Papa Francisc cere un summit economic marxist

Dacă cineva ar avea nevoie de dovezi suplimentare că actualul ocupant al scaunului basilicii Sf. Petru din Roma este marxist, anunţul unei viitoare conferinţe intitulate „Economia lui Francesco” ar trebui să convingă orice sceptic, opinează un articol publicat pe Zerohedge.com.

În scrisoarea sa de invitaţie către „tinerii economişti şi antreprenori din întreaga lume”, Bergoglio (Papa Francisc) stabileşte în mod clar agenda conferinţei, ca fiind de stânga, virulent anti-piaţă, în esenţă un apel pentru redistribuirea masivă a bogăţiei şi o restructurare a sistemelor economice actuale ale lumii - combinată cu o doză sănătoasă de aiureli privind schimbarea climatică:

... un alt tip de economie: una care aduce viaţă nu moarte, una care este incluzivă şi nu exclusivă, umană şi nu dezumanizantă, una care are grijă de mediu şi care nu îl distruge.

Credinţele marxiste ale lui Bergoglio sunt îndeobşte cunoscute, acţiunile şi cuvintele sale controversate au făcut ca un număr tot mai mare de persoane din afara cercurilor sale să-l considere un eretic.

Legitimitatea de papă ar trebui să fie fundamentală şi de netăgăduit în cadrul Bisericii Catolice, însă acest lucru nu este neapărat adevărat, dată fiind existenţa infamului Al Doilea Consiliu al Vaticanului din ianuarie 1959, când Papa Ioan XXIII a avut bizara idee de a chema observatori, episcopi, cardinali, mireni (!) şi auditori pentru a reforma din temelii Biserica Catolică şi practicile sale. Iniţiativa ar putea părea bizară şi a fost, cu siguranţă, generatoare de consternare în sânul Bisericii, însă nu trebuie uitat că, la vremea respectivă, marxismul, mai precis varianta sa cea mai otrăvitoare - marxismul cultural - ducea un asalt ideologic împotriva Occidentului - folosind aşa-numita "şcoală de sociologie" de la Frankfurt pentru a dizolva credinţa creştină care a stat la baza civilizaţiei europene.

Omul din spatele summitului lui Bergoglio este profesorul Luigino Bruni, iar comentariile sale par mai radicale decât cele ale argentinianului. Profesorul Bruni vrea să folosească impozitarea ca armă pentru „redistribuirea veniturilor şi a averii de la bogaţi la săraci”.

Bruni, profesor de economie politică la Universitatea italiană LUMSA şi autorul mai multor cărţi, îşi bazează (!) susţinerea pentru redistribuirea bogăţiei pe Scripturi:

"Biblia are de oferit multe sfaturi pentru viaţă şi ideile noastre economice în ceea ce priveşte transformarea bogăţiei în bunăstare".

Se pare că din Biblia bunului profesor lipseşte cea de-a şaptea poruncă a Decalogului care cere solemn: "Să nu furi!"

În niciun comentariu legitim scris vreodată despre această poruncă nu există o excepţie pentru păcatul confiscării averii - nici măcar atunci când este făcută pentru a ajuta săracii.

Poate pentru că sunt orbiţi de ideologia socialistă, Bruni, Bergoglio şi fanii politicianului american Bernie Sanders nu pot vedea evidenţa - şi anume că, inegalitatea din ce în ce mai mare a veniturilor, de care se plâng ei, nu este rezultatul „capitalismului”, ci al politicii monetare.

Acest lucru, împreună cu politicile fiscale care împiedică inovaţia şi nu fac altceva decât să protejeze establishmentul financiar de posibila concurenţă, sunt motivele pentru care elitele financiare sunt capabile să îşi menţină şi să-şi consolideze puterea.

Politica băncilor centrale de suprimare a ratelor dobânzii şi de tipărire a banilor permite băncilor şi instituţiilor financiare să primească bani gratis (pe cheltuiala oamenilor obişnuiţi, prin diminuarea valorii averilor lor) pe care să îi poată investi şi specula. Cu costuri zero. Boom-ul (de fapt bula) preţurilor activelor de pe Wall Street este o demonstraţie a modului în care are loc împărţirea inechitabilă a bogăţiei.

Dacă Bergoglio ar dori într-adevăr reformarea sistemului actual, el ar solicita abolirea băncilor centrale şi revenirea la banii reali (de exemplu sprijiniţi în aur).

În cadrul unui astfel de ordin, băncile şi instituţiile financiare se vor putea îmbogăţi doar pe baza capacităţii lor de a lua decizii de investiţii prudente supuse profitului şi pierderii. O piaţă liberă în domeniul bancar reprezintă antiteza actualului sistem de creditare şi tipărire de bani.

Nu numai că Bergoglio şi cohortele sale au abandonat Credinţa, dar au răsturnat de asemenea condamnarea, de către Biserică, a socialismului şi au ignorat mulţi dintre gânditorii creştini, economişti de seamă. De la scolastici până la Şcoala din Salamanca, iezuiţi şi marele cardinal Cajetan, care a predat doctrina privind ratele dobânzii, Biserica a produs zeci de gânditori economici eminenţi în lunga sa istorie.

Şcoala din Salamanca

Încă de când socialismul şi-a făcut apariţia, pretinzând că este un sistem social şi o ideologie, Biserica a avertizat asupra pericolelor sale, chiar şi în ceea ce priveşte formele sale mai blânde, aşa cum a scris Papa Pius al XII-lea: „un catolic adevărat nu ar putea sprijini nici măcar un socialism moderat".

Cu toate acestea, de la anti-Consiliul Vatican II, cu precădere sub conducerea lui Bergoglio, au fost îmbrăţişate cu căldură tot felul de idei marxiste.

În centrul socialismului, fie el marxismul propriu zis sau variantele sale la fel de pernicioase, se află invidia, care a devenit o parte a condiţiei umane odată cu decăderea omului. Deşi pe vremuri condamnată, invidia a fost transformată într-o virtute de către Bergoglio.

Astfel de idei pot părea atrăgătoare pentru ego-ul şi emoţiile umane, dar este greu de crezut că vor trece de Judecătorul Divin care, conform credinţei creştine, este conştient de gândurile şi sufletele tuturor creaturilor Sale, chiar şi cele ale presupuşilor papi.