Roiniţa: Un remediu natural împotriva stresului

Roiniţă
Roiniţă (wikipedia.org)

Roiniţa (Melissa officinalis) este o plantă perenă, originară din sudul Europei şi Asia Occidentală, cunoscută în popor ca melisă, lămâiţă, floarea stupilor, busuiocul stupului, iarba roilor, denumiri care ne duc cu gândul la albine. Nu întâmplător: Melissa înseamnă "albină" în limba greacă. În mitologia greacă, nimfa Melissa şi sora ei l-au hrănit pe micul Zeus cu lapte de capră şi miere, salvându-l din mâinile lui Cronos, tatăl lui. Melissa a devenit apoi regina şi protectoarea albinelor.

Roiniţa înfloreşte din luna iunie până în august, florile sale având o culoare gălbuie la început, apoi albă sau alb liliachiu; frunzele, de un verde intens la suprafaţă şi verde deschis pe partea inferioară, au un aspect ce aminteşte de urzică şi răspândesc o aromă plăcută şi puternică de lămâie atunci când sunt zdrobite, datorită conţinutului de citronelol, citral, terpene, citronella şi geraniol.

Este o plantă meliferă foarte căutată de albine, este aromatică, ornamentală şi printre cele mai folosite plante medicinale, denumirea speciei “officinalis” referindu-se tocmai la proprietăţile sale terapeutice, cunoscute şi apreciate de secole.

Roiniţa a fost considerată un adevărat "elixir al vieţii", fiind foarte renumită mai ales în timpul Evului Mediu. Galen şi Paracelsus o recomandau în mânie şi tulburări mintale.

Carol cel Mare a ordonat cultivarea ei în grădinile regatului, astfel încât să aibă mereu din abundenţă ''apa de roiniţă'' a Carmelitelor franceze, vestită pentru eficacitatea sa împotriva unei game largi de afecţiuni. Utilizată pentru a trata hiperexcitabilitatea, nervozitatea, insomnia, era pregătită prin macerarea de roiniţă, lămâie, angelică, scorţişoară, cuişoare, nucşoară şi coriandru, fiind, de asemenea, utilizată ca tonic şi sedativ în isterie şi convulsii. Cardinalul Richelieu o avea mereu la îndemână pentru tratarea migrenelor sale.

Datorită acţiunii sale antiinflamatoare, antispastice şi carminative, roiniţa este indicată în tulburări digestive, balonări, indigestie, greaţă sau vărsături, gastrită, dischinezie biliară.

Planta este un bun remediu şi pentru dureri menstruale, mai ales în caz de menstruaţie neregulată şi dureroasă, în sindromul premenstrual. De asemenea, este recomandată în stări febrile, insomnie, tahicardie sau palpitaţii de origine nervoasă, stres, iritabilitate, agitaţie, anxietate, depresie uşoară, precum şi în tratamentul durerilor de cap, atunci când sunt cauzate de tensiune nervoasă, datorită prezenţei uleiului volatil, care are un efect de calmare asupra sistemului nervos şi de relaxare asupra musculaturii.

Extractul de frunze proaspete de roiniţă are acţiune antivirală, împotriva Herpes simplex, datorită prezenţei de acizi fenolici şi polizaharide.

Intern se foloseşte sub formă de infuzie preparată din 2 linguriţe de frunze la o cană de apă; se poate adăuga miere si lămâie, după gust. O infuzie de roiniţă băută în mod regulat, în fiecare dimineaţă, revigorează organismul, întăreşte mintea şi alungă melancolia.

Plantele care conţin uleiuri esenţiale şi taninuri sunt recomandate în fitoterapie îndeosebi ca antiseptice. În uz extern, din frunzele de roiniţă asociate în părţi egale cu frunze de urzică se prepară o infuzie (2 linguri de amestec la o cană de apă) care poate fi utilizată în leziuni ale pielii sub formă de comprese sau spălături locale. În cazul înţepăturilor de insecte se pot aplica frunze proaspăt culese pe locul afectat.

Pentru frumuseţe, infuzia de roiniţă poate fi folosită ca un tonic pentru faţă şi pentru clătirea părului gras, iar decoctul (o mână de plantă adăugată în apă rece, se fierbe timp de douăzeci de minute) se adaugă în apa de baie pentru tonifierea corpului.

Planta este utilizată de asemenea în unele paste de dinţi datorită proprietăţilor sale antiseptice şi aromatice.

În bucătărie, roiniţa dă o aromă proaspătă preparatelor din carne, pasăre, peşte, legume, supe şi budinci, salate de fructe; de asemenea, poate fi folosită în omletă şi pentru aromatizarea oţeturilor. Să nu uităm să amintim de mierea de roiniţă, cu un parfum specific şi proprietăţi antiseptice şi sedative.