Panseluţa sau floarea gândului

Panseluţa sau floarea gândului (nume ştiinţific Viola tricolor) este o specie perenă ce trăieşte în toate anotimpurile şi provine din Europa şi Asia Centrală, fiind mai apoi introdusă în America de Nord, unde s-a extins pe scară largă. Numele panseluţei provine din cuvântul francez „pensee” (gând), ce înseamnă în limbajul floral victorian „gând romantic”. La noi în ţară este cunoscută sub denumirea de pansea, trei-fraţi-pătaţi, catifeluţă sau barba împăratului.

A crescut în flora spontană şi din această specie sălbatică au derivat peste 400-500 de varietăţi cultivate în toate colţurile lumii pentru gingăşia şi superba paletă de culori. Având o mare valoare decorativă în grădini, parcuri sau curţi, deţine multiple utilizări în funcţie de specia cultivată - anuală, bienală sau perenă - din primăvară până în toamnă. Unele specii înfloresc toamna şi îşi menţin acest comportament până primăvară, rezistând bine la frigul şi îngheţul de afară.

Încă din 1833, existau 500 de varietăţi de panseluţe în pepinierele celor care, cu puţin timp în urmă, considerau că strămoşul Violei tricolor e o buruiană. Gingaşe, pline de culoare şi timide, aceste flori încântă privirile şi sufletul oricui. Cultivatorii de azi numesc „panseluţe” varietăţile multicolore cu flori mai mari, cultivate pentru a fi plantate în strat, au 4 petale orientate în sus şi una orientată în jos, iar „violete” le spun varietăţilor mai mici, mai gingaşe, monocrome, anuale sau perene. Panseluţele deţin o mare varietate de culori bicolore şi tricolore, cu alb, galben, auriu, violet, purpuriu, roşu şi negru, acesta fiind de fapt un violet foarte închis.

Istoria panseluţei începe în secolul al XIX-lea, când fiica unui lord englez a început să cultive şi să colecţioneze toate varietăţile de Viola tricolor. Împreună cu grădinarul ei au făcut numeroase încrucişări între aceste soiuri, iar în 1812 a reuşit să introducă panseluţele pe piaţa florilor. Astfel, mulţi cultivatori au făcut încrucişări diferite, iar în scurt timp panseluţa a devenit preferata iubitorilor de flori. În primele încercări se dorea obţinerea unei flori cu petale suprapuse. După ani de încercări, în 1830, din întâmplare, se obţine un soi care nu mai avea doar dungi înguste pe petale, ci pete mari închise la culoare. Acest soi a fost prezentat publicului în 1839 sub numele de „medora”.

Cultivarea şi întreţinerea panselelor

Seminţele de panseluţe se seamănă la sfârşitul iernii, dacă vreţi să aveţi o grădină de vis când începe vara. Pentru început se seamănă în ghivece pe care le ţineţi în casă, cu 8 săptămâni înainte de momentul în care vreţi să le plantaţi în grădină. Pământul trebuie să fie umed, bogat în humus şi bine drenat, iar plantele expuse la lumină la temperaturi de 15-18 grade.

Aceste flori produc un efect mai mare în coşuleţe miniaturale, în vase scunde de ceramică, de sticlă sau de metal cu gâtul larg.

Valenţe terapeutice ale panseluţei

- Grecii le-au folosit în special pentru leacuri medicale.

- Florile panseluţei sunt utilizate în farmacologie, pentru a obţine o substanţă împotriva eczemelor, astmului şi epilepsiei.

- Din flori se mai pot obţine vopsele galbene sau verzui-albăstrui, iar din frunze se produce un indicator chimic.

- În medicina populară a fost utilizată pentru tratarea afecţiunilor respiratorii, ca adjuvant în reumatism sau gută, precum şi ca diuretic.

- Medicamente ce se bazează pe această plantă reduc permeabilitatea vaselor de sânge.

- Varietatea Pansy conţine uleiuri esenţiale; este folosită în tratamentul bronşitei, fiind un excelent expectorant, diuretic şi anti-inflamator.

Lucruri necunoscute despre panseluţe

- Sunt comestibile: au vitamina A şi C şi un gust uşor mentolat. Se găsesc în frigiderele marilor magazine, fiind utilizate la decorarea torturilor, cât şi la alcătuirea cocktailurilor deosebite. Se poate face „sirop de panseluţe” folosit în marile bucătării, cât şi în mierea cu arome.

- Se găsesc în natură în 3 forme de culoare şi model: panseluţe albastre sau galbene, o altă varietate este cea cu linii negre direcţionate din centru spre margine, iar cea de-a treia are petale închise la culoare ce formează imagini asemănătoare cu feţele umane.

- Nu au toate miros: cele galbene şi cele albastre au miros, iar mireasma lor este puternică dimineaţa şi seara.

- Erau folosite în trecut pentru a citi viitorul: pentru aceasta se numărau petalele, se interpretau în moduri diferite liniile de pe petale şi grosimea lor. Dacă floarea avea 4 linii aceasta semnifica un viitor bun, iar dacă liniile se înclinau spre stânga reprezenta un mare risc pentru viaţa cuiva.

Semnificaţia panseluţei

- Panseluţa este floarea celor născuţi în luna februarie, iar piatra lor norocoasă este ametistul. Culoarea preferată de cei născuţi în februarie este mov, aşadar iubesc panseluţele mov.

-Semnifică: fragilitate, nevoie de protecţie, vulnerabilitate sau „mă gândesc la tine”.

- Un bărbat care oferă panseluţe este melancolic.

- Simbol al amintirii şi al meditaţiei, floarea fiind o floare a pasiunii, este deci şi un simbol al suferinţei.

- Petalele sunt asociate cu amintirea fiinţei dragi de unde şi numele de „pensee = gând”

- Datorită înfăţişării sale, panseluţa a devenit un simbol al gândirii libere neîngrădite de la sfârşitul secolului al XIX-lea.

- Italienii îi spun flacăra „fiammola”, maghiarii - micul orfan „arvacksa”, iar în ţările de limbă spaniolă i se spune pensamiento”.

Legendele panseluţei

O legendă străveche spune că odată, Afrodita, zeiţa dragostei, se scălda într-o grotă îndepărtată. Era atât de atentă la scăldat că nu mai acorda atenţie la ce era în jur. După un timp, zeiţa a auzit un foşnet şi întorcând capul a zărit câţiva muritori ce o priveau cu ochi de îndrăgostiţi. Supărată de îndrăzneala lor, Afrodita l-a rugat pe Zeus să-i pedepsească pe aceşti cutezători. Atunci Zeus i-a prefăcut în flori. Şi într-adevăr, dacă te uiţi la panseluţe mai atent, ţi se pare că vezi nişte mutrişoare ce te privesc pline de curiozitate şi uimire. Oricât ai privi aceste feţişoare curioase, nu vei găsi două flori la fel.

În antichitate se credea că panseluţa avea puteri magice, putând vindeca o inimă frântă. Legendele spun că floarea nu trebuie culeasă cu roua pe ea pentru că putea cauza moarte fiinţei iubite. Chiar şi Shakespeare a fost fascinat de frumuseţea şi magia acestei flori, pe care a inclus-o în piesa „Visul unei nopţi de vară”, unde sucul de panseluţe aplicat pe ochii Reginei Titania o face pe aceasta să se îndrăgostească de prima fiinţă ce-i apare în cale.

Într-o altă legendă, se spune că panseluţa era iniţial albă, dar a devenit violet strălucitoare şi galbenă atunci când a fost străpunsă de o săgeată a lui Cupidon.

O legendă germană spune că frumoasa panseluţă pe timpuri avea un minunat parfum, iar oamenii soseau de departe pentru a o mirosi şi călcau în picioare iarba din jur. Când iarba a fost distrusă şi vitele au rămas fără mâncare, panseluţa s-a dus la Dumnezeu şi l-a rugat să ajute sărmanele vite. Ruga i-a fost ascultată, astfel că i s-a luat parfumul, dar a înzestrat-o cu o mare frumuseţe.

Panseluţele, prin paleta coloristică bogată, forma lor delicată şi suavă, au atras atenţia privitorilor din vechi timpuri, făcându-i să mediteze la rostul omului şi al vieţii.

În încheiere o frumoasă poezie ce conturează delicateţea şi frumuseţea acestei flori.

Lacrimi de panseluţe

de Denisa Aricescu

Peste liniştea prelinsă
În ochi mari de cer deschis
Cobora un glas de îngeri
Ce urca note de vis.
Toate florile din lume
Înflorit-au ascultând,
Raiul parcă se desprinse,
Se-aşezase pe Pământ.
Albe, galbene, albastre,
Panseluţele tăceau
Parcă luau norii de mână
Şi apoi plângeau, plângeau…
N-au parfum,
Au doar culoare
Şi un chip nevinovat,
Lacrimile-ncep să curgă

De îşi ţin capul plecat…
Roua lor când e culeasă
De o mână îngerească
Va lăsa într-o poveste
O dorinţă să zâmbească.