Proprietăţile terapeutice deosebite ale coacăzului negru

Coacăzul negru (Ribes nigrum) este un arbust originar din regiunile muntoase ale Eurasiei şi face parte din familia Grossulariaceae. Creşte spontan sau cultivat, atingând o înălţime de până la 2 metri.

Fructele sale, grupate în ciorchini, sunt bobiţe negre, zemoase şi bogate în seminţe. Sunt excelente vitaminizante, remineralizante, antioxidante, cu rol de întărire a sistemului imunitar, antiinflamatoare şi depurative. În trecut erau folosite pentru a trata febra, scorbutul şi melancolia (de la grecescul melas - negru se poate face o asociere cu negrul fructelor sale).

În afară de coacăzul negru, există şi cel roşu, care diferă atât prin culoare cât şi prin aromă şi proprietăţile fructelor. În cazul coacăzului negru se folosesc mugurii, frunzele şi fructele intens parfumate şi uşor de recunoscut, datorită prezenţei uleiurilor esenţiale.

Mugurii sunt bogaţi în flavonoide şi glicozide, cu rolul de a stimula glandele suprarenale să producă cortizol. Din acest motiv, sunt utilizaţi în mod tradiţional în cazul afecţiunilor inflamatorii, reducând durerea musculară asociată cu efortul fizic, precum şi cea de la nivelul articulaţiilor. Datorită efectului antihistaminic este indicat în cazuri de rinită alergică şi cronică, astm, bronşită, dermatită şi conjunctivită.

Prezenţa de ulei esenţial, de asemenea, pare a avea un efect direct asupra obstrucţiei căilor respiratorii superioare, astfel că este adesea recomandat ca un remediu popular pentru bronşită şi răceli, gripă şi febră, dureri de gât.

Componentele principale ale frunzelor sunt reprezentate de un grup de triterpeni şi polifenoli cu proprietăţi depurative şi diuretice, care facilitează eliminarea de uree şi acid uric, a toxinelor, dar şi scăderea colesterolului. Extern, frunzele de coacăz negru se folosesc pentru a îndepărta durerea şi tumefierea în cazul înţepăturilor de insecte.

O deosebită valoarea terapeutică şi nutritivă o au fructele, ele fiind cele mai bogate în substanţe active. Coacăzele negre reprezintă o sursă bogată de vitamine şi oligoelemente. Au un efect astringent, tonic, răcoritor. Conţin o cantitate mare de vitamina C, vitamine din complexul B, potasiu, calciu, fier, acid citric, acid malic, precum şi flavonoide cu acţiune antiinflamatoare, şi antocianine cu rol în protecţia vaselor de sânge, protecţia retinei, şi în cazul afecţiunilor cardiace.

Fructele se folosesc sub forme variate: suc, tinctură, pudră (obţinută din coacăze negre uscate), decoct sau ulei din sâmburi, care, în afară de proprietăţile sale terapeutice, ajută tenul să-şi recapete aspectul tânăr, având efect de prevenire şi combatere a ridurilor şi a cearcănelor.

Astfel, putem adăuga câteva picături în crema de faţă sau direct pe piele, masând delicat. Acesta este eficient nu doar în cazul tenului uscat, deshidratat sau iritat, ci şi pentru îngrijirea părului subţire şi fragil, precum şi a unghiilor.

Coacăzele negre mai sunt folosite în industria alimentară la prepararea de siropuri, jeleuri, gemuri sau în prăjituri. Se pot păstra mai mult timp prin congelare.

În parfumerie este utilizat cu succes extractul din flori de coacăz negru, iar uleiul din sâmburi este un ingredient foarte apreciat în anumite produse cosmetice, cum ar fi cremele antirid sau de hidratare.