S-ar putea termina prost: Elon Musk preia controlul asupra spaţiului şi internetului

La sfârşitul lunii august 2019, oamenii de ştiinţă care lucrau la Agenţia Spaţială Europeană (ESA) au primit un avertisment că unul dintre sateliţii săi de referinţă era pe cale să se ciocnească cu unul dintre sateliţii Starlink lansaţi recent de Elon Musk. Au fost trimise e-mailuri către SpaceX, dar echipa a spus că nu intenţionează să ia nicio măsură, relatează Independent.

Pe măsură ce probabilitatea coliziunii continuă să crească, comunicarea între cei doi operatori de sateliţi s-a întrerupt – SpaceX a dat ulterior vina pe o „eroare” în sistemele sale – iar ESA a fost nevoită să efectueze prima sa manevră de evitare a unei coliziuni. Satelitul Aeolus, de mărimea unei maşini, şi-a activat propulsoarele şi, cu doar o jumătate de orbită rămasă, catastrofa a fost evitată.

Dacă cele două obiecte s-ar fi ciocnit, sute de mii de fragmente ar fi putut forma un nor de resturi capabil să declanşeze ceea ce este cunoscut sub numele de Sindromul Kessler. Acesta este fenomenul în care o coliziune provoacă o reacţie în lanţ de coliziuni cu alţi sateliţi, transformând orbita joasă a Pământului într-un depozit de gunoaie în rotaţie, distrugând reţelele de comunicaţii esenţiale şi făcând imposibile activităţile spaţiale viitoare pentru multe generaţii.

La acea vreme existau mai puţin de 3.000 de sateliţi activi. Săptămâna aceasta, SpaceX a lansat al 10.000-lea satelit Starlink, numărul total de sateliţi activi fiind în jur de 8.500 – aproximativ două treimi din toţi sateliţii activi care orbitează Pământul.

Se estimează că numărul total al sateliţilor care orbitează Pământul va ajunge la 100.000 până în 2030, potrivit estimărilor Agenţiei Spaţiale Europene. Majoritatea acestora vor fi constelaţii de internet spaţial, care vor aduce acces universal la internet pentru fiecare metru pătrat al lumii locuibile – dar vor aduce, de asemenea, riscuri profunde pentru omenire.

Monopolul lui Elon Musk

Ultima lansare de sateliţi Starlink înseamnă că Elon Musk controlează acum două treimi din toţi sateliţii activi. Cel mai bogat om de pe Pământ este acum cea mai puternică persoană din spaţiu, SpaceX fiind responsabilă şi pentru marea majoritate a lansărilor spaţiale globale din acest an.

Se aşteaptă ca firma sa privată să livreze 90 la sută din masa totală de încărcături utile ale lumii în spaţiu în 2025, urmând să-şi depăşească propriul record de 138 de lansări într-un singur an chiar săptămâna viitoare. Când unul dintre urmăritorii săi a postat pe X (fostul Twitter) că SpaceX este „practic programul spaţial al SUA”, Musk a răspuns: „Este, în mare parte, programul spaţial al Pământului.”

Monopolul spaţial al lui Musk a stârnit îngrijorări legate de dependenţa excesivă şi de riscul abuzului unei asemenea puteri.

Una dintre cele mai mari demonstraţii ale influenţei sale a avut loc în Ucraina, unde Starlink a devenit „coloana vertebrală esenţială a comunicaţiilor” pe câmpul de luptă, potrivit personalului ucrainean. Reţeaua permite armatei să controleze drone, să coordoneze lovituri de artilerie cu rază lungă şi să conecteze soldaţii cu familiile şi prietenii aflaţi departe de linia frontului.

Dar în primele zile ale invaziei ruse în Ucraina, Musk a refuzat o solicitare a oficialilor guvernului ucrainean de a activa serviciul său de internet prin satelit în apropierea Crimeei. Miliardarul a susţinut ulterior că acest lucru a fost făcut pentru a evita escaladarea conflictului, însă un consilier apropiat al preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski l-a acuzat că „săvârşeşte răul”.

Într-o postare pe X, consilierul prezidenţial Mihailo Podoliak a afirmat că acţiunile lui Musk vor duce la moartea civililor şi copiilor în urma atacurilor ruseşti.

„Acesta este preţul unui cocktail de ignoranţă şi ego uriaş”, a scris el.

Acţiunile lui Musk au demonstrat influenţa pe care o poate exercita asupra infrastructurii critice – şi asupra geopoliticii, în sens mai larg – doar prin decizia de a apăsa un întrerupător. A fost, de asemenea, prima dată când un individ privat a putut interveni în comunicaţiile din timpul unui război într-un mod care a avut un impact semnificativ asupra rezultatelor de pe câmpul de luptă.

La începutul acestui an, şeful companiei Thales, unul dintre cei mai mari producători europeni de sateliţi, şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la dependenţa de cineva care „amestecă raţiunea economică şi motivaţia politică”, într-un avertisment clar legat de Starlink-ul lui Musk.

„Actorii guvernamentali au nevoie de fiabilitate, transparenţă şi stabilitate. Când operezi comunicaţii guvernamentale, nu vrei neapărat să depinzi de o persoană externă, oricine ar fi aceasta”, a declarat CEO-ul Thales, Patrice Caine, la o conferinţă de presă în martie.

Sateliţi care cad din cer

Supremaţia lui Musk în acest domeniu i-a împins pe rivali să-şi stabilească propriile mega-constelaţii, inclusiv alte iniţiative finanţate de miliardari, cum ar fi Project Kuiper al lui Jeff Bezos. Există şi reţele susţinute de stat din China, care numără zeci de mii de sateliţi, iar experţii avertizează asupra lipsei de reglementare şi supraveghere în spaţiu.

Pe lângă posibilitatea apariţiei Sindromului Kessler, cercetătorii americani au spus că numărul uriaş de sateliţi ar putea lăsa substanţe chimice dăunătoare în atmosferă atunci când aceştia ard în atmosfera Pământului. Durata de viaţă a sateliţilor Starlink este de aproximativ cinci ani, iar estimările recente arată că unul până la doi sateliţi ai lui Musk cad pe Pământ în fiecare zi.

Un studiu finanţat de Administraţia Naţională Oceanică şi Atmosferică (NOAA) a constatat că particulele eliberate de sateliţii vechi ar putea încălzi straturile superioare ale atmosferei cu până la 1,5 grade. Alţii au avertizat că aceste reintrări tot mai frecvente ar putea reprezenta chiar şi un risc mai imediat pentru oamenii de la sol.

„Industria are în continuare nevoie de modele mai bune pentru a prezice exact momentul şi locul reintrării necontrolate a obiectelor mari”, a declarat dr. Siamak Hesar, expert în resturi spaţiale şi director executiv al companiei Kayhan Space, contractant NASA.

„Previziunile rămân dificile deoarece dinamica reintrării depinde de factori care se schimbă rapid, precum activitatea solară, densitatea atmosferei, orientarea obiectului şi compoziţia materialului. Aceştia sunt parametri pe care modelele actuale îi pot aproxima doar în timp real.”

În ciuda incidentului aproape-catastrofal din 2019 cu satelitul ESA, SpaceX este de fapt una dintre cele mai bune companii în ceea ce priveşte controlul sateliţilor săi.

„Sistemele Starlink sunt de fapt înaintea curbei în mai multe domenii, inclusiv propulsia activă, monitorizarea continuă, evitarea automată a conjuncţiilor, publicarea poziţiilor şi traiectoriilor precise, precum şi a planurilor de manevră.

Acest nivel de management activ face o diferenţă reală în reducerea riscului de coliziune şi în asigurarea unei eliminări sigure la sfârşitul duratei de viaţă. Mulţi operatori nu îşi împărtăşesc manevrele planificate cu alţi operatori, ceea ce poate crea o cantitate semnificativă de risc în mediul orbital”, afirmă dr. Hesar.

Pe măsură ce tot mai mulţi "jucători" intră în domeniul spaţial, riscul declanşării Sindromului Kessler va continua să crească. Musk a spus de nenumărate ori că speră să moară pe Marte, folosind Starlink pentru a-şi finanţa ambiţia finală de a stabili o colonie umană permanentă pe Planeta Roşie. Dacă Sindromul Kessler va avea loc, el ar putea rămâne blocat pe Pământ.