Explozia atomică antică: Mit sau realitate?

Un strat gros de cenuşă radioactivă descoperit în Rajasthan, India, acoperă o suprafaţă de circa 5 km pătraţi, la doar 16 km depărtare de oraşul Jodhpur, iar dovezile strânse de cercetători par să indice că ar fi avut loc o explozie atomică acum 8.000 - 12.000 de ani, care a distrus cea mai mare parte a clădirilor şi, probabil, o jumătate de milion de oameni, potrivit emisiunii „Ancient Aliens” de pe History Channel.

Potrivit rapoartelor World Island Review din ianuarie 1992, o echipă de constructori a descoperit site-ul Mohenjo-Daro din Rajasthan în timp ce se pregătea să ridice locuinţe. Nivelurile de radiaţii înregistrate erau atât de mari încât guvernul indian a izolat zona, care era deja asociată cu o rată foarte mare de malformaţii congenitale şi cancer.

Cercetătorii estimează că explozia nucleară era aproximativ de mărimea celor din Japonia în 1945.

Mahabharata, un text antic indian, descrie în mod clar o explozie catastrofală care a zguduit continentul: "Un singur proiectil încărcat cu toată puterea din Univers... O coloană incandescentă de fum, flăcări la fel de luminoase ca 10.000 de sori, coloana a crescut în toată splendoarea ei... o armă necunoscută, un fulger de fier, un mesager gigantic al morţii".

Istoricul Kisari Mohan Ganguli a precizat că scrierile antice indiene sunt pline de astfel de scene, care par să vorbească despre o explozie atomică precum cea experimentată în Hiroshima şi Nagasaki. Acesta a afirmat că referinţele menţionează care de luptă pe cer şi arme finale. O luptă antică este descrisă în Drona Parva, o secţiune a Mahabharata.

"Pasajul vorbeşte despre o luptă în care exploziile armelor finale decimau armate întregi, decimând o mulţime de războinici pe cai şi elefanţi ca şi cum ar fi fost nişte frunze uscate în copaci. Există comentarii cu privire la contaminarea produselor alimentare şi părul oamenilor care cade", a adăugat Ganguli.

Arheologul Francis Taylor a afirmat că gravurile care se găsesc pe unele temple din apropiere, pe care a reuşit să le traducă, sugerează că oamenii din zonă s-au rugat la Cer să fie scăpaţi de marea lumină care le ruina oraşul. "Este atât de uluitor să îţi imaginezi că unele civilizaţii au avut tehnologie nucleară înaintea noastră. Cenuşa radioactivă adaugă credibilitate înregistrărilor antice indiene care descriu războiul atomic".

Până la bombardamentele de la Hiroshima şi Nagasaki, omenirea modernă nu-şi putea imagina vreo armă la fel de oribilă şi de devastatoare ca cea descrisă în textele antice indiene. Textele par să prezinte foarte precis efectele unei explozii nucleare.

Când săpăturile de la Harappa şi Mohenjo-Daro au ajuns la nivelul străzii, cercetătorii au descoperit schelete împrăştiate prin oraşe, mulţi ţinându-se de mâini şi întinşi neîngropaţi pe străzile oraşului. Ce ar fi putut cauza un astfel de lucru? Nu există nici o cauză aparentă de violenţă fizică, iar scheletele sunt extrem de bine conservate.

Aceste schelete sunt printre cele mai radioactive găsite vreodată, asemănător celor de la Hiroshima şi Nagasaki. Într-un anumit loc, oamenii de ştiinţă sovietici au găsit un schelete cu un nivel radioactiv de 50 de ori mai mare decât în mod normal.

Posibilitatea unor războaie nucleare antice, numite sub numele de războaie nucleare preistorice, a fost propusă pentru prima dată de către autorul Erich von Daniken în anii 1960. Teoria lui afirmă că armele nucleare au fost produse şi utilizate de către culturile antice sau de către astronauţi antici în trecutul îndepărtat. Von Daniken şi alţi autori susţin că au descoperit dovezi de arme nucleare în Biblie, în textul Mahabharata, în deşertul libian - sticlă şi arhitectură vitrificată.

Oraşe antice ale căror ziduri de piatră au fost literalmente vitrificate pot fi găsite în India, Irlanda, Scoţia, Franţa, Turcia şi în alte locuri. Nu există nici o explicaţie logică pentru vitrificarea forturilor de piatră şi oraşelor, în afara unei explozii atomice.