Poate cineva să ia o viaţă pentru a salva o altă viaţă?

"Ne aflăm aici în această dimineaţă ca să cerem premierului Harper să folosească vizita sa viitoare în China pentru a ajuta la eliberarea practicanţilor Falun Gong şi a altor prizonieri de conştiinţă care se sting în gulagurile de muncă forţată şi închisorile din China (...) Facem apel la premierul Harper să îndemne şeful partidului-stat de la Beijing să pună capăt jafului şi traficului de organe şi să elibereze cel mai mare grup de prizonieri de conştiinţă din lume", a declarat fostul secretar pentru Asia Pacific al guvernului canadian, la începutul alocuţiunii sale.

În discursul său, David Kilgour a vorbit despre persecuţia prizonierilor de conştiinţă din China, "ticălosul comerţ care a înflorit" sub conducerea partidului-stat şi cu acordul personalului medical din China, precum şi de recomandările adresate Canadei şi comunităţii internaţionale responsabile pentru încetarea jafului de organe în China.

"Capacitatea celor din afara graniţelor de a opri uciderea în China a prizonierilor de conştiinţă pentru organele lor este limitată. A nu face nimic înseamnă să fii complice partidului-stat şi la crimă împotriva umanităţii a profesioniştilor din domeniul medical chinez", a notat Kilgour.

Vă invităm să citiţi mai jos despre aceste subiecte precum şi despre concluziile investigaţiei privind recoltarea sângeroasă din China în alocuţiunea fostului secretar pentru Asia Pacific al Guvernului canadian, domnul David Kilgour.

***

După ce a fost făcută cunoscută în 1992, Falun Gong a câştigat numeroase premii şi a câştigat o popularitate pe scară largă în întreaga Chină. Ministerul Sportului i-a făcut publicitate, lăudându-i efectele pozitive asupra stării generale de sănătate. Până în 1999, 70 până la 100 milioane de chinezi practicau exerciţiilor Falun Gong.

Practicanţii Falun Gong sunt prietenoşi şi amabili şi nu se implică în discuţii politice. În iulie 1999, Falun Gong a fost interzis de partidul-stat chinez şi este persecutat sever în întreaga Chină în ultimii 15 ani.

Persecuţia include spălarea creierului, lagăre de muncă forţată, închisoare, tortură, precum şi jaful de organe şi traficarea lor. Există, de asemenea o propagandă absurdă, unele aspecte fiind adoptate de către mass-media occidentală.

Cetăţenii chinezi sunt reticenţi în a-şi dona organele pentru transplant din motive adânc înrădăcinate în cultura lor. În scopul furnizării organelor pentru transplanturi, legea chineză, în 1984, a permis ca organele să fie achiziţionate de la prizonierii executaţi. De acolo a mai fost doar un pas mic până la extragerea organelor de la prizonierii de conştiinţă, incluzând - aşa cum subliniază noua carte a lui Ethan Gutmann "Carnagiul" -, practicanţii Falun Gong, uiguri, tibetani, şi creştinii din bisericile clandestine.

Milioane de practicanţi Falun Gong persecutaţi se află încă în pericol de a fi introduşi în banca de organe a partidului-stat. Organele sunt prelevate la cerere şi cu o notificare scurtă, fără consimţământul deţinuţilor.

În timp ce sunt încarceraţi în lagăre de muncă, practicanţii Falun Gong sunt supuşi sistematic analizelor, periodic, de către medici prin teste de sânge şi urină, sonograme şi raze X. Practicanţii Falun Gong au devenit o sursă profitabilă de organe de transplant. După 1999, spitalele chinezeşti şi-au început publicitatea pe Internet. Ticălosul comerţ a înflorit. Mărfurile: organel. Timpul de livrare: 1-4 săptămâni. Preţul: un rinichi pentru 60.000 de dolari, un ficat pentru 100.000 de dolari.

Din 1999 până în 2006, numărul centrelor de transplant din China a crescut de la 150 la 600. Cum ar putea partidul-stat din China să aibă încredere într-o aprovizionare continuă de organe pe termen lung, fără a avea un program de donare de organe public? În aceeaşi perioadă, din fericire, execuţiile au scăzut, dar cifrele de transplant din China au crescut dramatic după 1999: de la mai puţin de 3.000 de transplanturi înainte de 1999 până la 20.000 raportate în 2005. De unde au provenit aceste organe?

În China, prizonierii de conştiinţă sunt ucişi la cerere pentru organe de transplant, fără să fi primit o condamnare la moarte, fără să fi comis o crimă, fără să-şi fi dat consimţământul liber, voluntar, pentru donarea de organe. Adevărul trist este că medicii care participă la prelevarea şi transplantarea organelor deţinuţilor de conştiinţă în China au făcut din medicina transplanturilor o crimă împotriva umanităţii prin uciderea altor oameni pentru organele lor.

Recoltarea Sângeroasă

În anul 2006, împreună cu David Matas am finalizat o anchetă independentă cu privire la acuzaţiile jafului şi traficului de organe de la practicanţii Falun Gong, care a evoluat în cartea Recoltarea Sângeroasă în 2009. Aceasta a concluzionat:

"Am ajuns la concluzia regretabilă că afirmaţiile sunt adevărate. Noi credem că recoltarea de organe de la practicanţii Falun Gong a avut loc, şi continua încă să aibă loc pe scară largă."

Raportul nostru în 19 limbi poate fi accesat la www.Organharvestinvestigation.net sau www.david-kilgour.com. În perioada 2000-2005 am examinat, şi am ajuns la concluzia că 41.500 de organe transplantate în China ar putea proveni doar de la Falun Gong.

Obţinerea forţată de organe din China este fără precedent în întreaga lume, deoarece organele provin de la prizonierii ale căror vieţi sunt oprite în mod activ pentru a obţine organele lor vitale pentru comerţ. Aşa cum organizaţia "Medicii Împotriva Recoltării Forţate de Organe" (DAFOH) a subliniat în numeroase ocazii, "Practica zdruncină chiar temelia eticii medicale şi ridică întrebarea: Poate cineva să ia în mod intenţionat o viaţă pentru a salva o altă viaţă?''

Mulţi medici din întreaga lume s-au alăturat DAFOH în această campanie. În luna noiembrie a anului trecut, de exemplu, 1,5 milioane de persoane din 50 de ţări au semnat petiţia DAFOH adresată Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, cerând să se pună capăt jafului forţat de organe.

În luna martie a acestui an, Comitetul Social şi Economic European a adoptat linia Parlamentului European în condamnarea "scandaloaselor" practici de achiziţii de organe din China. În aprilie, Societatea de Transplant şi Declaraţia de la Istanbul au trimis o scrisoare deschisă preşedintelui Chinei, Xi Jinping, cu privire la "practicile corupte ale medicilor şi oficialilor care obţin organe de la prizonierii executaţi ilegal pentru comercializarea organelor acestora către pacienţii străini bogaţi din întreaga lume."

Recomandări

1- Reglementări

Până la stoparea recoltării de organe în întreaga Chină, Canada şi comunitatea internaţională responsabilă ar trebui să închidă toate Institutele Confucius (IC).

Universitatea mcmaster din Hamilton a anunţat la începutul anului 2014 că a decis să închidă Institutul acesteia. Angajarea personalului IC se face prin sediul central din China (Hanban) şi exclude persoanele care practică Falun Gong. Universitatea mcmaster a arătat că aceasta încalcă principiile sale de egalitate.

Asociaţia Canadiană a Profesorilor Universitari (CAUT), în 2013, a cerut tuturor universităţilor canadiene şi colegiilor să pună capăt legăturilor cu Institutele Confucius. Directorul executiv al CAUT, James Turk, a afirmat:

"Prin acordul găzduirii Institutelor Confucius, universităţile canadiene şi colegiile îşi compromit propria integritate, permiţând acestora să aibă o voce într-un număr de probleme academice, cum ar fi programa şcolară, manualele şi temele de discuţie cu clasa ... Spus pur si simplu, Institutele Confucius sunt deţinute şi operate de un guvern autoritar şi ele sunt îndatorate politicii lui".

2 - Legislaţie

Parlamentul Canadei ar trebui să adopte o legislaţie care să interzică utilizarea de către canadieni a organelor provenite din traficul de fiinţe umane. Acest lucru ar sublinia importanţa de a pune capăt acestui abuz şi ar consolida poziţia celor din China, care la rândul lor încearcă să-l încheie.

3 - Etica medicală

Nu trebuie să existe complicitate din partea profesioniştilor din domeniul medical canadian în recuperarea organelor sau ţesuturilor de la prizonierii executaţi în China.

Toţi pacienţii canadieni care sunt candidaţi pentru transplant ar trebui să primească informaţii cu privire la pericolele şi preocupările etice referitoare la turismul pentru transplantul şi traficul de organe.

Pentru turismul de transplant în China, pacienţii trebuie informaţi că organele ar fi putut fi luate cu forţa, iar indivizii ucişi pentru organele lor.

Pacienţii trebuie atenţionaţi că industria turismului de transplant se bazează pe secretizare, ceea ce face imposibil să se determine dacă informaţiile furnizate de brokerii de organe, care sunt motivaţi de câştiguri financiare, sunt corecte. În situaţiile care nu sunt urgente, medicii ar putea să aleagă să trimită pacientul care a revenit din turismul de transplant din străinătate unui alt medic pentru îngrijire. În astfel de situaţii, medicul trebuie să se asigure că pacientul are acces rezonabil la serviciile de îngrijire alternative propuse.

Concluzie

Capacitatea celor din afara graniţelor de a opri uciderea în China a prizonierilor de conştiinţă pentru organele lor este limitată. A nu face nimic înseamnă să fii complice partidului-stat şi la crimă împotriva umanităţii a profesioniştilor din domeniul medical chinez

Un factor important de schimbare a practicilor de transplant din China este dorinţa chinezilor de a atinge respectabilitate internaţională. Oferind profesioniştilor de transplant din China orice formă de statut internaţional în timp ce abuzul de transplant continuă în toată China, subminează eforturile de a pune capăt abuzului.