Politolog: Ciolacu se lasă ispitit de ispita puterii absolute

Politologul Ioan Stanomir a opinat, într-o intervenţie la Digi24, că pe măsură ce ne depărtăm de înfrângerea suferită la prezidenţiale, PSD revine la principalul său instinct - acela de a deţine puterea în integralitatea ei.

Jurnalistă: În acest moment credeţi că PNL îi caută un contra-candidat lui Georgescu, pe de-o parte, şi unul lui Marcel Ciolacu, pe de altă parte? Cum vedeţi?

Ioan Stanomir: Domnul Marcel Ciolacu a redevenit prim-ministru, din păcate sau din fericire, în urma votului de la alegerile parlamentare şi în urma votului dat de colegii parlamentari. Preşedintele Iohannis se află în continuare la Palatul Cotroceni, în urma deciziei pe care a luat-o Curtea Constituţională. Putem discuta foarte mult pe această temă.

Eu nu am fost niciodată, cum ştiţi, un avocat necondiţionat al preşedintelui Iohannis, dar cred că principala datorie a lui Klaus Iohannis, cât va mai fi Preşedinte, este să-şi onoreze mandatul de Preşedinte. Principala datorie a Preşedintelui este dublă: de a clarifica în sine motivele anulării alegerilor şi de a milita cu cea mai mare fermitate pentru organizarea lor cu rapiditate, în termenul stabilit de Constituţie!

Cât priveşte campania electorală, aici este clar că PSD este într-o poziţie de duplicitate, pentru că PSD avea nevoie de acea umbrelă a candidatului unic, în clipele în care memoria turului întâi era încă vie. Pe măsură ce ne depărtăm de acel tur întâi, PSD revine la primul său instinct, principalul său instinct, de a deţine puterea în integralitatea ei.

Dacă-mi permiteţi o observaţie cu titlu personal, eu cred că PSD comite o eroare, iar domnul Marcel Ciolacu se lasă ispitit de ispita puterii absolute. Eu cred că PSD a avut parte de momente fericite sub Klaus Iohannis şi ar avea parte de momente fericite în statutul de majoritate sub orice Preşedinte comod pe care l-ar alege cu complicitatea altor partide.

În ceea ce priveşte PNL, aici chestiunile sunt foarte complicate. Eu, nefiind un expert în viaţa partidelor, pot doar să observ de la distanţă. Crin Antonescu revine în viaţa politică activă după un deceniu, iar această revenire, sigur, este de natură să pună foarte multe semne de întrebare. Nimeni nu contestă calităţile politice ale domnului Crin Antonescu. Unii contestă doar trecutul domniei sale şi rolul în puciul constituţional din 2012. Dar asta este o cu totul altă problemă!

Nicuşor Dan rămâne în continuare un candidat, dar în condiţiile în care se doreşte, la nivelul coaliţiei, să existe un candidat unic, domnia sa nu poate candida simultan decât împotriva domnului Georgescu sau a înlocuitorului domnului Georgescu şi a candidatului acestei coaliţii.

V-aş semnala cu toată modestia că fragmentarea voturilor este una dintre explicaţiile evenimentelor din noiembrie-decembrie de la noi.

Pentru că s-a intrat în turul al doilea, vă reamintesc, cu procente foarte scăzute, neobişnuit de scăzute pentru istoria noastră politică şi observ cu tristeţe că această coaliţie eterogenă şi, aş spune, destul de selectivă în aplicarea criteriilor de austeritate, este pe cale să comită nişte greşeli şi să alimenteze exact acel tip de nemulţumire care nu este limitată la votanţii domnului Georgescu.