Noii Rasputini: Misticismul împotriva ştiinţei favorizează autocraţia în întreaga lume [Analiză The Atlantic]
Jurnalista Anne Applebaum, istoric şi laureată a premiului Pulitzer, a publicat, în The Atlantic, o analiză cuprinzătoare ce vizează era schimbărilor rapide în care trăim, schimbări uneori nerecunoscute: economice, politice, demografice, educaţionale, sociale şi, mai presus de toate, informaţionale.
Potrivit jurnalistei, noi trăim într-o cacofonie permanentă, în care mesaje contradictorii, de dreapta şi de stânga, adevărate şi false, ne apar permanent pe ecrane.
De asemenea, Applebaum şi-a dedicat o parte semnificativă din analiză lui Călin Georgescu şi soţiei sale, Cristela, despre care susţine că, deşi este foarte tentant ca cei doi să fie descrişi ca fiind "extremă dreaptă", această terminologie nu prea surprinde cine sau ce reprezintă ei.
Jurnalista îl descrie pe Georgescu ca fiind un “mistic New Age cu aparenţă blândă care l-a lăudat pe Ion Antonescu” şi “i-a numit eroi naţionali atât pe Antonescu, cât şi pe liderul de dinainte de război al Gărzii de Fier” - nume sub care mai este cunoscută şi Mişcarea Legionară.
În continuare, redăm integral analiza jurnalistei Anne Applebaum:
Pinii îngheţaţi străjuiesc marginea unui lac îngheţat. Cade zăpada; pe fundal se aude muzică spa. Un bărbat cărunt cu o faţă plăcută stă pe malul lacului. Începe să se dezbrace. Se duce să înoate, explică el, pentru a-şi demonstra credinţa şi opoziţia faţă de ştiinţă, faţă de tehnologie, faţă de modernitate. "Nu am nevoie de Facebook; nu am nevoie de internet; nu am nevoie de nimeni. Am nevoie doar de inima mea", spune el. În timp ce înoată pe lac, aparent nefiind deranjat de frig, el continuă: "Am încredere în sistemul meu imunitar pentru că am deplină încredere şi credinţă în creatorul său, în Dumnezeu. Imunitatea mea face parte din suveranitatea fiinţei mele".
Acesta este Călin Georgescu, omul care şi-a şocat compatrioţii când a câştigat primul tur al alegerilor prezidenţiale din România pe 24 noiembrie, deşi cu greu a fost înregistrat în sondajele de opinie şi şi-a desfăşurat campania aproape în întregime pe TikTok, unde regulile platformei, aparent menite să limiteze sau să reglementeze mesajele politice, nu par să-l fi constrâns. Dimpotrivă, el a folosit tacticile pe care mulţi influenceri din social media le folosesc pentru a atrage algoritmul TikTok. Uneori a adăugat muzică de pian suavă, melancolică, implorând oamenii să "voteze cu sufletul".
Alteori a folosit subtitrări pop-up, iluminare dură, culori fluorescente şi muzică electronică, făcând apel la o "renaştere naţională" şi criticând forţele secrete care ar fi încercat să facă rău românilor.
"Ordinul de a ne distruge locurile de muncă a venit din exterior", spune el într-un videoclip. Într-un altul, el vorbeşte despre "mesaje subliminale" şi controlul gândirii, vocea sa fiind însoţită de imagini cu o mână care ţine sforile păpuşilor. În lunile premergătoare alegerilor, aceste videoclipuri au adunat mai mult de un milion de vizualizări.
În altă parte, acest mistic New Age cu aparenţă blândă l-a lăudat pe Ion Antonescu, dictatorul român din timpul războiului care a conspirat cu Hitler şi a fost condamnat la moarte pentru crime de război, inclusiv pentru rolul său în Holocaustul românesc. El i-a numit eroi naţionali atât pe Antonescu, cât şi pe liderul de dinainte de război al Gărzii de Fier, o mişcare antisemită violentă. S-a întâlnit de două ori cu Alexandr Dughin, ideologul fascist rus, care a postat pe X o declaraţie (ulterior ştearsă) potrivit căreia "România va fi parte a Rusiei".
Şi, în acelaşi timp, Georgescu laudă calităţile spirituale ale apei. "Nu ştim ce este apa", a spus el; "H₂O nu înseamnă nimic". De asemenea, "Apa are memorie, iar noi îi distrugem sufletul prin poluare" şi "Apa este vie şi ne trimite mesaje, dar noi nu ştim să le ascultăm". El crede că băuturile carbogazoase conţin nanocipuri care "intră în tine ca într-un laptop". Soţia sa, Cristela, produce videoclipuri pe YouTube despre vindecare, folosind termeni precum acidoză limfatică şi metabolismul calciului pentru a-şi susţine punctul de vedere.
Ambii promovează, de asemenea, "pacea", un obiectiv vag care pare să însemne că România, care se învecinează cu Ucraina şi Moldova, ar trebui să nu mai ajute Ucraina să se apere împotriva invadatorilor ruşi.
"Războiul nu poate fi câştigat prin război", a scris Cristela Georgescu pe Instagram cu câteva săptămâni înainte de începerea votului. "Războiul distruge nu doar fizic, distruge INIMI". Nici ea şi nici soţul său nu menţionează ameninţările la adresa securităţii României care ar creşte exponenţial în urma unei victorii ruseşti în Ucraina, nici costurile economice, criza refugiaţilor şi instabilitatea politică ce ar urma.
Este demn de remarcat faptul că, deşi Călin Georgescu a susţinut că nu a cheltuit niciun ban pentru această campanie, guvernul român susţine că cineva a plătit ilegal utilizatorilor TikTok sute de mii de dolari pentru a-l promova pe Georgescu şi că persoane necunoscute din exterior au coordonat activitatea a zeci de mii de conturi false, inclusiv unele care s-au dat drept instituţii de stat, care l-au susţinut.
De asemenea, hackeri, suspectaţi a fi ruşi, au efectuat peste 85.000 de atacuri cibernetice asupra infrastructurii electorale din România.
La 6 decembrie, ca răspuns la constatările guvernului român cu privire la atacurile ruseşti "agresive" şi la încălcări ale legislaţiei electorale româneşti, Curtea Constituţională a României a anulat alegerile şi a anulat rezultatele primului tur.
În această combinaţie ciudată—nostalgia pentru Garda de Fier, trolii ruşi şi acel tip de baliverne despre wellness asociate mai des cu Gwyneth Paltrow - cine sunt mai exact soţii Georgescu? Cum să îi clasificăm?
Oricât de tentant ar fi să îi descriem ca fiind de "extremă dreaptă", această terminologie demodată nu prea surprinde cine sau ce reprezintă ei.
Termenii "de dreapta" şi "de stânga" provin din Revoluţia franceză, când nobilimea, care căuta să păstreze status quo-ul, stătea în partea dreaptă a Adunării Naţionale, iar revoluţionarii, care doreau o schimbare democratică, stăteau în partea stângă. Aceste definiţii au început să ne dezamăgească acum un deceniu, când o parte a dreptei, atât în Europa, cât şi în America de Nord, a început să susţină nu prudenţa şi conservatorismul, ci distrugerea instituţiilor democratice existente. În noua sa formă, extrema dreaptă a început să semene cu vechea extremă stângă. În unele locuri, cele două au început să fuzioneze.
Atunci când teoriile conspiraţiei şi leacurile fără rost sunt acceptate pe scară largă, conceptele de vinovăţie şi criminalitate bazate pe dovezi dispar şi ele rapid.
Acum conturul unei mişcări politice populare devine din ce în ce mai clar, iar această mişcare nu are nicio legătură cu dreapta sau stânga, aşa cum le cunoaştem. Filosofii Iluminismului, a căror credinţă în posibilitatea unor state democratice bazate pe lege ne-a dat atât Revoluţia Americană, cât şi Revoluţia Franceză, s-au revoltat împotriva a ceea ce ei numeau obscurantism: întuneric, obscuritate, iraţionalitate.
Dar profeţii a ceea ce am putea numi acum Noul Obscurantism oferă exact aceste lucruri: soluţii magice, o aură de spiritualitate, superstiţie şi cultivarea fricii. Printre aceştia se numără şarlatani din domeniul sănătăţii şi influenceri care şi-au dezvoltat ambiţii politice, fani ai mişcării cvasi-religioase QAnon şi ai spin-off-urilor sale de tip Pizzagate; şi membri ai diferitelor partide politice din întreaga Europă, care sunt pro-Rusia şi anti-vaccin şi, în unele cazuri, promotori ai naţionalismului mistic.
Acest nou obscurantism a afectat acum cele mai înalte niveluri ale politicii americane. Atât străinilor, cât şi americanilor le-a fost greu să explice ideologia reprezentată de unele dintre nominalizările iniţiale ale Cabinetului lui Donald Trump, şi pe bună dreptate. Deşi Trump a câştigat realegerea ca republican, nu a existat nimic tradiţional "republican" în nominalizarea lui Tulsi Gabbard pentru funcţia de director naţional al serviciilor de informaţii (DNI).
Gabbard este o fostă democrată progresistă cu legături de-o viaţă cu Fundaţia Science of Identity, o sectă desprinsă din mişcarea Hare Krishna. La fel ca fostul moderator de la Fow News Tucker Carlson, ea este, de asemenea, o apologetă a dictatorului rus Vladimir Putin şi a dictatorului recent destituit din Siria, Bashar al-Assad.
Mai degrabă decât conservatorismul aşa cum este înţeles în mod convenţional, această mulţime şi omologii săi internaţionali reprezintă fuziunea mai multor tendinţe care s-au contopit de ceva timp. Vânzătorii ambulanţi de suplimente vitaminice şi leacuri COVID nedovedite se amestecă acum - nu întâmplător - cu admiratorii declaraţi ai Rusiei lui Putin, în special cei care cred în mod eronat că Putin conduce o "naţiune creştină albă". În realitate, Rusia este multiculturală, multirasială şi, în general, ireligioasă, iar trolii săi promovează scepticismul faţă de vaccinuri, precum şi minciunile despre Ucraina.
Fanii prim-ministrului ungar Viktor Orban - un autocrat care şi-a sărăcit ţara, în prezent una dintre cele mai sărace din Europa, îmbogăţindu-şi în acelaşi timp familia şi prietenii - fac cauză comună cu americanii care au încălcat legea, au ajuns la închisoare, au furat din propriile organizaţii caritabile sau au hărţuit femei. Şi nu este de mirare: Într-o lume în care teoriile conspiraţiei şi leacurile fără rost sunt larg acceptate, conceptele de vinovăţie şi criminalitate bazate pe dovezi dispar şi ele rapid.
Printre adepţii acestei noi mişcări politice se numără unii dintre cei mai puţin bogaţi americani. George O'Neill Jr, un moştenitor Rockefeller care este membru al consiliului de administraţie al revistei The American Conservative, a apărut la Mar-a-Lago după alegeri; O'Neill, care a fost un apropiat al Mariei Butina, agentul rus deportat în 2019, a promovat-o pe Gabbard cel puţin din 2017, donând pentru campania ei prezidenţială din 2020, precum şi pentru cea a lui Kennedy din 2024.
Elon Musk, miliardarul care şi-a folosit platforma de social-media, X, pentru a da un impuls algoritmic unor poveşti despre care se crede că sunt false, a reuşit să îşi aroge un rol guvernamental. O'Neill, Musk şi traficanţii de criptomonede care s-au înghesuit la Trump fac asta pentru bani?
Sau chiar cred în ideile conspiraţioniste şi uneori antiamericane pe care le promovează? Poate una, poate alta, poate ambele. Dacă motivaţiile lor sunt cinice sau sincere contează mai puţin decât impactul lor, nu doar în SUA, ci în întreaga lume. În bine sau în rău, America dă exemple pe care alţii le urmează.
Alte civilizaţii au trecut prin momente ca acesta. Pe măsură ce imperiul lor a început să decadă în secolul al XVI-lea, veneţienii au început să apeleze la magie şi să caute modalităţi rapide de a se îmbogăţi. Misticismul şi ocultismul s-au răspândit rapid în ultimele zile ale Imperiului Rus.
Sectele ţărăneşti promovau credinţe şi practici exotice, inclusiv anti-materialismul, autoflagelarea şi auto-castrarea. Aristocraţii din Moscova şi Sankt Petersburg au apelat la teosofie, o amestecătură de religii mondiale al cărei inventator de origine rusă, Helena Blavatsky, a adus în Statele Unite credinţa sa hindusă-budistă-creştină-neoplatonică.
Aceeaşi atmosferă febrilă şi emoţională care a produs aceste mişcări l-a propulsat în cele din urmă în palatul imperial pe Rasputin, un ţăran care pretindea că are puteri magice de vindecare. După ce a convins-o pe împărăteasa Alexandra că poate vindeca hemofilia fiului ei, a devenit în cele din urmă consilier politic al ţarului.
Influenţa lui Rasputin a produs, la rândul său, un fel de isterie mai largă.
În momentul izbucnirii Primului Război Mondial, mulţi ruşi erau convinşi că forţele întunecate - tyomnye sily- controlau în secret ţara. "Puteau fi lucruri diferite pentru oameni diferiţi - evrei, germani, francmasoni, Alexandra, Rasputin şi camarila de la curte", scrie Douglas Smith, unul dintre biografii lui Rasputin. "Dar se credea că ei erau adevăraţii stăpâni ai Rusiei". După cum spunea un teosofist rus: "Chiar există inamici care otrăvesc Rusia cu emanaţii negative".
Înlocuiţi forţele întunecate cu statul paralel, şi cât de diferită este această poveste de a noastră? La fel ca ruşii din 1917, trăim într-o eră a schimbărilor rapide, uneori nerecunoscute: economice, politice, demografice, educaţionale, sociale şi, mai presus de toate, informaţionale.
Şi noi trăim într-o cacofonie permanentă, în care mesaje contradictorii, de dreapta şi de stânga, adevărate şi false, ne apar permanent pe ecrane. Religiile tradiţionale sunt în declin pe termen lung. Instituţiile de încredere par să eşueze. Techno-optimismul a făcut loc techno-pesimismului, o teamă că tehnologia ne controlează acum în moduri pe care nu le putem înţelege. Iar în mâinile noilor obscurantişti - care promovează în mod activ frica de boală, frica de război nuclear, frica de moarte - teama şi anxietatea sunt arme puternice.
