Profesor american: Este prea târziu pentru o soluţie cu două state în conflictul dintre Israel şi Palestina

Profesorul Padraig O’Malley de la Universitatea din Massachusetts, Boston, a declarat că soluţia cu două state în cazul Israelului si Palestinei pare să fie tot mai greu de pus în aplicare, în condiţiile schimbărilor semnificative care au fost înregistrate atât în sânul populaţiei israeliene cât şi în cadrul armatei sale.

Premierul israelian Benjamin Netanyahu are doar o majoritate subţire în Knesset-ul prezent, cel mai de dreapta din istoria israeliană. La rândul său, preşedintele Barack Obama a pasat mingea succesorului său. Recent, unele rapoarte au susţinut că administraţia americană a renunţat la ideea că vor exista vreodată două state şi că a început să se concentreze pe ceea ce pare să fie o soluţie cu un singur stat. Şi apoi mai este valul continuu de violenţe din Ierusalim şi Cisiordania, care este numit o “intifada fără conducere”. Aceste violenţe au insuflat neîncredere palestinienilor, pe lângă neîncrederea pe care o au deja evreii israelieni. Ca urmare ura devine sentimentul predominant în regiune.

În timpul celor cinci ani pe care i-am dedicat cercetărilor legate de conflictul din Israel şi Palestina pentru recenta mea carte “The Two-State Delusion: Israel and Palestine”, a devenit tot mai clar faptul că, în timp ce discuţiile din ultimii 25 de ani s-au concentrat pe graniţe, colonii, Ierusalim şi dreptul de întoarcere al refugiaţilor, s-ar putea ca schimbările demografice să fi făcut ca ideea unei soluţii cu două state să fi devenit învechită chiar înainte ca o astfel de soluţie să poată funcţiona.

Se discută multe pe marginea faptului că în câţiva ani vor exista mai mulţi palestinieni decât evrei “între Râu şi Mare”. Fără un stat palestinian, Israelul va trebui fie să acorde palestinienilor dreptul de vot , fie să devină un stat apartheid precum a fost la un moment dat Africa de Sud.

După cum menţionez în cartea mea, diverse schimbări demografice, care au căpătat prea puţină atenţie dar care ar putea avea un impact destul de puternic, au loc în cadrul populaţiei evreieşti din Israel.

Schimbări privind populaţia

Ratele de naştere ale haredimilor, evreii ultra-ortodocşi, şi ale israelienilor palestinieni le depăşesc pe cele ale evreilor ortodocşi şi seculari.

Acest lucru crează anumite schimbări structurale fundamentale în Israel. Între 25 şi 33% dintre elevii israelieni sunt înscrişi acum la şcolile religioase ale haredimilor. Acestea sunt şcoli unde nu se predau matematica sau ştiinţa. Aceste şcoli produc absolvenţi cu un număr redus de competenţe şi calificări necesare pentru a trăi în lumea modernă.

Banca Israelului concluzionează că dacă haredimii nu primesc mai multă educaţie superioară, Israelul va cădea de pe locul 16 pe 26 în rândul celor 34 de state membre ale Organizaţiei pentru Dezvoltare şi Cooperare Economică.

Cu 20 de ani în urmă, 60% dintre elevii israelieni evrei mergeau la ore la şcolile seculare. În prezent, numărul respectiv este de 40% şi acea tendinţă nu dă niciun semn de încetinire.

Cu o educaţie religioasă suplimentară, poate nu este surprinzător faptul că cei mai buni demografi ai Israelului prevăd un Israel tot mai religios. Haredimii vor reprezenta 20% din populaţia ţării până în 2030 şi între 27 şi 41% până în 2059, conform Biroului Central israelian pentru Statistici.

Mai mult, un sondaj cuprinzător, desfăşurat în numele Fundaţiei Friedrich-Ebert-Stiftung din Germania, în cooperare cu Macro Center for Political Economics din Tel Aviv, asupra tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 18 şi 21 şi 24 de ani, sugerează că aceste grupuri de vârstă au orientări mult mai de dreapta decât părinţii lor. În special interesant este că aceşti tineri sunt mai puţin toleranţi faţă de israelienii palestinieni. Când li se oferă şansa de a alege între un Israel mai democratic şi mai puţin evreiesc sau un Israel mai puţin democratic şi mai evreiesc, aceştia aleg a doua variantă.

Numeroase sondaje arată că o majoritate de israelieni palestinieni doresc să rămână cetăţeni ai Israelului. Totuşi, sioniştii religioşi consideră că israelienii palestinieni sunt ostili Israelului. Mari majorităţi de evrei îi consideră pe israelienii palestinieni drept o ameninţare şi ar dori ca guvernul să îi forţeze să părăsească ţara.

O armată în schimbare

Împreună cu predilecţia tot mai mare spre religiozitate în rândul israelienilor evrei, se află anumite tendinţe în componenţa Forţelor de Apărare Israeliene (IDF), o schimbare ce ridică întrebări în legătură cu încrederea ce poate fi acordată armatei.

IDF este o armată tot mai religioasă, soldaţii săi fiind recrutaţi din comunităţile de colonişti din Cisiordania.

Rata recrutărilor de colonişti în unităţile de luptă ale IDF este cu 80% mai ridicată decât în restul ţării. În 2011, două treimi dintre recruţii din coloniile din Cisiordania au servit în unităţi de luptă, comparativ cu 40% dintre recruţii din restul ţării.

Aşa cum a susţinut recent Christian Science Monitor: “Procentajul ofiţerilor cadeţi care sunt religioşi a crescut de 10 ori de la începutul anilor 1990”. Cu zece ani în urmă, bărbaţii ortodocşi evrei au reprezentat doar 2,5% dintre absolvenţii militari. Acum, acea cifră a crescut la peste 25%.

În unele unităţi de luptă, bărbaţii ortodocşi reprezintă acum 50% din noii ofiţeri de luptă. În prezent, există unităţi întregi alcătuite din soldaţi religioşi, mulţi dintre ei locuind în coloniile din Cisiordania, unde este ceva normal să existe alianţe implicite între unele comunităţi de colonişti şi IDF. Aceşti soldaţi religioşi răspund unor rabini dogmatici care fac apel la crearea unui Israel mai mare ce include şi Cisiordania. Aceste schimbări sunt însoţite, în paralel, de un declin al numărului de soldaţi şi ofiţeri ce provin din familii seculare.

Punerea unui acord în practică

Rolul acestor rabini în controlarea armatei ridică următoarea întrebare: dacă se ajunge în mod miraculos la un acord cu două state, în ciuda valului de violenţe, care sunt realităţile pentru aplicarea acestuia?

Într-un sondaj, 40% dintre respondenţii israelieni religioşi au declarat că unităţile IDF ar trebui să refuze să evacueze coloniştii dacă rabinii lor le-ar ordona acest lucru.

S-ar putea avea încredere în IDF pentru evacuarea coloniilor din Ierusalim şi Cisiordania – aşa cum au făcut în Gaza în 2005 – în condiţiile în care comandanţii de batalioane sunt tot mai religioşi?

Cele mai bune estimări arată ca aproximativ 100.000 de colonişti vor trebui să fie evacuaţi din Cisiordania în baza oricărui astfel de acord semnat între Israel şi Palestina.

Nu există niciun fel de estimări clare cu privire la numărul de colonişti înarmaţi care ar putea să se opună evacuării. Totuşi, între 30 şi 40% dintre coloniştii din Cisiordania ar putea fi consideraţi “ideologici”.

“Coloniştii ideologici”, conform lui Oded Eran, care a ocupat funcţia de şef al echipei israeliene de negociere în perioada 1999-2000, “sunt cei mai duri”. Într-un interviu pentru cartea mea, Eran a subliniat faptul că acest grup tinde să locuiască în interiorul Cisiordaniei. Din motive ideologice, un număr mic dintre ei ar putea lua legea în propriile mâini.

Un apel pentru evacuarea coloniilor ar putea duce la violenţe între colonişti şi IDF şi la violenţe între colonişti şi populaţia palestiniană. “Aceasta ar putea să fie o operaţiune lungă, dureroasă şi costisitoare”, a precizat Eran.

În 2010, Amos Harel, un corespondent militar pentru ziarul israelian liberal de limba engleză Haaretz, se întreabă dacă IDF a devenit cumva o armată de colonişti.

Harel a susţinut la acea vreme că, din cauza potenţialului pentru o nesupunere în masă în faţa unor astfel de ordine [de evacuare a coloniilor], politicienii şi ofiţerii seniori israelieni se codesc să ordone soldaţilor acţiuni împotriva coloniştilor. În prezent, în condiţiile afluxului continuu şi disproporţionat de recruţi colonişti în IDF, întrebarea devine şi mai apăsătoare.

Ar da un premier israelian un astfel de ordin, fără a sigur dacă acesta va fi implementat? Un astfel de ordin ar putea distruge unitatea Israelului, deja afectată de existenţa mai multor linii de surpare.

În prezent, greutatea incertitudinilor care plutesc deasupra unei soluţii cu două state pare să eclipseze beneficiile unei astfel de soluţii.

Viitorul? Tendinţele actuale se vor agrava. An după an, utilizarea IDF-ului pentru a evacua coloniştii va deveni tot mai problematică – iar evacuarea mai puţin probabilă.

Padraig O’Malley este un membru al John Joseph Moakley United States Courthouse, şi un profesor distins pentru pace şi reconciliere la Universitatea din Massachusetts, Boston.