Piri Reis, harta străveche care descrie Antarctica fără gheaţă

Harta Piri Reis.
Harta Piri Reis. (youtube.)

Există zeci de obiecte preistorice descoperite peste tot prin lume a căror realizare implică un nivel tehnologic avansat, deşi au fost create cu milioane de ani în urmă. Astfel de obiecte au stârnit dispute printre oamenii de ştiinţă şi curiozitate printre cei care sunt în căutarea adevărului.

Harta folosită de Piri Reis, un amiral al Imperiului Otoman din secolul XVI, conţine o serie de detalii incredibile care au atras atenţia cercetătorilor din Occident abia în secolul XX. În anul 1554, Piri a fost decapitat, iar harta s-a pierdut printre comorile sultanilor otomani până în anul 1927, când un grup de istorici au descoperit în Palatul Topkapî, din Istanbul, o bucată de piele cu desenul hărţii Oceanului Atlantic incluzând părţi din Africa, America şi Antarctica.

Harta începe să fie analizată în detaliu abia în anul 1953, când ajunge în posesia cartografului american Arlington H. Mallery, căpitan în marina SUA. Acesta creează un tipar şi transpune harta pe un glob observând că harta este în totalitate exactă. Totuşi, pentru a realiza o hartă cu o astfel de exactitate, Pământul ar trebui să fie observat din avion.

După o comparaţie atentă, Biroul Hidrografic American s-a folosit de informaţiile prezentate de harta antică pentru a corecta câteva greşeli ale hărţilor actuale.

Profesorul britanic Charles Hapgood, a explicat în cartea sa ”Hărţile Regilor Mării Antice” că harta Piri Reis este împărţită cu ajutorul geometriei plane, conţinând latitudinea şi longitudinea în unghiuri corecte, în conformitate cu modelul tradiţional.

Toate acestea arată că persoanele care au creat harta ştiau că Pământul este rotund şi mai ştiau care este adevărata lui circumferinţă, efectuând măsurători exacte pe o lungime de 80,5 kilometri.

În istoria modernă, precizia necesară pentru determinarea coordonatelor longitudinale a fost dezvoltată de trigonometria sferică abia în secolul XVIII.

Mai mult, harta descrie un teritoriu din Antarctica, teritoriul Reginei Maud, incluzând râurile, munţii, platourile, deşerturile şi golfurile existente. Aceste informaţii au fost confirmate ca fiind veritabile de către expediţiile recente din Antarctica. Cu ajutorul sonarului s-au explorat teritoriile de sub calota de gheaţă, care poate ajunge la o grosime de 5 kilometri.

Hapgood a trimis harta pentru studiu către Forţele Aeriene ale SUA.

“Ideea conform căreia partea inferioară a hărţii ilustrează coasta 'Pământului Reginei Maud' este una rezonabilă. Găsim că aceasta este cea mai logică interpretare a hărţii. Detaliile conturate în partea de jos a hărţii se potrivesc remarcabil cu rezultatele sondărilor făcute în zonă în timpul expediţiei antarctice britanico-suedeze din anul 1949. Aceasta indică faptul că linia de coastă a fost cartografiată înainte să fie acoperită de gheaţă. Calota din regiune este astăzi groasă de aproximativ 1,6 kilometri. Nu avem idee cum pot fi împăcate informaţiile acestei hărţi cu presupusul nivel de cunoaştere geografică din 1513”, au răspuns Forţele Aeriene SUA într-o scrisoare.

Conform ştiinţei moderne, calota de gheaţă care acoperă Antarctica este veche de 52 milioane de ani. Cercetătorii au descoperit recent că în trecut în Antarctica creştea o vegetaţie asemănătoare celei care creşte la tropice în epoca actuală, iar concentraţia bioxidului de carbon era de două ori mai mare decât cea din atmosfera de azi.

„Dacă emisiile curente de CO2 continuă neabătute prin arderea combustibilului fosil, concentraţiile de CO2 din atmosferă, aşa cum existau în trecutul îndepărtat, pot fi atinse în câţiva ani”, spune un studiu publicat în jurnalul Nature.

Conform oamenilor de ştiinţă, ultima eră glaciară de pe Pământ a încetat acum aproximativ 11.000 de ani.

Multe obiecte care nu-şi găsesc locul în timpul civilizaţiei noastre par similare cu invenţiile şi obiectele moderne. Unii susţin că acest lucru se întâmplă din cauză că obiectele sunt, de fapt, făcute în perioada modernă, dar par să arate ca obiectele dintr-o perioadă îndepărtată. Alţi savanţi sunt de părere că civilizaţia umană a trecut prin mai multe cicluri în istoria acestui Pământ, fiecare cultură fiind mai mult sau mai puţin asemănătoare celorlalte.