Preşedintele german la München. Critică SUA, Rusia şi China, dar joacă cu Rusia şi China

Serghei Lavrov împreună cu omologul său german, Frank-Walter Steinmeier
Serghei Lavrov împreună cu omologul său german, Frank-Walter Steinmeier (Sean Gallup/Getty Images)

Preşedintele Germaniei a luat, vineri, cuvântul, la conferinţa de securitate de la München, criticând indirect administraţia Trump, acuzând Washingtonul, China şi Rusia că provoacă neîncredere şi insecuritate globală prin competiţia între „marile puteri”, lucru care ar putea genera o nouă cursă de înarmare nucleară.

În deschiderea declaraţiilor la Conferinţa anuală de securitate de la München, preşedintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, a deplâns abordarea celor trei mari puteri în ceea ce priveşte afacerile globale şi, fără a-l pomeni direct pe Trump, a vorbit despre sloganul „make America great again”, motto-ul electoral al lui Donald Trump.

„'Great again'- chiar în detrimentul vecinilor şi partenerilor”, a declamat Steinmeier, fost ministru de externe social-democrat, criticat pentru apropierea de Rusia.

În calitate de ministru de externe în 2014, Steinmeier a fost pilonul aşa-numitului „consens de la München”, când liderii germani au declarat că Berlinul este gata să îşi asume mai multă responsabilitate în afacerile globale.

Iniţiativa a fost aplaudată de administraţia Obama, însă evoluţiile care au urmat la scurt timp - invadarea Crimeei şi dezordinea generată de ascensiunea influenţei Rusiei, valurile de migranţi, răsturnările din Orientul Mijlociu, apropierea periculoasă de China, demararea proiectului Nord Stream 2, etc. - au generat haos în relaţiile internaţionale în anii care au urmat.

Duble standarde

În ultimii ani, administraţia Trump a încercat în mod evident să tempereze tensiunile cu Rusia, pentru a putea adresa escaladarea războiului informaţional, economic şi politic cu China comunistă, care devine din ce în ce mai agresivă.

Acest lucru a generat probleme în Europa, care joacă oricum la două capete - pe de o parte permiţând creşterea influenţei Rusiei pe pieţele sale de energie şi a Chinei în economie, pe de altă parte declarându-se îngrijorată de agresivitatea Moscovei.

"Rusia ... a făcut din forţa militară şi schimbarea violentă a frontierelor pe continentul european mijloace politice, din nou", a spus el în textul unui discurs de deschidere a conferinţei.

"China ... acceptă dreptul internaţional doar în mod selectiv acolo unde nu contravine intereselor sale proprii", a spus Steinmeier. „Iar cel mai apropiat aliat al nostru, Statele Unite ale Americii, sub administraţia actuală, respinge ideea unei comunităţi internaţionale.”

Drept replică, a spus el, Germania ar trebui să crească cheltuielile cu apărarea pentru a contribui mai mult la securitatea europeană şi a-şi menţine alianţa cu Statele Unite, recunoscând că interesele Statelor Unite se îndepărtează de Europa, îndreptându-se către Asia.

Apoi, Ministrul german de externe, Heiko Maas, a spus într-o alocuţiune: „Germania este pregătită să se implice mai mult, inclusiv militar.

Declaraţiile lui Maas vin în contradicţie directă cu realitatea din teren - armata germană fiind într-o stare avansată de disfuncţionalitate. Luna trecută, în presa germană a izbucnit un scandal apărut la cele mai mari exerciţii militare ale NATO din ultima perioadă, când efectivul de tancuri germane nefuncţionale a devenit atât de mare încât ofiţerilor germani li s-a cerut să conducă propriile autovehicule în timpul manevrelor, pe post de blindate.

Pentru starea deplorabilă a infrastructurii germane este acuzată inclusiv Ursula von der Leyen.

„Dar să nu restrângem discuţia la o singură întrebare. Puterea alianţei noastre nu se măsoară doar în euro sau dolari”, a adăugat el, răspunzând presiunii Statelor Unite asupra Germaniei pentru a-şi creşte cheltuielile cu apărarea.

„Numai împreună avem puterea economică, potenţialul militar şi ideile de ordine politică necesare pentru apărarea ordinii mondiale bazate pe reguli.”

Steinmeier a cerut o politică europeană pentru Rusia „care nu se limitează doar la condamnarea declaraţiilor şi a sancţiunilor”.

Europa, a adăugat el, „trebuie să-şi găsească propriul echilibru cu China între intensificarea concurenţei dintre sisteme şi necesitatea cooperării.”

Germania este primul mare investitor occidental care s-a grăbit, în anii 90 să intre pe piaţa Chinei, controlată de Partidul Comunist.

Profiturile imense obţinute prin exploatarea forţei de muncă extrem de ieftină a supuşilor regimului comunist, a generat o competiţie între marile corporaţii de pe ambele maluri ale Atlanticului, spre sfârşitul anilor 90. Totul a culminat cu acceptarea Chinei în Organizaţia Mondială a Comerţului, în ciuda nerespectării multor clauze legate de onestitatea practicilor comerciale şi financiare.

Acum, la aproape două decenii, atât economiile americane, cât mai ales cea germană, sunt complet dependente de cea chineză, care la rândul ei este ameninţată de o bulă enormă a datoriilor şi - mai nou - de evoluţia coronavirusului Wuhan care va vătăma a doua economie mondială a lumii.