Ponta, în ţara celor care fură organe de la propriii cetăţeni

Premierul Victor Ponta, însoţit de o delegaţie guvernamentală din care fac parte vicepremierul Liviu Dragnea şi miniştrii Daniel Constantin, Ioan Rus, Constantin Niţă, precum şi de soţia sa, europarlamentarul Daciana Sârbu, a ajuns duminică dimineaţă la Beijing, unde efectuează o vizită oficială de trei zile, în perioada 31 august - 2 septembrie, la invitaţia omologului său chinez, Li Keqiang.

Cuplul Ponta şi miniştrii români au fost întâmpinaţi cu onoruri militare şi fast iar contul de Facebook al premierului s-a umplut deja de fotografii cu oficiali chinezi, covoare roşii şi chiar şi cu o imagine a "frumoasei familii prezidenţiale" (cum comentează un cetăţean), înfăţişându-i pe prezidenţiabilul PSD alături de tovarăşa sa de viaţă, la Marele zid chinezesc.

"Ţara noastră îşi doreşte să fie cea mai importantă poartă de intrare în Uniunea Europeană a schimburilor comerciale între Europa şi China", scrie premierul (sau echipa premierului) pe cont.

Având în vedere afinităţile deloc ascunse ale premierului Ponta pentru China şi dorinţa manifestă de a strânge relaţiile cu regimul de la Beijing, poate nu ar fi fost rău ca Prim Ministrul să se fi informat şi asupra afacerilor mai puţin mediatizate ale regimului de la Beijing. Nu de altă, dar măcar în an electoral, prezidenţiabilul PSD şi-ar putea reaminti dictonul "ai grijă cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti".

Printr-un simplu search pe google, premierul ar fi putut afla că Partidul Comunist, atât de prieten al PSD, a pus în China bazele unor noi tipuri de comerţ şi anume comerţul cu organe recoltate pe viu de la prizonieri de conştiinţă, spălarea pe creier a celor închişi pentru convingerile lor, exploatarea dizidenţilor în lagăre de muncă etc. Aceste afaceri, de un cinism de neimaginat, îi "ajută" pe oficialii PCC să scape de dizidenţii incomozi, făcând în acelaşi timp mulţi bani pe operaţiunii.

Recoltarea de organe

În 2004, doi martori (soţia unui chirurg oftalmolog şi un reporter) din locaţii diferite pe glob s-au adresat ziarului Epoch Times acuzând China de recoltare pe viu, de organe de la prizonieri de conştiinţă. Doi ani mai târziu, după ample investigaţii, Epoch Times a publicat o anchetă preliminară care sugera că regimul chinez foloseşte mii de prizonieri de conştiinţă pe post de donatori vii de organe. Aceştia sunt operaţi la comandă, iar organele lor sunt vândute pentru profituri imense. Corpurile lor, ajunse carcase goale, sunt incinerate pe ascuns. Majoritatea victimelor sunt practicanţi Falun Gong, transplanturile de organe cunoscând o proliferare fantastică în China comunistă după anul 1999, an ce marchează debutul persecuţiei contra Falun Gong, o străveche practică spirituală bazată pe principiile Adevăr, Compasiune, Toleranţă.

La câteva luni după dezvăluirile Epoch Times, un raport independent efectuat de doi canadieni a confirmat cele mai sinistre bănuieli. În anul 2010, a treia versiune a acestui Raport, cartea "Bloody Harvest" scrisă de David Kilgour, fost secretar al guvernului Canadei pentru Asia-Pacific, şi David Matas, reputat avocat de drepturile omului ce a primit "Ordinul pentru munca sa în domeniul drepturilor omului" al Canadei, a fost nominalizată la premierul Nobel pentru Pace.

De la apariţia cărţii lui Matas & Kilgour (actualmente tradusă şi în limba română), în presa internaţională a transmis relativ numeroase informaţii despre traficul de organe din China, ţări precum Israel şi Spania şi-au modificat legislaţia în materie de transplant etc.

Şi în România se ştie despre practica macabră a recoltării de organe de la practicanţi Falun Gong, însă subiectul a fost foarte puţin dezbătut în presă, poate şi datorită politicii evident pro-Beijing a PSD. Merită remarcat că, deşi, în decembrie 2013, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie care cere Chinei „încetarea imediată a recoltării forţate de organe de la prizonieri de conştiinţă”, precum şi o anchetă completă şi pedepsirea celor responsabili de astfel de practici inumane, în presa noastră vestea a trecut aproape nesemnalată.

Spălarea de creiere pe bani

Zang Kuidong, profesor din provincia Shandong şi practicant Falun Gong, a descoperit, după ce a fost eliberat dintr-un centru de spălare a creierului - aflate în număr mare în China - că oficialii i-au cerut 5.000 de yuani (800 de dolari americani, sau echivalentul unui venit pe şase luni în zonele rurale din China), angajatorului său. Cei patru gardieni care l-au ţinut încarcerat au strâns 20.000 de yuani numai fiindcă l-au ţinut închis pe Zang şi pe alţi trei oameni pentru o perioadă de două săptămâni.

Kuidong nu este un caz singular, potrivit site-ului Minghui, macabra industrie a centrelor de spălare a creierului ajunge la miliarde de yuani (sau sute de milioane de dolari), Cadrele ce conduc centre de "reeducare", cu alte cuvinte spălare pe creier, percep pe de o parte prime de la Partidul Comunist, care şi-a propus eradicarea Falun Gong cu orice preţ, pe de altă parte storc răscumpărări de la famiile care vor să-şi elibereze rudele şi percep "taxe de reeducare", lunar, de la angajatorii deţinuţilor.

Banii produşi în acest fel ajung la sute de milioane de dolari.

Lagărele de muncă

Un alt loc pe care nu ar strica sa îl viziteze premierul Ponta, pentru a afla mai multe despre practicile Guvernului ce l-a întâmpinat cu onoruri militare pe aeroportul din Beijing, ar fi unul din numeroasele lagăre de muncă patronate de Partidul Comunist Chinez.

Cei care îşi reamintesc de vremurile de tristă amintire a Canalului Mare Neagră, de îndiguirile de pe Olt plus alte locuri unde deţinuţii politici erau "re-educaţi" trudind pentru "ţară şi partid" merită să ştie că Partidul Comunist din China a dus exploatarea dizidenţilor pe noi culmi. Nu de glorie, ci de cruzime şi cinism. În sistemul de lagăre negre ale Chinei, numit laogai, se află încarceraţi, la orice oră, în jur de 4.000.000. de chinezi, mulţi dintre ei, de asemenea prizonieri de conştiinţa, Falun Gong, uiguri, creştini, tibetani sau petiţionari care au încercat să obţină dreptate, în varii probleme, de la partid. Aceştia trudesc în condiţii inumane, între 10 şi 14 ore pe zi, producând varii produse vândute ulterior pe pieţele europene sau americane la preţ de nimic. Trataţi mai rău decât sclavii, aceştia sunt de multe ori bătuţi, chinuiţi, înfometaţi, torturaţi.

Numai "de bine" despre noii parteneri

În rest, despre practicile Chinei "numai de bine". Chiar şi presupunând, prin absurd, că banii n-ar avea miros şi că PSD e totuşi interesat de banii însângeraţi ai Chinei, poate n-ar fi rău ca, aşa obstinat cum este să facă afaceri cu Beijing-ul, Ponta să se uite bine pe cine vrea să-şi bage "în casă."

Huawei, companie pe care Guvernul o vrea parteneră la realizarea unor sisteme IT critice pentru siguranţa naţională, este acuzată de spionaj în numeroase ţări. Firma chineză a primit interdicţii de a construi reţele guvernamentale atât în SUA cât şi în Canada, pe motiv de spionaj. Marea Britanie a solicitat şi ea în ianuarie 2014 renunţarea la echipamente Huawei utilizate pentru videoconferinţe, citând "potenţiale vulnerabilităţi", în timp ce Australia a refuzat să permită companiei să vândă echipamente pentru reţeaua naţională australiană.

Cât despre CNPEC, gigantul pe care Guvernul îl curtează pentru realizarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, autorităţile din Franţa, ţară care are şi ea contracte cu aceiaşi CNPEC pentru construirea unor reactoare nucelare de ultimă generaţie, s-au plâns că "eforturile"autorităţilor de siguranţă nucleară ale Chinei sunt o cutie neagră ” iar "China nu are transparenţă de nici un fel”.