte ale vieţii împreună cu cuvinte de bunătate, încurajare şi iubire. Un cămin unde dragostea se exprimă prin priviri şi fapte, face ca îndatoririle umile ale vieţii să aibă farmec şi să se poată rezolva. Afecţiunea, simpatia trebuie văzute în priviri şi comportament şi sesizate în tonul vocii.

Altruismul şi sacrificiul de sine, manifestate între soţi, vor duce la fericirea şi întărirea familiei; cultivaţi tot ceea ce aveţi nobil şi recunoaşteţi calităţile celuilalt. Afecţiunea (ce prezintă caracteristica adevărului şi bunătăţii), previne neînţelegerile, aducând adevărata fericire.

Persoanele ce alcătuiesc o familie trebuie să realizeze că familia trebuie să le facă fericite şi că fericirea trebuie să fie reciprocă, astfel deciziile şi alegerile vor fi corecte. Multe persoane au frici de relaţii, care le vor face să sufere, aceasta pentru că nu ştiu să iubească, să ofere şi să primească. Un prim pas este conştientizarea neputinţei noastre, asumarea şi dorinţa de a învăţa să ne eliberăm de aceste frici.

Nu există neputinţa de a avea o familie fericită, totul începe cu dorinţa de a avea această familie fericită, iar dacă se munceşte mult, rezultatele efortului nu se vor lăsa aşteptate.