Partea întunecată a Templului Shaolin

De îndată ce am ajuns la Muntele Songshan ploaia s-a oprit şi soarele a ieşit dintre nori. Am luat acest lucru drept un semn bun în drumul meu spre vizitarea unui Tărâm Pur al Budismului — faimosul Templu Budist Shaolin.

Dar după o şedere de 4 ore la templu am realizat că titlul “Budist” pe care îl deţine templul nu este mai mult decât o faţadă.

Fiind budist, am obiceiul să ard beţişoare când trec pe lângă un templu. Arderea beţişoarelor necesită un simţ al etichetei şi respectului. Beţişoarele de calitate bună sunt preferate dar nimeni nu trebuie să meargă în extreme.

Am fost şocat să văd starea decadentă a arderii beţişoarelor în principala sală a Templului Shaolin. Cel mai subţire mănunchi de beţişoare a fost mai gros decât un braţ şi cel mai bogat a fost mai gros decât un bol.

În trecut, cine îşi permitea să ardă beţişoare într-un mod atât de superficial şi neatent? Nu a fost dificil să îmi dau seama că beţişoarele erau doar pentru obţinerea de bani şi mai puţin pentru manifestarea respectului către Buddha.

Stând la coadă pentru a cumpăra beţişoare am observat cum călugării Shaolin atrăgeau turiştii în principala sală pentru a le obţine banii. Trei călugări au stat în faţa sălii şi au cerut fiecărui vizitator să îşi semneze numele într-o carte de “rugăciuni.”

Călugării apoi le-au spus că Abatele Shi Yongxin va cânta scripturi pentru ei pentru a elimina nenorocirile şi că ei ar trebui să ardă beţişoare în schimb pentru a-şi arăta mulţumirea şi respectul.

Dacă nu ar fi fost persoana înşelată în faţa mea, s-ar putea ca şi eu să fi fost înşelat. Când un călugăr i-a spus că preţul beţişoarelor alese era de 6.000 de yuani (aproximativ 770US$), persoana aceea a pălit. Imaginaţi-va, 6.000 de yuani pentru un mănunchi de beţişoare!

Soţia sa părea că leşină în timp ce se îndepărta de acolo. Dar călugărul care stătea lângă ei i-a zis: “Dar domnule, deja v-aţi semnat numele.” Şi astfel, cu statuia de Buddha în faţa lui şi în timp ce alţii priveau, bărbatul a plătit cu părere de rău.

După ce am fost martor la acest lucru am plecat de acolo. Chiar dacă mi-aş fi permis beţişoarele tot nu aş fi plătit un astfel de preţ. Să profiţi de oameni în acest fel în faţa lui Buddha este ruşinos!

În timp ce am pătruns în templu, am văzut că uşa ultimei săli era deschisă şi oamenii se închinau şi ardeau beţişoare acolo. Am crezut că poate nu va fi aşa scump şi aş putea pune nişte bani în cutia cu donaţii în funcţie de cât puteam. Dar m-am înşelat.

Am ars un mănunchi de beţişoare şi m-am închinat de 3 ori. Nici nu m-am ridicat bine că un călugăr a şi venit lângă mine. Mi-a spus că în această sală vizitatorii îşi pot pune dorinţe şi că ar trebui sa aleg o punguliţă cu beţişoare. Fiecare punguliţă avea 6 versuri scrise pe ea, fiecare rând începând cu un număr. El m-a rugat sa aleg un număr de pe punguliţă pe care am ales-o.

Am ales cel mai mic număr, şase. Călugărul mi-a spus că fiecare număr reprezenta 100 de zile, aşadar călugării vor cânta scripturi timp de 600 de zile pentru a permite ca dorinţele mele să devină reale. El a declarat că fiecare zi costă un yuan şi astfel a trebuit să plătesc 600 de yuani (aproximativ 78US$). Am fost şocat şi uimit. Am pus banii pe masă şi am plecat în grabă.

Înainte să fi ieşit din templu, am auzit din întâmplare un ghid turistic care conducea un grup de turişti. Ghidul a declarat: “Abatele Shi Yongxin are un talent deosebit în afaceri. Dacă nu ar fi intrat în religie ar fi devenit un om de afaceri sau poate un lider de nivel înalt al Partidului Comunist…”

Am rămas fără cuvinte. Cum ar putea abatele unui templu budist să se priceapă la bani şi putere politică?

Această experienţă m-a făcut să cred că vechiul Templu Shaolin a devenit un loc fără credinţă şi unde se venerează banii. Unde se găseşte astăzi acel “Tărâm Pur al Buddhismului?”