Netanyahu respinge ultimatumul francez privind statalitatea palestiniană

Premierul israelian Benjamin Netanyahu a făcut apel duminică la o abordare mai “moderată” faţă de conflictul israeliano-palestinian, susţinând că iniţiativa pentru pace din partea francezilor nu face altceva decât să îi încurajeze pe palestinieni să evite compromisul.

Propunerea făcută vineri de ministrul francez de externe Laurent Fabius pentru o conferinţă internaţională a păcii a fost cel mai recent semnal de frustrare occidentală cu privire la absenţa unui progres către o soluţie cu două state, după ce în 2014 au fost suspendate negocierile intermediate de SUA.

Fabius a precizat că, dacă planul francez nu pune capăt impasului actual, atunci Parisul va recunoaşte statul Palestina.

Un astfel de pas ar genera temeri în Israel că alte state europene, care se opun de mult timp activităţilor sale de construire de colonii în teritoriile palestiniene ocupate, vor urma exemplul Franţei, susţine Reuters.

În remarci publice făcute cabinetului său, Netanyahu nu a respins în mod explicit noţiunea unei conferinţe internaţionale – un consilier al său a declarat că Israelul va examina o astfel de cerere după ce va fi primită una – dar a declarat în mod clar că detaliile raportate ale planului vor duce la blocarea lansării acestuia.

Netanyahu a declarat că “ameninţarea” cu recunoaşterea statului Palestinian, dacă eforturile pentru pace ale Franţei nu îşi ating obiectivul, reprezintă un stimulent pentru ca palestinienii să evite compromisul.

“Apreciez că va avea loc o 'dezmeticire' în legătură cu această chestiune”, a adăugat premierul israelian. “În orice caz, vom depune eforturi pentru a acţiona în acel aspect şi poziţia noastră este foarte clară: suntem pregătiţi să intrăm în negocieri directe, fără condiţii prealabile şi fără termeni dictaţi”.

Sâmbătă, preşedintele palestinian Mahmoud Abbas a aplaudat propunerea francezilor, susţinând la un summit african din Etiopia că “situaţia actuală nu mai poate continua.”

Dar Washingtonul a răspuns cu precauţie la mişcarea francezilor, susţinând că preferă în continuare ca Israelul şi palestinienii să ajungă la un acord prin discuţii directe.

Secretarul de stat american John Kerry l-a sunat pe Abbas şi cei doi au discutat despre iniţiativa franceză şi despre situaţia politică tensionată din regiune.

În timp ce sunt conştienţi de faptul că iniţiativa ar putea întâmpina probleme în privinţa implementării sale, oficialii francezi au declarat că Parisul are responsabilitatea de a acţiona acum faţă de activităţile israeliene de colonizare şi o perspectivă de inactivităţi, deoarece SUA se concentrează în prezent pe alegerile prezidenţiale din noiembrie 2016.

Şi, au mai precizat oficialii francezi, Netanyahu a mers cam departe când l-a acuzat pe secretarul general al ONU Ban Ki-moon de alimentare a terorismului, după ce acesta din urmă a declarat că Israelul este parţial vinovat pentru amplificarea valului de violenţe comise de palestinieni în ultimele 4 luni. Ban a înfuriat Israelul afirmând săptămâna trecută că “stă în firea omului să reacţioneze la ocupaţie”.

SUA şi Uniunea Europeană – cei mai apropiaţi aliaţi ai Israelului – au emis de asemenea critici neobişnuit de aspre la adresa regimului din Tel Aviv în ultimele săptămâni, reflectând frustrarea lor faţă de politicile guvernului de aripă dreaptă a lui Netanyahu.

Criticile – care au vizat în special cele aproximativ 250 de colonii ilegale din Cisiordania şi Ierusalimul de Est, unde locuiesc aproximativ 550.000 de evrei – au crescut speranţele palestinienilor că marile puteri ale lumii vor susţine în cele din urmă o rezoluţie ONU de condamnare a politicii israeliene.

Palestinienii doresc să creeze un stat în Gaza, Cisiordania şi Ierusalimul de Est, care au fost ocupate parţial de Israel după Războiul din Orientul Mijlociu din 1967. Palestina are un statut de observator nemembru la ONU şi steagul său a fost ridicat alături de steagurile statelor membre la sediul ONU din New York.

Suedia a devenit primul stat UE care a recunoscut statul Palestina în 2014. Un total de 136 de ţări membre ONU, în principal din Africa, America Latină şi Asia, au urmat exemplul suedezilor.