Poate mecanica cuantică să explice sincronicitatea?

Universul este plin de mistere care schimbă cunoştinţele noastre actuale. În colecţia ''Dincolo de Ştiinţă'', Epoch Times adună poveşti despre aceste fenomene ciudate cu scopul de a stimula imaginaţia şi de a deschide posibilităţi necunoscute până acum. Sunt ele adevărate? Dumneavoastră decideţi.

Când apar coincidenţe surprinzătoare pare că suntem conectaţi cu lumea din jurul nostru într-un mod misterios. De exemplu, te gândeşti la o melodie pe care nu ai mai auzit-o de ani buni, şi, în timp ce ai gândul ăsta, auzi cântecul la radio. În acest caz se creează impresia că mintea este conectată la lumea din jurul tău – este o coincidenţă care apare între o stare mentală şi o stare fizică.

Coincidenţele au loc, de asemenea, între psihicul a două persoane. De exemplu, dvs. şi prietenul dvs. vă cumpăraţi, în acelaşi timp, tricouri identice fără să ştiţi.

"Sincronicitatea este un fenomen caracterizat printr-o coincidenţă semnificativă care apare între o stare mentală (subiectivă) şi un eveniment din lumea exterioară (obiectiv)", au explicat dr. Francois Martin, din cadrul Laboratorului de Fizică Teoretică de la Universitatea din Paris, şi dr. Federico Carminati, fizician la Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN), într-o lucrare intitulată Syncronicity, Quantum Information and the Psyche ("Sincronicitatea, informaţia cuantică şi psihicul"), publicată în Jurnalul de Cosmologie în 2009.

Sincronicitatea nu poate fi explicată de fizica clasică

Martin şi Carminati susţin că sincronicitatea nu poate fi explicată de fizica clasică. Ei se adresează cuanticii pentru a explica legătura dintre minte şi materie, precum şi pe cea dintre minţile mai multor oameni. Cei doi fizicieni folosesc fizica cuantică pentru a examina relaţia dintre mintea conştientă şi mintea inconştientă (inconştientul) şi pentru a studia liberul arbitru.

Cum interacţionează mintea conştientă cu inconştientul

În fizica cuantică, un electron există sub formă de undă – el nu se află într-o stare fixă până când nu este măsurat. Măsurarea limitează funcţia de undă, despre care se spune că aceasta "colapsează".

Martin consideră mintea inconştientă similară unui electron. Se află în diferite stări potenţiale, iar mintea conştientă acţionează ca un dispozitiv de măsurare care o fixează (cel puţin temporar) într-o anumită stare. Mintea conştientă anulează funcţia de undă a minţii inconştiente.

"Liberul arbitru are un rol fundamental în tranziţia de la potenţialitate la actualitate şi invers", a scris Francois Martin într-o altă lucrare intitulată Quantum Psyche: Quantum Field Theory of the Human Psyche (Psihicul Cuantic: Teoria câmpului cuantic al psihicului uman"), publicată în 2005, în NeuroQuantology.

Conform acestei teorii, există un proces cuantic care apare între diferitele părţi ale minţii tale. Dar acest proces se extinde dincolo de mintea unei persoane până la evenimente ce ţin de sincronicitate. Martin şi Carminati se întreabă dacă nu cumva mintea unui individ este conectată la un inconştient colectiv prin fenomenul de entanglement cuantic (fenomen cuantic în care stările cuantice ale mai multor obiecte sau particule elementare diferite sunt „conectate ” între ele - n.r.).

Cum pot fi conectate două sau mai multe persoane

Cercetătorii explică entanglementul cuantic ca pe un fenomen în care perechi sau grupuri de particule care au fost în contact una cu cealaltă par să rămână conectate chiar şi după ce s-au despărţit şi se află la distanţe mari unele de altele. Atunci când se acţionează asupra uneia dintre particule, au fost observate schimbări corespunzătoare care apar în starea celeilalte particule.

"Analogia pentru psihicul uman aflat într-o stare cuplată este o familie nucleară, în care toate elementele familiei rămân legate între ele prin interacţiunea constantă, fie ea emoţională, financiară, sau interacţiuni sociale care apar ca urmare a faptului că membrii familiei trăiesc în aceeaşi reşedinţă", scrie Martin în lucrarea sa din 2005.

Un exemplu de entanglement între doi indivizi ar fi legăturile care continuă să existe între copiii care devin adulţi şi părinţii care îmbătrânesc; într-un astfel de caz nu mai există nicio reşedinţă comună, nicio dependenţă financiară sau de altă natură, dar conexiunea poate continua să existe la distanţe mari şi pentru multe decenii. Corelaţia dintre indivizi aparent deconectaţi este foarte bine reprezentată de conceptul de entanglement cuantic între două sau mai multe minţi umane."

Transfer de informaţii cuantice

Analogia conectării între doi indivizi este, de exemplu, legătura continuă între copiii care sunt adulţi şi părinţii lor în vârstă

Martin recunoaşte că ipoteza lui necesită investigaţii ulterioare - există încă multe de descoperit în domeniul fizicii cuantice în ceea ce priveşte particulele, ca să nu mai vorbim de psihicul uman. Garret Moddel, profesor de inginerie la Universitatea din Colorado care a lucrat mult în domeniul mecanicii cuantice, a explicat pentru Epoch Times cât de uşor poate fi simplificat entanglementul. Efectul "este unul foarte subtil. Nu este un efect de cauzalitate, ci un efect de corelare. Pentru a arăta care este diferenţa dintre cele două este nevoie de o explicaţie destul de detaliată".

"Oamenii tind să creadă că entanglementul cuantic înseamnă că atunci când agit o particulă, voi putea vedea efectul pe o alta, dar nu este aşa", a afirmat el.

Nu există nicio indicaţie că informaţiile pot fi comunicate prin entanglement - sau cel puţin nu în modul în care ne gândim la "informaţii" din perspectiva fizicii clasice.

În informaţia clasică există un sistem binar de biţi, care poate avea doar două valori: 0 sau 1. "Un bit cuantic (în formă prescurtată qu-bit) poate lua simultan valorile 0 şi 1", au explicat Martin şi Carminati. Qu-biţii sunt într-o superpoziţie în care se află în ambele stări în acelaşi timp.

O etapă preliminară către stocarea datelor cuantice a avut loc în 2008, când oamenii de ştiinţă au transferat o stare de superpoziţie de la un qu-bit la altul.

Carminati şi Martin au scris: "Presupunem că sistemele mentale propuse iniţial de Freud, adică inconştient, pre-conştiinţă, conştiinţă, sunt alcătuite din qu-biţi mentali. Ele sunt seturi de qu-biţi mentali." Cercetătorii susţin că aceste niveluri diferite de conştiinţă se află în starea de entanglement cuantic.

Entanglementul dintre mintea conştientă şi inconştientul colectiv (al persoanelor cu care avem legături emoţionale, etc.), explică coincidenţe în care psihicul a două sau mai multe persoane par a fi conectate.

Dar mintea conştientă se află de asemenea într-o stare de entanglement cu materia, astfel explicându-se coincidenţele în care lumea fizică din jurul nostru pare să reflecte gândurile noastre, au continuat cei doi cercetători.

"Evenimentele ce ţin de sincronicitatea dintre minte şi domeniile materiale pot fi văzute ca o consecinţă a entanglementului cuantic dintre minte şi materie. Pentru noi, domeniul mental şi cel material al realităţii vor fi considerate aspecte sau manifestări ale unei singure realităţii fundamentale în care mintea şi materia sunt neseparate", au notat cei doi.

Pentru ei, existenţa sincronicităţii respinge punctul de vedere strict materialist: "Proiecţia subiectivităţii noastre în mediul în care trăim (fenomene de sincronicitate ...), în acord cu mecanica cuantică, respinge ipoteza locală ("fiecare individual este în bucata sa de spaţiu-timp"), precum şi ipoteza realistă ("obiectul are o realitate bine definită independentă de subiectul care îl observă").

Comportamentul colectiv, global

Martin şi Carminaţi încheie cu o trimitere la condensarea Bose-Einstein (BEC). Encyclopedia Britannica defineşte BEC ca fiind "o stare a materiei în care atomi diferiţi sau particule subatomice, răciţi până aproape de zero absolut... fuzionează într-o singură entitate mecanică cuantică."

Carminaţi şi Martin au scris: "La final permiteţi-ne să menţionăm un efect cuantic care poate avea consecinţe importante în fenomenele mentale, de exemplu în ceea ce priveşte conştientizarea (sau apariţia conştiinţei). Este acestă stare de condensare Bose-Einstein cea în care fiecare particulă îşi pierde individualitatea în favoarea unui comportament colectiv, global."