Preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine: Circa 10-15% din importul de miere în România este surogat din China (interviu)

Asociaţia Crescătorilor de Albine (ACA) din România a organizat, joi, la sediul instituţiei, o dezbatere cu tema “România apicolă 2013. Necesităţi, tendinţe şi strategii de dezvoltare a sectorului apicol”. Seminarul a fost un preambul pentru cea de-a VIII-a ediţie a Târgului Naţional al Mierii, care se va desfăşura în perioada 19-21 aprilie, pe platforma ACA/ICD Apicultură din Bucureşti.

Temele abordate în dezbaterea ce a avut loc la sediul ACA din Capitală s-au concentrat pe problemele cu care se confrunta sectorul apicol din România, necesităţile de susţinere din partea statului, dar şi de finanţare din partea sectorului privat, inclusiv necesitatea stabilirii unor contacte mai strânse între reprezentanţii statului şi apicultori, precum şi posibilitatea lansării unui plan de dezvoltare durabilă în domeniul apicol similar celui din Franţa.

Invitatul special al evenimentului a fost Gilles Raţia, preşedintele Federaţiei Internaţionale a Asociaţiilor Apicultorilor – Apimondia, care a susţinut o prezentare referitoare la aspecte legate de finanţarea apiculturii din Franţa, problemele actuale din apicultura mondială, cât şi alte subiecte de interes din domeniu.

Cu acest prilej, un reporter Epoch Times a stat de vorbă cu ing. Ioan Fetea, preşedintele ACA România.

Prin urmare, Ioan Fetea a declarat, pentru publicaţia noastră, că autorităţile române precum Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), Protecţia Consumatorului şi chiar Guvernul ar trebuie ca “prin toate pârghiile pe care le are” să asigure o bună informare a românilor în legătură cu surogatele de miere de pe piaţă care sunt importate din China şi Argentina.

Totodată, preşedintele ACA a mai avertizat asupra faptului că aproximativ 10-15% din mierea importată în România este surogat importat din China şi Argentina, cu toate că ţara noastră ocupă locul al patrulea în producţia de miere, după Spania, Germania şi Ungaria.

Ing. Ioan Fetea mai susţine că, deşi calitatea mierii româneşti a fost certificate în mai multe rânduri, România luând în Argentina “pe plan mondial premiu pentru cea mai bună miere de salcâm” şi alte trei medalii în Europa, consumul acestui produs în România este de 400-450 de grame pe om/anual, producţia fiind de circa 20.000 de tone/an.

Epoch Times redă pentru cititorii noştri interviul integral cu preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România, Ioan Fetea.

***

Reporter Epoch Times: În cadrul evenimentului aţi declarat că mierea ar trebui să fie un produs al cărei TVA să scadă, lucru ce va duce la o creştere a consumului de miere. Care ar trebui să fie procentul de scăderea în opinia dumneavoastră?

Ioan Fetea: Ar trebui să fie la 9%, ca la pâine.

Deci dacă acest proiect pe care Asociaţia Crescătorilor de Albine din România (ACAR) îl susţine, veţi cere acest lucru ministerului Agriculturii?

Absolut. Noi avem depus la minister acest proiect care prevede ca TVA să fie de 9% pentru miere, plus alte strategii de sprijinire a domeniului apicol. Noi avem o albină bună, adaptată şi vrem să fim sprijiniţi pentru evitarea importurilor de material biologic. Cerem să protejăm producţia internă de miere pentru că importăm 10-15% din consum fără taxe vamale şi sunt distribuite pe piaţă fel şi fel de surogate de miere. Nu mă refer la ceea ce vine din UE, ci din China şi Argentina, iar ceea ce găsim pe rafturi este o bătaie de joc.

Văd miere de salcâm jumătate cristalizată, jumătate de culoarea pantofului. Eu mai intru în magazine şi mă uit la un borcan de miere pe care scrie că este de salcâm, dar din care jumătate este cristalizată, iar cealaltă jumătate are o culoare ca şi pantoful. Adică despre ce vorbim? Acela nu este salcâm, dar nimeni nu vede lucrurile acestea.

Prin urmare o parte din mierea pe care o găsim la raft în supermarket-uri este falsificată?

Absolut. Cred că ANSVSA trebuie să îşi facă treaba, la fel şi Protecţia Consumatorului, respectiv Guvernul, prin toate pârghiile pe care le are.

Aţi primit sprijin din partea ministerului pentru reducerea Taxei pe Valoare Adăugată la miere?

Nu, n-am primit nimic. A fost o amăgeală. Eu, în patru ani, pe toţi miniştrii pe care i-am prins, am discutat şi personal şi în scris, dar degeaba.

Cele două proiecte de lege despre care vorbeaţi şi la simpozionul de astăzi, unul care modifică legea apiculturii, nr. 89/1998, şi altul care prevede aplicarea legii 509/2006 prin care să fie introdusă mierea în şcoli, credeţi că Parlamentul va adopta şi, respectiv implementa în aceste luni sau măcar până la finele acestui an?

La Senat luni vom discuta cele două proiecte de lege care n-au diferenţe semnificative de conţinut, ci doar de formă. Dar există astăzi o luptă între noi, ACA, pentru că a noastră era legea apiculturii, şi Ministerul Agriculturii care şi-a găsit un susţinător al altui proiect, iar ministerul a aderat la acel proiect şi acum ne luptăm în Senat. Vă daţi seama cu ce ne luptăm, cu Ministerul Agriculturii. E păcat, pentru că este un grup de producători, format din 5-10 membri. Eu îi respect pe toţi. Nu este nicio problemă, dar noi am făcut acea lege şi Asociaţia reprezentativă.

Deci ACA deţine 65-75% şi avem 900.000 de familii de albine, din 1,25 milioane înregistrate în prezent în România. Nu este nicio problema. Este foarte bine că apar şi alte grupuri, alte forme asociative. Este loc, atâta timp cât nu promovezi interese grup, ci toate interesele apicultorilor, pentru că, dacă vă daţi seama că într-un proiect de lege unde apare la articolul 11 ca ACA să predea patrimoniul dobândit înainte de ’89 altor forme asociative care l-au folosit destul până acum. Dar despre ce vorbim? Facem o nouă naţionalizare? Iar acel patrimoniu nu s-a făcut din donaţii sau din subvenţii, s-a făcut din achiziţia economică. Este munca noastră, a combinatului, a institutului, a societăţilor judeţene. Nu există un certificate de cineva donat ca să se facă ceva în acest patrimoniu şi atunci ce discuţii să avem, despre ce să vorbim?

Da, noi vrem să vorbim despre albine şi despre apicultor, nu despre grupuri de interese sau alte interese care nu au nimic cu apicultura.

De asemenea, vrem introducerea mierii în şcoli prin Legea 506/2009, care este deja promulgată, pentru creşterea consumului de miere. Atâta timp cât consumul intern de miere nu va creşte, nici preţurile apicultorilor nu vor creşte şi suntem dependenţi mai mult de 50% de exporturi. Consumul în România este de 400-450 de grame pe om/ anual, iar legea este o oportunitate de a creşte acest consum. Din păcate a fost transferată în curtea consiliilor judeţene şi locale, care nu au bani pentru aşa ceva.

Puteţi să ne vorbiţi, vă rog, şi despre impozitarea apicultorilor şi noile norme de impozitare?

Dacă vom stopa importul, acel 10-15% de surogate care intră în ţară şi care nu se regăsesc etichetate nicăieri pe raft, încât consumatorul nu poate alege distinct. Să scrie că este miere românească sau, în caz contrar, să scrie că este miere din China, dacă vrea să cumpere din aceea. Deci nu i se dă posibilitatea să ştie ce consumă, să fie informat.

Impozitarea a fost făcută tot aşa, în trei zile, fără nicio consultare, fără nimic. S-au stabilit nişte niveluri (potrivit modificările aduse Codului Fiscal, sunt scutiţi de plata impozitului pe venit apicultorii care deţin până în 50 familii de albine. În cazul celor care au între 50 şi 100 de familii, norma de venit stabilită de guvern este 70 lei / familie şi 98 de lei pentru cei care au peste 100 de familii - n.r.) şi s-a pornit de la un nivel de venit de 300 de lei pe familia de albine pe an, iar anul trecut nu s-a făcut niciun milion. Deci venituri totale pe familie. În impozitarea de acum s-au stabilit nişte nivele de venit impozabile, pentru că s-a pornit de acolo şi s-au făcut nişte cheltuieli şi au zis că net rămâne cam 70 de lei la cele între 50 şi 100 de familii de albine, iar peste nivelul de venit la peste 100 de fanilii s-a stabilit suma de 98 de lei.

Ori ce înseamnă asta? De exemplu la oaie, dacă aveai peste un anumit efectiv scădea progresiv acel nivel de venit, iar la noi creşte. Până la urmă se va impozita acel venit de 70 de lei şi respective 98 de lei cu 16% acel impozit plus 5,5% cât este contribuţia la fondul de sănătate. Mi se pare foarte mult. Este aberant. Am avut o discuţie cu un domn secretar de stat. Mi s-a promis că va creşte nivelul de impozitare de la 50 de familii la 75 şi că acel nivel de venit va scădea şi va reprezenta doar 9 lei cu acea contribuţie.

Deci 9 lei am avut în discuţie, ca să scădem de la 11 lei şi 15 lei cât era la peste 100 de familii de albine, să ajungem la cei 9 lei în care să se regăsească şi cei 16% şi cei 5,5%, dar nu s-a modificat ordonanţa nici astăzi. Sigur că domnia să ne-a promis. Am înţeles că au fost discuţii. Urmează să se întâlnească cele două Camere în plen şi să discute aceste propuneri.

Deci acest nivel de impozit ar fi unul rezonabil. Nu ar fi foarte bun nici acesta, dar decât aşa de mare, cum este în prezent, ar fi mulţumitor şi acesta. Idealul ar fi ajungerea de fapt la 7 lei pe familia de albine, fără acea contribuţie de sănătate. Este mulţumitor. Este sub un kilogram de miere.

Aţi precizat la un moment dat, în cadrul dezbaterii, că nu s-a ajuns până la ora actuală la numărul de familii de albine pe care l-am avut înainte de 1989. Ce credeţi că ar trebui făcut pentru creşterea efectivului de albine?

Trebuie promovată această activitate, fie prin fonduri, trebuie finanţată şi făcută interesantă pentru potenţiali apicultori. În ultimii 3-4 ani chiar a avut loc o creştere semnificativă pentru ca aceste fonduri, datorită Programului Naţional Apicol, care va continua şi în 2016 şi în 2019.

Totuşi să facem referire la o familie de albine. La o familie de albine se vând facturi şi aproape jumătate din fondurile Programului Naţional Apicol din 7 milioane de lei cât sunt pe Programul Naţional anual, merg pe familii de albine. Dar cine crede că într-un judeţ în doi ani s-au vândut toate familiile de albine? Hai să fim serioşi.

Sigur că noi am făcut adrese şi la APIA şi la Ministerul Agriculturii ca să se facă controale efective în teren, să se vadă dacă Fetea a cumpărat 100 de familii de albine. Le are sau le are numai în acte? Asta nu se face şi atunci sigur că acei “băieţi deştepţi” vor profita în continuare de fonduri, iar apicultorul correct, serios, apicultorul adevărat nu mai este interesat de aceste fonduri pentru că anul trecut Programul Naţional Apicol a decontat cam 50% din cheltuielile pe care le-a făcut. Deci din cauza acestor furturi. Că ne place, că nu ne place, asta se întâmplă.

Lucraţi deja la noul Program Naţional Apicol?

La noul program am avut deja o discuţie şi vor rămâne cam aceleaşi măsuri. Tot aşa, mi se pare un abuz să dai fonduri pentru formele asociative. Programul Naţional Apicol a fost făcut pentru apicultori, nu pentru forme asociative. Acum se vor da bani, de ordinul cât se vor da, pentru formele asociative, pentru munca de secretariat. Mi se pare o aberaţie şi un furt din buzunarul apicultorului.

Şi nu puteţi negocia, având în vedere că mai veţi mai avea întâlniri cu Ministerul Agriculturii?

Ce se întâmplă? Dacă Ministerul Agriculturii cheamă într-o zi 100 sau 200 de forme asociative şi toţi avem dreptul la un vot, nu se ţine cont de reprezentare. Când ridicăm mâna noi suntem împotrivă, ceilalţi sunt pentru, fiindcă noi n-avem nevoie de aceste fonduri. Noi avem oameni în toată ţara care sunt plătiţi. Avem activitate economică şi nu ne mai trebuie pentru munca de secretariat nişte bani.

S-a mai trecut acolo un lucru bun, zic eu, polenizarea, dar la polenizare, aşa cum în toată Europa şi nu numai în Europa nu plăteşte statul nicăieri. O plăteşte beneficiarul activităţii acestei exploataţii agricole. Şi în România se plăteşte la fel, fie din Moldova unde sunt exploataţii puternice, fie în Balta Brăilei, în insula mare. Sigur că timpul va rezolva şi această problemă, doar că trebuie să avem exploataţii agricole puternice economic care îşi permit să finanţeze şi să plătească această activitate de polenizare a albinelor.

Sumele vor fi similare?

Nu s-a discutat încă. Totuşi, crescând numărul de programe subvenţionate sigur că trebuie alocate fonduri suplimentare. Încă nu se ştie exact care vor fi sumele pe Programul Naţional Apicol. S-au discutat doar direcţiile de finanţare.

Revenind la acea lege deja promulgată, dar care nu a fost aplicată, referitoare la consumul mierii în şcoli, credeţi că dacă ea ar fi introdusă ar duce la o creştere a consumului de miere pe cap de locuitor în România? În prezent cât este consumul?

Este sub 500. Este între 400 şi 450 de grame. Tocmai de aceea noi am promovat această lege, pentru că era o oportunitate, iar un copil care consumă la şcoală nişte miere sau o duce acasă caserola, o vede şi fratele său, o văd şi părinţii şi decid să ia mai multă, să consume şi ei, pentru că îşi dau seama de virtuţile acestui produs. Atâta timp cât nu s-a dorit acest lucru, deşi legea există şi astăzi şi a fost promulgată, s-a transferat responsabilitatea în curtea consiliilor locale sau consiliilor judeţene, care n-au fonduri pentru aşa ceva.

Chiar am vorbit cu preşedinţi de consilii judeţene, care au spus că pentru ei ar fi mult mai bine cu mierea, pentru că vine într-o cantitate dozată, iar locul de depozitare este mai mic şi nu apar probleme cu alterarea, cu transportul. Aceşti factori le crează multe greutăţi. Aşteptăm să vedem dacă se va introduce această lege. Noi sigur că facem presiuni, intervenim, dar să vedem ce se va rezolva în continuare. În fiecare trimitem Ministerului Agriculturii adrese peste adrese şi discutăm.

Ce altă măsură ar trebui luată pentru creşterea consumului de miere în România, având în vedere că suntem o ţară cu o bună producţie de miere, dar avem un consum mic în rândul populaţiei?

Chiar dacă domnul Gilles Raţia (preşedintele Federaţiei Internaţionale a Asociaţiilor Apicultorilor – APIMONDIA – n.r.) nu a recunoscut că mierea noastră este de cea mai bună calitate, România are aceste medalii care certifică de fapt calitatea mierii româneşti. Dacă în Argentina am luat pe plan mondial premiu pentru cea mai bună miere de salcâm din lume, dacă dincoace, în Europa, am luat la fel trei medalii, este o recunoaştere pentru că acolo vin peste 100 de ţări. Toate aceste state participă la concursul de produse şi dacă mierea noastră a ieşit cea mai bună, înseamnă că este cea mai bună.

Sigur, dacă reducem aceste cheltuieli cu TVA, dacă introducem mierea în şcoli şi dacă vom stopa importul, acel 10-15% de surogate care intră în ţară şi care nu se regăsesc etichetate nicăieri pe raft, încât consumatorul nu poate să aleagă distinct. Să scrie că este miere românească sau, în caz contrar, să scrie că este miere din China, dacă vrea să cumpere din aia. Deci nu i se dă posibilitatea să ştie ce consumă, să fie informat. Eu zic că astea ar rezolva problema.